Și pietrele vorbesc Adevărul secțiunea 1
ȘI PIETRELE VORBESC ADEVĂRUL
Încă de la mijlocul secolului XlX, cînd a erupt ca un vulcan ,,iluminarea cazară” peste scăfîrliile goimilor cap de lut, aceste lepre au năvălit cu comunismul, sionismul, bolșevismul leninist și național socialismul sionist în cele două variante (laic și religios), iar a cincea cloceală a cuibarelor Satanei a fost semitismul. Fiind o adunătură de populații (majoritatea goți veniți din Scandinavia în secolul l al erei noastre și stabiliți în nordul Mării Caspice, la care s-au lipit o parte dintre sarmați, sciți, alani, caucazieni și alte seminții asiatice), nevoia și necazurile i-au ținut la grămadă vreo opt sute de ani, de unde a rezultat un nou popor, cunoscut de cei din jur cu numele de cazari sau jidovi. După anii 820 ei au trecut la o erezie mozaică, unde îi aveau de învățați pe Moșe, Iisus și Mohamed. Renunțînd complet la tradițiile și culturile lor din vechime – mozaismul interzice altceva decît scriitura Talpei Iadului – aceștia s-au trezit pe la sfîrșitul secolului XVlll că nu au istorie, nu au cultură identitară, dar nici o țară unde să-și pună capul și amarul. Atunci rabinii au chemat în ajutor tartorul întunericului să le ,,lumineze” capetele și din această ciudă nemărginită față de ceilalți, a ieșit ceea ce am arătat mai sus. Pare greu de înțeles pentru oamenii obișnuiți să poată cuprinde cu mintea ce sens avea cuvîntul ,,semitism” în ,,iluminata” ideologie a cazarilor de pe la sfîrșitul secolului XVlll, cînd hornurile lor au început să fumege numai revelații, dar mai ales în secolul XlX, cînd rău s-au pus întunecații pe goimi cu fel de fel de revoluții și ideologii de nu mai știa bietul muritor din Europa unde să-și afle liniștea de răul lor!
Ura patologică a mozaicilor împotriva Neamurilor o găsim atît în Făcă-Tora, cît și în unele manuscrise descoperite la Qumran, care au fost rescrise de ei după ce s-au înstăpînit pe centrul religios al geților, cunoscuți în regiune sub numele de eseni. Povestea a început la mozaicii ivriți cu urlete și răgete de groază către Întunecimea Sa încă din secolul ll î.e.n., dar atunci nu-i băga nimeni în seamă și nici destul de deștepți nu erau, încît să nu înțeleagă ceilalți ce puneau ei la cale, adică o stăpînire peste întreg pămîntul, fiindcă le-ar fi fost hărăzit de către tartorul întunericului lor să pună în jug Neamurile, dacă nu vor avea timp să le nimicească!
Filon din Alexandria care a trăit în prima parte a secolului l al erei noastre, este cel care a băgat în religia lor teoria profeției prin care anumite lepre – toate înrăite în minciuni – pretindeau că stau de vorbă cu Talpa Iadului și primesc sfaturi pline de înțelepciune, dar numai pentru ei. El făcea parte din tagma fariseilor, care deținea puterea economică în Frăția lui Israel și s-a considerat un nou ziditor al mozaismului, rescriindu-l în mare parte. În lucrarea Viaţa lui Moşe II, ne spune priceputul plăsmuitor că o parte dintre grecii din acest oraș, socoteau ruşinos cum legile iudeilor erau scrise numai în ivrită, iar celelalte Neamuri nu puteau să deguste din acest izvor uluitor de cultură și civilizație. Simțindu-se lăsați deoparte de înțelepciunea ivriților, pe dată supărații eleni s-au prezentat la riga macedonean Ptolomeu Filadelful, l-au tras de perciuni și de urechi pentru marele afront adus culturii şi religiei ivriţilor şi astfel nedreptatea a fost îndreptată. În fapt mincinosul profet urmărea să le bage pe gît grecilor dar și celorlalte neamuri că ei au fost buricul lumii vechi și numai de la ei s-au înfruptat pe săturate ceilalți, dar nu mai doreau să recunoască fapta fiindcă s-ar rușina de hoție. Nimeni nu a plecat urechea atunci la asemenea aiureli, însă odată cu impunerea iudeo-creștinismului ca religie unică în imperiul roman la anul 381, s-au scos de la naftalină toate scriiturile sataniste, ca să se poată dovedi ce vechime are și mai ales de ce căutare s-a bucurat în ochii lumii, minciuna ce stă semeață și azi.
Josephus Flavius este al doilea mare plăsmuitor ce a urmărit să prezinte mozaismul ca pe o religie deasupra oricărei forme de spiritualitate fiind cea mai veche din lume deși nimeni nu lua în seamă asemenea nebunii fiindcă pe atunci erau destui care le închideau gura cu cîte o poacă sau chiar cu sabia. În scrierea Contra lui Apion, ticluită către sfîrșitul secolului l al erei noastre, îndrăcitul mozaic vrea să combată pe toți cei care nu se uitau la revelațiile și vedeniile lor încercînd să prezinte o cultură identitară unică venită de la începuturile neamului omenesc. El se revoltă împotriva lui Manethon și Lysimachos care au afirmat că Moșe cel înțelept al mozaicilor a fost de neam egiptean fiind alungat din țară fiindcă practica o erezie la niște păstori leproși, ,,nimicindu-i” pe contestatari cu fel de fel de ,,dovezi” scoase taman din scrierile egiptene, feniciene și grecești (asta-i prea gogonată, de fapt la fel ca celelalte), arătînd vechimea triburilor ivriților și uluitorul lor cult satanist al falusului. Dar mai erau și Apion Machtos (Truditorul) gramaticianul din Alexandria, un răulean care i-a pus la zidul infamiei pe glorioșii ivriți de cîte ori a poftit, și avea îndîrjitul foarte multe pofte. Spune J. Falvius la 1,8 că ei ivriții nu au mulțime de cărți ca celelalte neamuri, dar care se contrazic între ele, ci numai 22 toate sfinte și de origine divină, dintre care 5 aparțin lui Moșe care conțin legile sale și tradițiile neamului omenesc de la începuturi pînă la moartea profetului. Recunoaște cam înghesuit de adevăr, că istoria lor n-a fost scrisă prea bine de proorocii ivriți pînă la Artaxerse (465-424 î.e.n.) al perșilor, dar după acest rege totul este limpede în Făcă-Tora ca apa de izvor. Numai că ea nu se leagă deloc cu adevărata istorie a acelor vremuri și acelor locuri. Ne spune el că toți ivriții cred cu fervoare în aceste scrieri și sînt gata să moară pentru ele, uitînd să amintească de constrîngerile sălbatice în care era ținută populația obișnuită de către rabini, cei mai mulți dintre fiind farisei, precum și dumnealui J. Flavius. Apion le punea în cîrcă mozaicilor o practică din cultul lor care spune că regele sirian Antioh lV Epifanes (175-163 î.e.n.) cînd a cucerit Ierusalimul în anul 168 și a găsit în templu pe un grec, sechestrat de ceva vreme și pus la îngrășat pentru a fi trimis jertfă frumos mirositoare Întunecimii sale. Pentru asemenea practici regele distruge atît templu cît și zidurile orașului ca să nu mai aibă unde se cuibări Întunecimea Sa și toată ceata de sataniști. Scrierile lui Apion împotriva iudeilor aveau ca motiv principal cum acești năvălitori din Siria(regatul seleucid care uneori a cuprins și Palestina) cereau în gura mare să se bucure de drepturile de cetățeni ai Alexandriei ca orice băștinaș. Povestea o cunoaștem și noi cînd ne-am pomenit după anul 1850 cu invazia cazarilor care strigau la toate porțile Europei că sîngeroșii români îi alungă din baștina strămoșească și nu le recunoaște dreptul de împămîntenire! Descoperim cu uimire cum roata istoriei este totuși rotundă! Mai spune Apion că ivriții au o religie care sfidează toate celelalte culte prin ura ce o arată pentru nemozaici și dorința lor de a se înstăpîni pe ceea ce nu le-a aparținut vreodată. J. Flavius îl aduce cu picioarele pe pămînt pe alexandrin scriind că tocmai tot ce există pe pămînt le aparține de drept fiindcă așa a sorocit Iahwe poporului său preaiubit! Născocirile lor, făcute după nevoi (uneori la propriu) și client au continuat și în secolele ll-lV pînă ce iudeo-creștinii le-au învățat drăcescul meșteșug, întrecîndu-i în multe făcături. Și în scrierea Antichități iudaice J. Flavius se întrece pe sine, el considerîndu-se un al doilea Ieremia, la fel cum Filon s-a dorit un al doilea Moșe pentru neamul lor, scriind despre triburile ivriților că ar fi ziditorii neamului omenesc. De mărturie ia Tora și Talmudul, la care mai adaugă pe ici pe colo ceva povești mozaice și astfel lucrărica plină ochi de revelații, vedenii, incantații și alte parascovenii le-a fost servită Neamurilor pentru a băga la cap cine au fost ivriții. Acest proces de falsificare a culturii celorlalți prin iudaizare, adică impunerea primatului născocirilor iudeilor, i-a făcut pe mulți să se uite cu dispreț la scrierile mozaicilor. Astfel, grecii au început să le conteste nu numai vechimea triburilor ivrite dar și pretinsele lor scrieri sacre primite toate puhoi numai prin revelații, de parcă trebuia să înnebunească toată lumea ca să se bucure de chemarea Talpei Iadului și a iubitului său fiu Satana. Și aici s-au dovedit mincinoși cu mare pricepere.
Numenios care a trăit la mijlocul secolului ll al erei noastre se pornește să le spună de la obraz supăraților greci că a existat din vechimea vechimilor o învățătură unică și o înțelepciune originală comună grecilor, dar și alte popoare s-au bucurat de ea precum ivriții, egiptenii, persanii și indienii. El le arată cum și Filon, compatriotul lui, a ,,dovedit” că filozofia greacă își are rădăcinile în fabuloasele lor scrieri divine de unde s-au înfruptat chiar cei mai subțiri greci în ale gîndirii; Pitagora și Platon. Clement din Alexandria îl citează pe Numenios în Stromate la l, 22 cu obrăznicia trîntită peste ochii culturii antice: ,,Numenios, filozof pitagoreic, scrie limpede: «Ce este Platon, dacă nu un Moşe care vorbeşte limba greacă»”. Ca să comentezi asemenea golănii este de prisos!
Aristeas, un alt meseriaș în plăsmuiri ivrite din aceeași perioadă care dorea să-i îndoaie pe greci și celelalte Neamuri cu vechimea scrierilor iudeilor, a născocit o scrisoare care urmărea să arate că toată filozofia greacă vine în înțelepciunile lui Moșe și al rabinilor. El ticluiește trăsnitul răvășel prin care pretinde că în anul 312 î.e.n. după victoria lui Ptolomeu l asupra lui Demetrios Poliorcetul în Gaza, rabinul Ezechia alături de 100000 de iudei au plecat în Egipt împreună cu învingătorul! Regele fiind are iubitor de ivriţi, dar mai ales cinstind deosebit cultura lor de păduchi răpănoși, le-a dat cartierul Delta din Alexandria unde să-și facă sălaș pe care l-au transformat în ghetou – l-au închis cu ziduri trainice și tiranice, trăind izolaţi de restul populaţiei pe care o considerau spurcată. Specialiștii de azi consideră scrisoarea lui Aristeas o ,,făcătură” a secolului l-ll al erei noastre cînd iudeilor le-a dat iama în puțina minte dorința de a stăpîni lumea pornind o apologiei sălbatică a iudaismului şi mozaismului, pretinzînd că sînt primele forme de cultură ale neamului omenesc!
Aristobul căruia i se atribuie niște ,,fragmente” este o altă plăsmuire de aceeaşi factură pentru a ,,demonstra” traducerea Torei
în secolul lV î.e.n. și se raportează la aceeaşi perioadă de
,,efervescență creatoare” a cioporului iahvist din Alexandria pentru a
dovedi grecilor şi romanilor că ei sînt crema neamului omenesc și
trebuie să primească cinstea și consideraţia cuvenită din partea
tuturor. Fragmentele se găsesc preluate de Eusebiu din Cezareea
(275-340) şi el mare profesionist al minciunii, în lucrarea Pregătire evanghelică Xll,12
cu titlul ,,Cum unul din iudeii de odinioară, Aristobul peripatecul,
recunoaşte că grecii au ca punct de plecare filozofia iudaică. Fragment
din lucrările lui Aristobul dedicate regelui Ptolomeu”. Și el susține că
atît Pitagora cît și Platon s-au umplut de înțelepciunea lui Moșe, dar
nu vrea nimeni să recunoască acest adevăr supărător pentru greci. Cine
cunoaște doctrina lui Pitagora și cea din Tora
poate aprecia singur de cîtă mîrșăvie au fost în stare aceste lepre
care slujeau cel mai fioros întuneric, dovedind încă odată de cîtă
mişelie erau în stare ivriţii pentru a-şi fabrica o istorie care să-i
îndoaie atît pe greci cît şi pe romani, chiar dacă aceştia nu dădeau o
para chioară pe toate poveştile iudeilor, iar cînd se sumețeau prea tare
îi linișteau cu sabia să nu le mai audă golăniile.
Focilid este un alt falsificator din acele vremuri ale tagmei mozaicilor care ar fi scris niște Sentinţe
ce urmăreau a impune minciunile lor în faţa lumii grecilor și a
romanilor. Lucrărica se pretinde că a fost scrisă în secolul Vl î.e.n.
şi ar vrea să fie dovada faptului că chiar şi atunci exista o traduce a
Torei în Milet pe care grecii au folosit-o cu multă dragoste.
Cercetătorii de azi au dovedit că fragmentul este un fals făcut de un
mozaic de a trăit în secolul ll al erei noastre. Vedem că toate aceste
falsuri au un singur scop; o apologie fanatică şi sălbatică a
iudaismului şi mozaismului în faţa grecilor şi romanilor, care urmărea
să pregătească drumul pentru stăpînirea lumii prin fariseism şi din
greşeală a ieşit iudeo-creştinismul, dar tot un cult satanist.
Chiar turbăciosul fariseism, periat și îmbunătățit cu ce au furat din religia geților și numit mai tîrziu iudeo-creştinism, cînd a fost impus prin foc şi sabie în imperiul roman în anul 380, organizația ocultă Militia Cristi ştia foarte bine că toată maimuţăreala lor plină de ,,revelaţii” primite de la Satana, sînt nişte hoţii ordinare iar tîlhăria şi crima se vedeau din înaltul cerului. Pentru a şterge urmele monstruozităţii puse la cale, un ucenic de-al tartorului Ambrosie, romanul Filastrius de Brescia, mort în anul 397, a întocmit un catalog de texte eretice – Liber de Haere sibus – unde la loc de cinste este Cartea lui Eno. Îndrăcitul iudeo-satanist avea jăratec în urechi cînd auzea de scrierile creştinismului arimin considerîndu-le erezii pentru că multe din frazele puse în gura lui Cristos şi sărîntocilor evanghelişti bramburişti, au fost copiate din religia geților, iar lumea le arăta obrazul fiindcă ştia de hoţie! După limba română erezia este o doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate și care este condamnată de respectiva biserică, sau o doctrină ori credință religioasă născută ca opoziție în sânul bisericii și persecutată de aceasta. Ori chiar părintele catolicismului Tertulian pe la anii 200 cerea iudeo-cretinilor să iasă din statutul lor de religie particulară a imperiului roman și să se răspîndească în orașe și sate. Atunci cult oficial al împăraților geți care conduceau imperiul roman era ,,religia lui Zamolxe” sau mitraismul pe care afurisiții l-au mai numit și arianism.
Ca să înțelegem comportamentul lor în dorința de a falsifica cultura și istoria popoarelor Europei, trebuie să venim și în epoca modernă a secolului XlX, cînd au vrut să înnebunească lumea, dar de data asta cu fel de fel de revelații sociale și ideologii sataniste urmărind să robească pentru totdeauna mintea goilor.
H. Graetz (1817-1891) este rabinul mozaic care le-a scris o istorie între anii 1853-1875 intitulată Geschichte der Juden(Istoria iudeilor) în unsprezece volume dar numai după propriile revelații și aproape deloc după datele istorice folosite de celelalte popoare din trecut sau din epoca modernă. El le bate obrazul scorțoșilor istorici și lingviști germani că nu vor să îi recunoască de frățiori, chiar dacă unii slujesc pe Ucigă-l Toaca, iar alții s-au mai depărtat de tartor făcîndu-și o șărpărie la Vatican pe care o cinstesc cu mare fervoare. Îndrîjitul sutaș al lui Iahwe le pune în nas germanilor o poveste care spune să legionarii romani care au cucerit Ierusalimul în anul 70 al erei noastre erau cei mai mulți din părțile Rinului – adică strămoșii germanilor – și văzînd pofticioșii ce frumuseți de fecioare ivrite ascundeau zidurile orașului făcut una cu pămîntul, au cerut generalului roman Titus să ia fiecare drept pradă de război cîte puicuțe doresc și să le ducă la ei acasă. Întorcîndu-se cu prada la baștină, legionarii s-au pus pe prăsit cu neprihănitele ivrite că i-au îngrozit pe toți din jur cu sporul lor la ouat. Fiindu-le greu să hrănească atîta jalamatină, au pus mîna pe băț și i-au alungat către est, ținut cam pustiu prin acele vremuri găsindu-și loc sub soare tocmai în nordul Mării Caspice. Istoricii germani l-au disprețuit pe născocitorul de ,,istorii revelate” însă căpetenia lor Bismark l-a invitat în anul 1878 la Congresul de pace de la Berlin ca reprezentant al poporului jidovesc din România să-și spună păsul contra românilor, fiindcă și ei s-au oțărît împotriva turcului la Plevna, Grivița și Smîrdan! Mincinosul cazar ne-a avut și pe noi în vedere susținînd că legionarii care au ocupat o treime din statul get la 106, erau mare parte din Siria, adică iudei și după ce s-au făcut stăpîni, au luat țara ca propria patrie, de unde însă au fost alungați prin secolele lX-X de actualii români care s-au strecurat la ceas de taină și întuneric ca năpîrcile în cuibul lor mușcîndu-i rău astfel că au trebuit să-și caute alt loc sub soare, ajungînd sărmanii și ei tot în nordul Mării Caspice!. Această golănie nu a mai fost motiv de supărare pentru germani, ci chiar au susținut-o discret, fiindcă și ei ,,știau” că plaiurile mioritice au fost mult timp patria goților adică a ,,strămoșii lor”!
H. Oldenberg (1854-1920), din aceeași stirpe cazară și prieten cu Lenin, în lucrarea Die Religion des Veda, apărută la Berlin în anul 1894, la pagina 185 ne arată cît de amarnici erau fioroșii mozaici cazari în semitizarea cultura europeană, scriind despre mitraismulul ce umpluse imperiul roman în primele secole ale erei noastre că era și la arienii vedici venit: ,,de la un popor învecinat superior acestora în ştiinţa cerului înstelat care nu putea fi decît locuitorii akkadieni sau semiţi din Babilon”, adică strămoșii pîrliților ivriţii și plini de lepră cum i-a cunoscut vechii egipteni, că ar fi fost plin de înțelepciune ca broasca de păr și pe deasupra ţîţîna neamului omenesc!
Frantz Cumont scrie lucrarea Les Mistères de Mithra, apărută la Bruxelles în anul 1895, unde arată plin uimire și de nemulțumire aspectul criminal de semitizare a culturii Europei de către cazarii care doreau să se impună în conștința goimilor cap de lut ca cei mai vechi semiți, scriind: ,,Toate enciclopediile antichităţii scrise în partea a doua a secolului XlX – Pauli-Wissawa şi altele – au fost alterate cu bună ştiinţă din cauza unui semitism sistematic promovat de Movers şi cei care l-au urmat.” Ori asemenea faptă, adică falsificarea culturii şi istoriei popoarelor Europei de către leprele cazare, fenomen observat de mulți nedați cu făcătura lor, se numeşte după judecățile cinstite crimă împotriva umanităţii şi nu revelaţii!
Lina Eckenstein, în cartea sa, O istorie a Sinaiului, London 1902, făcînd parte din echipa de arheologi britanici care au descoperit scrierea de la Serabit el-Khadim cu vreo 12 ani înainte, scrie că acel șantier arheologic a fost locul istoric de pe muntele Sinai unde Moșe al lor a primit cele două table de legi de la Iahwe. În realitate locul cu pricina are un templu al zeiței egiptene Hathor, iar aici s-au scos cîteva sute de ani, aur care a ajuns în vistieria faraonilor. Ea a tras concluzia că aici ar fi avut loc povestea cu vițelul de aur din Tora fiindcă zeița egiptenilor era prezentată printr-o vacă alăptînd un vițel.
S. Freud (1856-1939) a fost încă unul dintre pricepuții mozaici care să le prăjească capetele goimilor cu o făcătură avînd un pretins gir științific. În anul morţii își publică la New-York ultima carte, Moses and Monotheism (Moise şi monoteismul) unde readuce informațiile venite de la Manethon că Moșe al lor a fost egiptean care i-a eliberat pe pîrliții și exploatații ivriți din Egipt, stăpînit de o iubire frățească fără margini față de aceștia. El scrie că Moșe ar fi fost adeptul monoteismului introdus de Akhenaton în Egipt pe la anii 1375 î.e.n. După moartea faraonului preoții deposedați de privilegii în timpul cultului monoteist al soarelui, s-au răzbunat distrugînd tot ce ar fi amintit de această faptă din istoria lor, astfel Moșe a plecat cu adepții lui în deșertul Sinai să scape de răutățile egiptenilor care s-au pus rău pe capul lor în timpul domniei lui Tutankhamon unde și-au găsi alinarea. Dar el merge mai departe și spune că chiar faraonul ar fi renunțat la tron și s-a alăturat ivriților fiindcă se săturase de răul preoților egipteni. De aceea ei nu vreau să audă de alte dovezi decît cele primite de ei prin revelație, adică minciuni de-ți plesnesc chingile capului dacă le iei în seamă. O asemenea golănie i-a obligat pe arheologi să pună mîna pe băț pentru a nimici pornirile demente ale pretinsului psihiatru, care sigur avea nevoie de o internare la balamuc.
Și tot el a încercat să explice ,,științific” prin psihanaliză că toată viața omului în particular și a societății umane în general este dirijată de pornirile sexuale și numai acestea sînt factorul hotărîtor de cultură și civilizație. Adică să înțelegem unde bate toba lepra; inteligența, cunoașterea și cultura sînt atribute exclusive ale falusului, negînd rolul hotărîtor și unic al acumulării de cunoștințe prin citire și repetarea unor procese care se petrec în jurul nostru pentru a fi memorate. Numai în cultul lor satanist al falusului, sula a ajuns singurul izvor de înțelepciune și sanctum sanctorum pe care se fac ,,sfinte juruințe”, iar porcăria a fost băgată și în iudeo-cretinism prin sintagma ,,sfîntul prepuț”! Ca să-i pocnesc peste bot cît mai bine, dau zicerea șoptită numai lor din Facerea 49,10 unde găsim explicit după revelație ce înseamnă ,,legămînt” cuvînt sinonim cu ,,toiagul de cîrmuire”: ,,Toiagul de domnie nu se va depărta de Iuda. Nici toiagul de cîrmuire dintre picioarele lui, pînă va veni Șilo și de el vor asculta popoarele.” Așa ne-au batjocorit ei dreptul de a gîndi, supunîndu-ne la teroare și moarte pentru că nu toată lumea avea obișnuința de a înghiți pe nemestecate revelațiile lor sataniste. Nebunul psihanalist se considera un geniu al neamului omenesc, descriindu-se ca „gândind lucruri de negândit", la fel cum și nebunul Lenin se considera salvatorul neamului omenesc prin valuri de revoluții bolșevice chiar de vor trebui să moară 90% dintre pămînteni! Cu asemenea genii au făcut ei istorie, de unde au dat destulă și jigodiilor dintre Neamuri care mureau de dorul puterii și măririi deșarte!
Chiar turbăciosul fariseism, periat și îmbunătățit cu ce au furat din religia geților și numit mai tîrziu iudeo-creştinism, cînd a fost impus prin foc şi sabie în imperiul roman în anul 380, organizația ocultă Militia Cristi ştia foarte bine că toată maimuţăreala lor plină de ,,revelaţii” primite de la Satana, sînt nişte hoţii ordinare iar tîlhăria şi crima se vedeau din înaltul cerului. Pentru a şterge urmele monstruozităţii puse la cale, un ucenic de-al tartorului Ambrosie, romanul Filastrius de Brescia, mort în anul 397, a întocmit un catalog de texte eretice – Liber de Haere sibus – unde la loc de cinste este Cartea lui Eno. Îndrăcitul iudeo-satanist avea jăratec în urechi cînd auzea de scrierile creştinismului arimin considerîndu-le erezii pentru că multe din frazele puse în gura lui Cristos şi sărîntocilor evanghelişti bramburişti, au fost copiate din religia geților, iar lumea le arăta obrazul fiindcă ştia de hoţie! După limba română erezia este o doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate și care este condamnată de respectiva biserică, sau o doctrină ori credință religioasă născută ca opoziție în sânul bisericii și persecutată de aceasta. Ori chiar părintele catolicismului Tertulian pe la anii 200 cerea iudeo-cretinilor să iasă din statutul lor de religie particulară a imperiului roman și să se răspîndească în orașe și sate. Atunci cult oficial al împăraților geți care conduceau imperiul roman era ,,religia lui Zamolxe” sau mitraismul pe care afurisiții l-au mai numit și arianism.
Ca să înțelegem comportamentul lor în dorința de a falsifica cultura și istoria popoarelor Europei, trebuie să venim și în epoca modernă a secolului XlX, cînd au vrut să înnebunească lumea, dar de data asta cu fel de fel de revelații sociale și ideologii sataniste urmărind să robească pentru totdeauna mintea goilor.
H. Graetz (1817-1891) este rabinul mozaic care le-a scris o istorie între anii 1853-1875 intitulată Geschichte der Juden(Istoria iudeilor) în unsprezece volume dar numai după propriile revelații și aproape deloc după datele istorice folosite de celelalte popoare din trecut sau din epoca modernă. El le bate obrazul scorțoșilor istorici și lingviști germani că nu vor să îi recunoască de frățiori, chiar dacă unii slujesc pe Ucigă-l Toaca, iar alții s-au mai depărtat de tartor făcîndu-și o șărpărie la Vatican pe care o cinstesc cu mare fervoare. Îndrîjitul sutaș al lui Iahwe le pune în nas germanilor o poveste care spune să legionarii romani care au cucerit Ierusalimul în anul 70 al erei noastre erau cei mai mulți din părțile Rinului – adică strămoșii germanilor – și văzînd pofticioșii ce frumuseți de fecioare ivrite ascundeau zidurile orașului făcut una cu pămîntul, au cerut generalului roman Titus să ia fiecare drept pradă de război cîte puicuțe doresc și să le ducă la ei acasă. Întorcîndu-se cu prada la baștină, legionarii s-au pus pe prăsit cu neprihănitele ivrite că i-au îngrozit pe toți din jur cu sporul lor la ouat. Fiindu-le greu să hrănească atîta jalamatină, au pus mîna pe băț și i-au alungat către est, ținut cam pustiu prin acele vremuri găsindu-și loc sub soare tocmai în nordul Mării Caspice. Istoricii germani l-au disprețuit pe născocitorul de ,,istorii revelate” însă căpetenia lor Bismark l-a invitat în anul 1878 la Congresul de pace de la Berlin ca reprezentant al poporului jidovesc din România să-și spună păsul contra românilor, fiindcă și ei s-au oțărît împotriva turcului la Plevna, Grivița și Smîrdan! Mincinosul cazar ne-a avut și pe noi în vedere susținînd că legionarii care au ocupat o treime din statul get la 106, erau mare parte din Siria, adică iudei și după ce s-au făcut stăpîni, au luat țara ca propria patrie, de unde însă au fost alungați prin secolele lX-X de actualii români care s-au strecurat la ceas de taină și întuneric ca năpîrcile în cuibul lor mușcîndu-i rău astfel că au trebuit să-și caute alt loc sub soare, ajungînd sărmanii și ei tot în nordul Mării Caspice!. Această golănie nu a mai fost motiv de supărare pentru germani, ci chiar au susținut-o discret, fiindcă și ei ,,știau” că plaiurile mioritice au fost mult timp patria goților adică a ,,strămoșii lor”!
H. Oldenberg (1854-1920), din aceeași stirpe cazară și prieten cu Lenin, în lucrarea Die Religion des Veda, apărută la Berlin în anul 1894, la pagina 185 ne arată cît de amarnici erau fioroșii mozaici cazari în semitizarea cultura europeană, scriind despre mitraismulul ce umpluse imperiul roman în primele secole ale erei noastre că era și la arienii vedici venit: ,,de la un popor învecinat superior acestora în ştiinţa cerului înstelat care nu putea fi decît locuitorii akkadieni sau semiţi din Babilon”, adică strămoșii pîrliților ivriţii și plini de lepră cum i-a cunoscut vechii egipteni, că ar fi fost plin de înțelepciune ca broasca de păr și pe deasupra ţîţîna neamului omenesc!
Frantz Cumont scrie lucrarea Les Mistères de Mithra, apărută la Bruxelles în anul 1895, unde arată plin uimire și de nemulțumire aspectul criminal de semitizare a culturii Europei de către cazarii care doreau să se impună în conștința goimilor cap de lut ca cei mai vechi semiți, scriind: ,,Toate enciclopediile antichităţii scrise în partea a doua a secolului XlX – Pauli-Wissawa şi altele – au fost alterate cu bună ştiinţă din cauza unui semitism sistematic promovat de Movers şi cei care l-au urmat.” Ori asemenea faptă, adică falsificarea culturii şi istoriei popoarelor Europei de către leprele cazare, fenomen observat de mulți nedați cu făcătura lor, se numeşte după judecățile cinstite crimă împotriva umanităţii şi nu revelaţii!
Lina Eckenstein, în cartea sa, O istorie a Sinaiului, London 1902, făcînd parte din echipa de arheologi britanici care au descoperit scrierea de la Serabit el-Khadim cu vreo 12 ani înainte, scrie că acel șantier arheologic a fost locul istoric de pe muntele Sinai unde Moșe al lor a primit cele două table de legi de la Iahwe. În realitate locul cu pricina are un templu al zeiței egiptene Hathor, iar aici s-au scos cîteva sute de ani, aur care a ajuns în vistieria faraonilor. Ea a tras concluzia că aici ar fi avut loc povestea cu vițelul de aur din Tora fiindcă zeița egiptenilor era prezentată printr-o vacă alăptînd un vițel.
S. Freud (1856-1939) a fost încă unul dintre pricepuții mozaici care să le prăjească capetele goimilor cu o făcătură avînd un pretins gir științific. În anul morţii își publică la New-York ultima carte, Moses and Monotheism (Moise şi monoteismul) unde readuce informațiile venite de la Manethon că Moșe al lor a fost egiptean care i-a eliberat pe pîrliții și exploatații ivriți din Egipt, stăpînit de o iubire frățească fără margini față de aceștia. El scrie că Moșe ar fi fost adeptul monoteismului introdus de Akhenaton în Egipt pe la anii 1375 î.e.n. După moartea faraonului preoții deposedați de privilegii în timpul cultului monoteist al soarelui, s-au răzbunat distrugînd tot ce ar fi amintit de această faptă din istoria lor, astfel Moșe a plecat cu adepții lui în deșertul Sinai să scape de răutățile egiptenilor care s-au pus rău pe capul lor în timpul domniei lui Tutankhamon unde și-au găsi alinarea. Dar el merge mai departe și spune că chiar faraonul ar fi renunțat la tron și s-a alăturat ivriților fiindcă se săturase de răul preoților egipteni. De aceea ei nu vreau să audă de alte dovezi decît cele primite de ei prin revelație, adică minciuni de-ți plesnesc chingile capului dacă le iei în seamă. O asemenea golănie i-a obligat pe arheologi să pună mîna pe băț pentru a nimici pornirile demente ale pretinsului psihiatru, care sigur avea nevoie de o internare la balamuc.
Și tot el a încercat să explice ,,științific” prin psihanaliză că toată viața omului în particular și a societății umane în general este dirijată de pornirile sexuale și numai acestea sînt factorul hotărîtor de cultură și civilizație. Adică să înțelegem unde bate toba lepra; inteligența, cunoașterea și cultura sînt atribute exclusive ale falusului, negînd rolul hotărîtor și unic al acumulării de cunoștințe prin citire și repetarea unor procese care se petrec în jurul nostru pentru a fi memorate. Numai în cultul lor satanist al falusului, sula a ajuns singurul izvor de înțelepciune și sanctum sanctorum pe care se fac ,,sfinte juruințe”, iar porcăria a fost băgată și în iudeo-cretinism prin sintagma ,,sfîntul prepuț”! Ca să-i pocnesc peste bot cît mai bine, dau zicerea șoptită numai lor din Facerea 49,10 unde găsim explicit după revelație ce înseamnă ,,legămînt” cuvînt sinonim cu ,,toiagul de cîrmuire”: ,,Toiagul de domnie nu se va depărta de Iuda. Nici toiagul de cîrmuire dintre picioarele lui, pînă va veni Șilo și de el vor asculta popoarele.” Așa ne-au batjocorit ei dreptul de a gîndi, supunîndu-ne la teroare și moarte pentru că nu toată lumea avea obișnuința de a înghiți pe nemestecate revelațiile lor sataniste. Nebunul psihanalist se considera un geniu al neamului omenesc, descriindu-se ca „gândind lucruri de negândit", la fel cum și nebunul Lenin se considera salvatorul neamului omenesc prin valuri de revoluții bolșevice chiar de vor trebui să moară 90% dintre pămînteni! Cu asemenea genii au făcut ei istorie, de unde au dat destulă și jigodiilor dintre Neamuri care mureau de dorul puterii și măririi deșarte!
Immanuel Velikovsky (1895-1979),
un alt îndîrjit al balamucului întunericului, uvrier-sacagiu la izvorul
revelațiilor mozaice, s-a născut în orașul Vitebsk într-o prosperă
familie cazară din imperiul rus (acum în Belarus). A absolvit gimnaziul
Medvednikov din Moscova terminîndu-l în anul 1913, apoi a călătorit mult
prin Europa ajungînd și în Palestina. A revenit în imperiul rus în anul
următor și se înscrie la Universitatea de medicină din Moscova pe care o
termină în anul 1921, specializîndu-se în psihiatrie și psihanaliză.
Pleacă la Berlin unde se căsătorește în anul 1923 cu violonista Elisheva
Kramer, și împreună iau drumul Palestinei în anul 1924 unde este unul
dintre inițiatorii înființării Universității Mozaice din Ierusalim în
anul 1925. În Palestina practică medicina generală, psihiatria și
psihanaliza, dar săturîndu-se de bunătățile din Țara Făgăduinței, în
luna august 1939 pleacă în S.U.A stabilindu-se cu familia la
New-York.
Încă din timpul șederii la Berlin, I. Velikovski a început să se preocupe de istoria antică a Palestinei, Egiptului, Orientului și Greciei, considerînd că adevărata istorie a acelor regiuni este numai în Vechiul Legămînt (Tora și Talmud) al lor, iar celelalte izvoare venite din teritoriile menționate trebuie puse în concordanță musai cu Făcă-Tora. Pentru el nu era suficient să fie corelație între arheologia de pînă atunci a respectivelor regiuni, a istoriei din Făcă-Tora lor și istoria scrisă a zonei în special a Egiptului. El a atacat cu furie manuscrisul venit de la preotul egiptean Manethon (secolul lll î.e.n.) pretinzînd că este greșit în totalitate sau am zice noi după dreaptă judecată, fals, iar adevărate sînt numai revelațiile lui. Dar în urmă cu peste 1860 de ani, un alt mozaic la fel de furios pe scrierea lui Manethon – Josephus Flavius – spunea în scrierea Contra Apian cam aceleași golănii la adresa lucrării preotului sebenit fiindcă ei ivriții sau iudeii cum își spuneau atunci nu erau pe nicăieri. Lucrarea lui Flavius cum am arătat mai înainte, a fost o scriere polemică și apologetică prin care se urmărea ridicarea în slăvi a mozaismului antic, pretinzînd zurbagiul înfierbîndat că făcăturile lor sînt mult mai vechi decît toate scrierile grecilor, iar preotul egiptean nu a vrut să consemneze acest ,,adevăr” pe care el vrea să îl îndrepte spre neagra strîmbătate iudaică. Cam același scop au avut și scrierile lui Velikovsky ce a urmărit să le bată obrazul istoricilor și arheologilor fiindcă nu pun Făcă-Tora lor ca sursă unică sau principală de adevăr iar celelalte numai pe lîngă ea, dar niciodată egale. Așa l-a apucat și pe sărmanul medic damblaua revelațiilor neghioabe, însă pentru că lumea nu mai credea în maimuțărelile lor demente, a dat-o pe știință pretinzînd el că a găsit informații puhoi în astă direcție, iar goimilor cap de lut nu le rămîne decît să-și cîrnească arca cunoașterii pe valurile scornelilor lui care au început să-i clatine rău nevolnica minte.
Pentru a contrazice lucrarea lui Freud Moșe și monoteismul, care susținea că pretinsul lor monoteism a fost inspirat din reforma faraonului egiptean Akhenaton (1379-1362 î.e.n.), iar ieșirea vitejilor ivriți s-ar fi petrecut undeva pe la 1250 î.e.n. el pretinde că ar fi găsit informații în papirusul Ipuwer, cum faptele s-au petrecut mult mai devreme, adică fuga ivriților din Egipt ar fi fost pe la anii 1500-1450 î.e.n. și cronologia faraonilor ar trebui corectată după data stabilită de el. După începerea celui de-al doilea război mondial, a început și zburdalnicul medic psihiatru să-și frămînte mintea cu fel de fel de catastrofe pe care le-ar fi suferit pămîntul prin ciocnirea cu alte corpuri venite din univers și că istoria trebuie pusă obligatori și în legătură cu aceste evenimente descoperite de el! Văzînd că nimeni nu are urechi pentru zumzăiala lui, a pornit-o rău pe arătură amenințîndu-le mințile goimilor cu fel de fel de catastrofe care au bîntuit pămîntul înainte dar care vor reveni chiar mai cumplite, fiindcă toate acestea i-au fost revelate de către Talpa Iadului cînd îl apuca dorul de balamuc. În anul 1945 publică două mici pamflete în care își spune păsul pentru a fi luat în seamă de către public și mediul academic.
Scrierile lui abundă în izvoare mitologice și surse literare antice, dar la loc de cinste stă Făcă-Tora pe care o consideră ca sursă infailibilă de adevăr, pentru a susține că Pământul a suferit catastrofe fiind lovit de planetele Venus și Marte, în cele mai vechi timpuri, la fel cum și el este lovit zilnic de revelații trimise de Talpa Iadului. El a propus istoricilor și arheologilor o cronologie revizuită pentru Egiptul antic, Greciei, Canaanului și a altor culturi din Orientul Apropiat pentru a explica ,,vîrsta întunecată” a estului Mediteranei (cca. 1100 - 750 î.Hr.) și reconcilierea istoriei Torei cu arheologia și cronologia egipteană. Sigur că nimeni nu a vrut să audă de asemenea ,,revelații istorice” mai ales că arheologia făcuse multe descoperiri interesante care aduceau lumină în pretinsa ,,vîrstă întunecată”, iar lor nu le conveneau deloc aceste adevăruri scoase la iveală de zeci de șantiere fiindcă ei ivriții sau iudeii lipseau cu desăvîrșire de peste tot!
În 1950, reușește să-și publice prima carte Lumi în coliziune, prin editura Macmillan după ce a fost refuzat de alte opt edituri, scrierea avînd făcută și o recenzie pentru naivi în Harper – revistă de modă de lux – unde un condeier din oștirea lui Ucigă-l Toaca a vrut să-și fericească confratele. După această dată el mai publică cîteva cărți urmărind să-și dezvolte propriile revelații și să-i convingă pe goimi că numai ei știu adevărul, iar ce este scris prin cărțile de istorie ale Neamurilor nu a ieșit din înțelepciunea Talpei Iadului.
I. Velikovsky se considera un ,,geniu suprimat” asemănîndu-se cu însuși Giordano Bruno care a fost ars pe rug, iar zbuciumatul cazar și-a dat obștescul sfîrșit în anul 1979 din cauza diabetului și a depresiei grave, adică să ne lămurit că la ei sminteala certificată de patalama medicală este formă de genialitate și iluminare, iar cel mai ilustru specimen a fost ,,iluminatul” Lenin.
Ca să înțelegem delirul acestui mozaic ce a făcut parte din ceata celor care au urmărit colonizarea Palestinei cu seminția cazarilor, mai spun că el a fost un sionist înfocat, iar tot ce a făcut și scris a avut ca scop să dovedească tuturor că marile adevăruri istorice și culturale ale acelor regiuni, dar și a Europei ca roabă de peste 1600 de ani a ideologiei iudeo-creștine, sînt numai în Tora și Talmud!
Zecharia Sitchin (1920-2010) este un cazar născut la Baku în Azerbaidjan dar a migrat în Palestina unde a fost crescut după modelul tradițional mozaic. Ajunge editor și jurnalist în Israel și săturîndu-se de binele din Țara Făgăduinței, în anul 1952 pleacă în Marele Israel stabilindu-se la New-York. Pretinde că a fost un autodidact desăvîrșit învățînd scrierea cuneiformă și limba emegi pe care o numește în fals sumeriană, vizitează mai multe șantiere arheologice ale acestei civilizații. Dar el l-a avut ca deschizător de drumuri în ale revelațiilor moderne pe cel menționat mai înainte, Immanuel Velikovsky, tot cazar și tot născut în imperiul rus, apoi plecat de tînăr în Palestina, iar de aici se duce în New-York fiindcă tot printre Neamuri este mai bine pentru ei sutașii întunericului.
Sitchin pretinde că a tradus o parte din tăblițele emeș/sumeriene dînd o explicație personală scrierii și originii omului care implică venirea unor călători din spațiu numiți annunanki, ce au colonizat pământul și au creat omul, găsind dumnealui tocmai ceea ce știința numea ,,veriga lipsă”. El atribuie rasei Annunnaki crearea culturii sumeriene antice precum și a celorlalte popoare, fiind în fapt prima specie de hominizi care aveau minte și judecau cu ea nu o lăsau să plece razna după revelații. Acest neam de extraterești, spune zburdalnicul cazar la minte în cartea lui 12th Plane apărută în anul 1976, că ar fi venit de pe o planetă ipotetică numită Nibiru (deși planeta Jupiter a fost asociată cu zeul Marduk în cosmologia babiloniană) și situată dincolo de planeta Neptun, corp ceresc ce ar avea o orbită alungită, fiind observată de el tot prin revelația (jegurile se feresc să mai folosească cuvîntul vedenie fiindcă lumea i-ar trimite repejor la balamuc), ajungând în interiorul sistemului nostru solar cam la 3600 ani pămîntești. El afirmă că mitologia emeș/sumeriană reflectă acest punct de vedere, precum și originile noastre ca specie. Speculațiile lui Sitchin sînt ridiculizate de mulți oamenii de știință, istorici și arheologi, care au remarcat foarte multe probleme în pretinsele traduceri ale textelor antice, clasificând activitatea sa ca pseudo-știință, dar n-ar fi nici o greșeală dacă ar numi-o șarlatanie curată, fiindcă toată truda nemernicului a avut ca scop să dovedească tuturor că ei ,,evreii” adică practicanții religiei mozaice sînt prima viță omenească!
După acest autor, planeta Nibiru s-ar fi ciocnit catastrofal cu Tiamat (o zeița în mitul creației babiloniene Enuma Eliș), pe care el o consideră a fi o alta planetă situată între Marte și Jupiter. Sitchin susține că planeta Tiamat s-ar fi rupt în două din care s-ar fi format centura de asteroizi iar a doua jumătate s-ar fi lovit de un satelit al lui Nibiru fiind împinsă pe o orbită nouă unde s-a format planeta Pămînt. El spune că pe planeta Nibiru era o civilizație foarte avansată unde trăiau annunanki, care apoi apare în mitologia emeș/sumeriană, fiind găsiți și în Tora (Facerea) sub numele de uriași. El afirmă că acești annunanki ar fi ajuns pe pămînt în urmă cu 45000 de ani, în căutarea unor minerale, în special aur pe care l-au găsit din belșug în Africa. Aici s-au apucat ei să scoată aurul trebuincios dar cum munca era prea grea pentru asemenea fețe civilizate, căpetenia lor Enki, a propus ca sălbaticii de pe pămînt (homo sapiens) să fie supuși unui proces elaborat de mutații genetice cu gene venite de la acești civilizatori – golănia o cunoaștem cam de pe la toți prădătorii care s-au ținut fiecare de mari civilizatori – și astfel a apărut un alt popor (homo erectus, fiindcă nu se putea altfel după atîta erecție extraterestră) nou, isteț, ce trebuia folosit ca sclavi în locul lui annunanki în aceste mine. Și acest neam deosebit de oameni din care se vor trage toți cei cu minte subțire, peste timp s-a numit ,,popor ales” pe care toți muritorii îl știm bine cine este astăzi. Carele va să zică am înțeles noi unde vrea să bată toba ca să priceapă goimul cap de lut!
Și a citit dumnealui pe tăblițele cu scriere cuneiformă că civilizația umană s-a născut în Sumer sub îndrumarea acestor înfierbîntați de viță (adică gene și sprîncene) aleasă și astfel au pus ei pe unii să fie regi pentru a intermedia între pălmașii de pe cîmp și acești stăpîni divini, astfel apărînd în istoria lumii și ,,dreptul divin al regilor”! Mai spune că această civilizație creată de annunanki ar fi ajuns așa de departe că aveau și arme nucleare și după o beție sau furie, și-au dat în cap unii altora cu acele jucărele nenorocite și ucigașe pînă a dispărut întreg orașul Ur pe la anul 2000 î.e.n. Cred că nevolnicul s-a lăsat luminat cu această otravă, a uni neam venit din ceruri și foarte înalt, după scorneală uriașilor din Tora, mit preluat de hoțomanii ivriți din scrierile sacre ale esenilor din Palestina.
Sitchin spune că cercetările sale coincid cu multe texte din Tora și Talmud, și că acestea provin inițial din scrierile sumeriene. Istețul născocitor de vedenii și tîmpenii mozaice a scris 7 cărți, vîndute bine fiindcă lumea nu mai are noțiunea gîndirii și a judecății proprii, înghițind orice gogoașă, că tot trăim în vremea consumismului capitalist.
Mai mulți sumerologi analizînd tălmăcirile lui Sitchin au găsit în ele traduceri aberante, în fapt toată povestea fiind un nou mit prin care ,,poporul ales” trebuia să fie pupat sub coadă de gloatele de goimi cap de lut, fiindcă ei și numai ei au adus civilizație și cultură pe pămînt din cele mai întunecate vremuri pînă în zilele noastre, asta văzînd și dumirindu-ne și noi cum vine cu ,,extratereștii” lor descoperiți în situl de la Kuntillet Ajrud, peninsula Sinai, în sezonul de săpături 1975-1976, adică taman pe acolo pe unde a primit și Moșe al lor tablele cu (fărăde)legi ale întunecatului Iahwe. și care în loc de costume speciale aveau blană și niște legăminte de vai, vai!
Unii dintre cei care cunosc bine eme-gi l-au pus la zid pe mișel cum a făcut profesorul universitar Ronald H. Fritze, autorul cărții Invented knowledge: False History, Fake Science and Pseudo-Religions apărută în anul 2009, care menționează elucubrația lui Sitchin privind cuvîntul ,,Din-Gir” din emegi/sumeriană, l-a tradus ca ,,cei puri cu rachete aprinse”, adăugând că el atribuie cuvintelor vechi sensuri pe care nu le-au avut niciodată în aceste scrieri. Fritze, de asemenea, a comentat metodologia lui Sitchin, scriind că în momentul cînd criticii au verificat referințele lui Sitchin, au descoperit cu uimire că acestea erau trunchiate frecvent și scoase din context pentru a le da o nouă semantică, astfel ca aceste citate să devină probe în susținerile făcute de îndrăznețul plăsmuitor. Aceste pretinse dovezi sînt prezentate selectiv, iar altele care i-ar contrazice vedeniile, au fost ocolite cu mare grijă. Dar o asemenea șmecherie se numește fals și nu are nici o legătură cu știința, ci numai cu pseudo-știința adică cu revelația sau făcătura mozaică.
Spencer Wells (născut în 1969, USA), medic genetician a scris cartea Journey of Main: A Genetic Odyssey, apărută în anul 2002 în care explică modul cum datele genetice au fost utilizate pentru a urmări migrațiile grupurilor de humanoizi în ultimii 50.000 de ani, când oamenii moderni au migrat din Africa prin nord în afara ei. Potrivit gîndirii lui S. Wells, un grup dintre aceștia a luat calea sudului ajungînd în India și Asia de sud-est, apoi Australia. El susține că populațiile non-africane au avut un traseu nordic apoi s-au împrăștiat odată intrați în Orientul Apropiat, unii au plecat către Eurasia și de aici în America iar alții au rămas în nordul Africii. Povestioara lui a fost prezentată cu mare tămbălău și de canalul TV National Geographic ca un documentar care face lumină în întunecata teorie a originii neamului omenesc. Zice geneticianul plin de revelații că toți oamenii din ziua de azi sînt descendenți dintr-un singur bărbat care a trăit în Africa în perioada 90.000 - 60.000 î.e.n. numindu-l Y-cromozomial Adam. Dacă l-ar fi numit Iahwiță sau Satan, ar fi înțeles fiecare dintre muritori din ce direcție vine revelația și toată jegoșenia cu pretenție științifică. Povestea lui sprijină cu mare ,,probitate științifică” ideile lui Z. Sitchin care zice că extratereștrii annunanki ar fi venit cam prin anii 45000 î.e.n. undeva în Africa – uite ce coincidență – căutînd ei metale și obosind de atîta muncă prin mine, au făcut o încrucișare genetică cu sălbătăciunile humanoide găsite pe acolo, de unde a ieșit actuala specie umană isteață și cu obîrșia descoperită de ei din acea spiță de semizei. Și tot amîndoi gînditorii inițiați în tainele revelațiilor susțin că întreg neamul omenesc ar fi ieșit din acea pușcoace minune marca Y-cromozomial Adam! Să ne lase dumnealor cu asemenea golănii, fiindcă aici în Carpați avem oase de om din mileniul 42 î.e.n. și în acest caz nu se leagă deloc povestea cu logica bunului simț, numai dacă au uitat să scrie amîndoi că din acel loc neștiut al Africii, pușcoacea a tras foc repetat taman în crestele Carpaților și atunci poate ne vom mai da la brazdă, altfel vom pune mîna pe băț să le cerem socoteală nemernicilor pentru blasfemia care ne-o aruncă în obraz.
Și ca o completare la această conspirație, pun aici zicerea de pe Wikipedia, că populația Europei vine din Mesopotamia, unde în mileniul Vll î.e.n. a avut o adevărată explozie demografică și fel de fel de așchii au fost aruncate – dar numai către nord, vest și est, fiindcă în sud se duceau în mare – iar cei din nord, tot prăsindu-se s-au aburcat an după an și secol după secol pînă au devenit stăpîni peste toate olaturile ce formează azi Europa. Eu vă zic să vă opriți aici și să vă băgați capul între picioare ca să vă descoperiți originile inteligenței voastre sataniste fiindcă nimeni nu dă doi bani pe asemenea trăsnăi, iar Făcă-Tora pe care vreți să o puneți ca moț al istețimii neamului omenesc este cea mai îngrozitoare făcătură din istoria lumii și a venit vremea să o aruncăm la coșul de gunoi al istoriei.
Și tot pe tărîmurile Marelui Israel, revista care face apologia prostiei deșănțate Science Express, scrie într-un amplu articol din septembrie 2009 că primii agricultori care s-au pus pe treabă în urmă cu peste 7500 de ani, în Europa Centrală, erau veniţi din Orientul Apropiat, nu vânătorii băștinași din regiune care s-au lăsat de alergat pe coclauri și s-au pus pe săpat, plivit și prășit. Pretind ei că au studiat prin teste genetice niște fragmente de oase din regiune – acum genetica a ajuns ceea ce era la vechii ivriți teoria profeție, adică a minciunii golănoase – și pe loc ia pălit morbul revelațiilor științifice stabilind că primii agricultori care au apărut în Europa Centrală migraseră din alte zone. Deșuchiata născocire aparține specialiștilor de la Universitatea Mainz din Germania şi de la Centrul pentru cercetări internaționale din Laxenburg (Austria). În opinia acestor antropologi de coada oii și a sapei, agricultura şi creşterea animalelor s-au impus în urmă cu circa 11.000 de ani în Orientul Apropiat, însă în Europa Centrală sînt practicate abia de aproximativ 7.500 de ani. Înainte de această dată, oamenii preistorici din Europa trăiau din vânătoare şi din culesul fructelor. Descoperirea picturilor rupestre de la Coliboaia le dă o labă peste bot acestor lepre gata oricînd că pupe în cur pe oricine le dă parale și hîrdaie cu lături, fiindcă așa a fost scrisă istoria umanității din cea mai veche antichitate și pînă astăzi, minciuni și iarăși minciuni.
Pentru a le dovedi cît de mult mint în revelațiile lor sataniste, arăt că există zeci de izvoare istorice care probează că Tora a fost scrisă în forma în care o cunoaștem noi astăzi între secolele l-lV ale erei noastre, preluînd cu nemiluita din scrierile sacre ale esenilor (geții și celelalte neamuri care practicau religia lui Zamolxe în Palestina dar și în alte ținuturi, plecată din Carpați) și folosindu-se de o scriere mai veche de-a lor din secolul ll î.e.n. cînd i-a pălit pe ivriți boala vedeniilor și tîmpeniilor iahviste de care nu s-au mai lecuit pînă în prezent.
Origene (185-254) preot și unul dintre părinții creștinismului catolic, şi-a propus să revizuiască toate traducerile din perioada sa (făcute din ivrită în greacă numai de iudei!), fiindcă se ajunsese ca fiecare manuscris să fie o scriere independentă care se contrazicea cu celelalte, iar planul a devenit realizabil prin generozitatea lui Ambrosios. El explica diferenţele majore dintre textul Hexaplei care conținea 5 traduceri mai vechi și propria interpretare şi cel ivrit de la care s-a pornit dogma iudeo-creștinismului, presupunînd că acestea au fost falsificate intenţionat de către ivriţi, ca să le ia mințile Neamurilor cu vedeniile lor și că au adăugat unele scrieri care nu sînt în Tora și Talmud. Asta se știa limpede pe la mijlocul secolului lll al erei noastre cînd iudeo-creștinismul nu-și scosese nasul dintre zidurile cetăților, fiind un cult particular cu foarte puțini aderenți, fiindcă mitraismul sau religia lui Zamolxe era religia oficială în imperiul roman!
Dacă nu sînt de crezare că situația este cea arătată mai sus, ca să le fie supărarea întunecaților deplină aduc de martor pe pastorul american Ronald K. Brown care în lucrarea The Book of Enoh apărută în 1998 în San Antonio, Texas, spune că ,,Vechiul şi Noul Testament conţin exact 309 pasaje direct împrumutate din Cartea lui Enoh.” Dar aceste influențe atît de evidente sînt numai din Cartea lui Enoh în scrierile ivriților și niciodată invers, prin aceasta dovedindu-se și perioada cînd a fost scrisă Tora, pentru că după anul 96 al erei noastre scrierea esenă care făcea parte și din scrierile sacre ale mozaicilor, a fost interzisă în acest cult, iar după trei sute de ani și în cel iudeo-creștin. Spre cinstea lui prelatul a spus ce a constatat la sfîrşitul secolului XX cînd clevetitorii şi cîrtitorii de lucruri sfinte şi revelaţii ivrite nu mai sînt făcuţi frigărui ,,plăcut mirositoare” şi trimişi jertfă curată întunecatului Iahwe! Multă ticăloșie și ură le-a trebuit furilor şi falsificatorilor mozaici, dar mai ales celor iudeo-creștini să ticluiască atîtea născociri pentru a distruge originea religiei crucii.
Scrierile lui Z. Sitchin arată fără putință de tăgadă că unele grupări mozaice încearcă cu disperare să se impună iarăși peste capul goimilor așa cum a fost băgat cu foc și sabie iudeo-creștinismul în anul 380, dar vremurile s-au schimbat fără întoarcere și tot mai mulți din Neamurile iudeo-creștine și-au dat seama că în această religiei totul este putred și urît mirositor, ,,daruri” cu care ne-au otrăvit ei sufletele și mințile 1600 de ani.
Văzînd că au apărut dovezi antropologice venite de la neanderthalieni care le pun la coșul de gunoi al istoriei făcăturile drăcești cu pretenții de adevăruri divine, acum jegurile vreau să se țină că strămoșii lor ar fi în fapt acest popor clamat de mulți ca dispărut în urmă cu peste 10000 de ani în Europa și toți cei de azi ar trebui să le dăm un pup undeva drept recunoștință fiindcă numai datorită vivacității evreilor – adică a jidanilor/cazarilor – civilizația europeană există și acum bățoasă și scorțoasă!
Michael Bradley, apărut din cinul lor ca un alt chinuit de damblaua revelațiilor, adică sărmanul în loc să-și liniștească zbuciumul la balamuc, a lăsat mîna să mîzgălească hîrtia într-un sinistru delir, servindu-ne drept adevăr de necontestat povestea că ei jidanii/cazarii s-ar trage direct din neanderthalieni, că ar fi singurii urmași ai acestor năpăstuiți și din acele vremuri preistorice fierbe ura în ei împotriva celorlalți pentru că au fost păruiți fără milă și alungați de pe meleagurile natale în stîncosul Caucaz. Dar îndrăcita ciripeală noi o cunoaștem de la o altă lepră cazară – Eliezer Shein - care ne șuiera în urechi în anul 1900 că ei vitejii cazari erau băștinași în ținuturile carpatine, iar veneticii români i-au alungat din ura lor antisemită în secolele lX-Xl cînd au năvălit din sud cu bîte, opinci, brînză, lapte și alte produce bogate în proteine, din care unele prea contondente!
Zice dumnealui că pe la anii 5600 î.e.n. îndrăciții Cro-Magnon adunîndu-se toți cioată, i-au rupt în bătaie pe pașnicii neanderthalieni care trăiau pe undeva prin vestul Europei, învinșii fiind obligați să-și ia lumea în cap și să fugă spre est pentru a se salva, găsind meleaguri mai liniștite la poalele, în văile și în subteranele Caucazului. În două cărți pretins istorice și pline ochi de revelații, Moștenirea omului de gheață (1978), și Poporul Ales din Caucaz (1992), el avertizează că antisemitismul îi face pe ei cazarii (îi numește Așkenazi, mințind cu nerușinare fiindcă lumea nu știe nimic din adevărata lor istorie) să poarte o ură veșnică venită din situația catastrofală pe care au îndurat-o din partea grupului de răi numiți de unii antropologi Cro-Magnon, strămoșul celorlalte popoare europene, iar aceasta îi obligă să aibă o furie oarbă împotriva celorlalți venită din subconștient. Și o trage el cu moștenirea ADN a neanderthalienilor care nu îi lasă să uite ce au pățit în vremurile de demult și că vor întoarce totul cu vîrf și îndesat, bașca ceva pe deasupra!
Încă din timpul șederii la Berlin, I. Velikovski a început să se preocupe de istoria antică a Palestinei, Egiptului, Orientului și Greciei, considerînd că adevărata istorie a acelor regiuni este numai în Vechiul Legămînt (Tora și Talmud) al lor, iar celelalte izvoare venite din teritoriile menționate trebuie puse în concordanță musai cu Făcă-Tora. Pentru el nu era suficient să fie corelație între arheologia de pînă atunci a respectivelor regiuni, a istoriei din Făcă-Tora lor și istoria scrisă a zonei în special a Egiptului. El a atacat cu furie manuscrisul venit de la preotul egiptean Manethon (secolul lll î.e.n.) pretinzînd că este greșit în totalitate sau am zice noi după dreaptă judecată, fals, iar adevărate sînt numai revelațiile lui. Dar în urmă cu peste 1860 de ani, un alt mozaic la fel de furios pe scrierea lui Manethon – Josephus Flavius – spunea în scrierea Contra Apian cam aceleași golănii la adresa lucrării preotului sebenit fiindcă ei ivriții sau iudeii cum își spuneau atunci nu erau pe nicăieri. Lucrarea lui Flavius cum am arătat mai înainte, a fost o scriere polemică și apologetică prin care se urmărea ridicarea în slăvi a mozaismului antic, pretinzînd zurbagiul înfierbîndat că făcăturile lor sînt mult mai vechi decît toate scrierile grecilor, iar preotul egiptean nu a vrut să consemneze acest ,,adevăr” pe care el vrea să îl îndrepte spre neagra strîmbătate iudaică. Cam același scop au avut și scrierile lui Velikovsky ce a urmărit să le bată obrazul istoricilor și arheologilor fiindcă nu pun Făcă-Tora lor ca sursă unică sau principală de adevăr iar celelalte numai pe lîngă ea, dar niciodată egale. Așa l-a apucat și pe sărmanul medic damblaua revelațiilor neghioabe, însă pentru că lumea nu mai credea în maimuțărelile lor demente, a dat-o pe știință pretinzînd el că a găsit informații puhoi în astă direcție, iar goimilor cap de lut nu le rămîne decît să-și cîrnească arca cunoașterii pe valurile scornelilor lui care au început să-i clatine rău nevolnica minte.
Pentru a contrazice lucrarea lui Freud Moșe și monoteismul, care susținea că pretinsul lor monoteism a fost inspirat din reforma faraonului egiptean Akhenaton (1379-1362 î.e.n.), iar ieșirea vitejilor ivriți s-ar fi petrecut undeva pe la 1250 î.e.n. el pretinde că ar fi găsit informații în papirusul Ipuwer, cum faptele s-au petrecut mult mai devreme, adică fuga ivriților din Egipt ar fi fost pe la anii 1500-1450 î.e.n. și cronologia faraonilor ar trebui corectată după data stabilită de el. După începerea celui de-al doilea război mondial, a început și zburdalnicul medic psihiatru să-și frămînte mintea cu fel de fel de catastrofe pe care le-ar fi suferit pămîntul prin ciocnirea cu alte corpuri venite din univers și că istoria trebuie pusă obligatori și în legătură cu aceste evenimente descoperite de el! Văzînd că nimeni nu are urechi pentru zumzăiala lui, a pornit-o rău pe arătură amenințîndu-le mințile goimilor cu fel de fel de catastrofe care au bîntuit pămîntul înainte dar care vor reveni chiar mai cumplite, fiindcă toate acestea i-au fost revelate de către Talpa Iadului cînd îl apuca dorul de balamuc. În anul 1945 publică două mici pamflete în care își spune păsul pentru a fi luat în seamă de către public și mediul academic.
Scrierile lui abundă în izvoare mitologice și surse literare antice, dar la loc de cinste stă Făcă-Tora pe care o consideră ca sursă infailibilă de adevăr, pentru a susține că Pământul a suferit catastrofe fiind lovit de planetele Venus și Marte, în cele mai vechi timpuri, la fel cum și el este lovit zilnic de revelații trimise de Talpa Iadului. El a propus istoricilor și arheologilor o cronologie revizuită pentru Egiptul antic, Greciei, Canaanului și a altor culturi din Orientul Apropiat pentru a explica ,,vîrsta întunecată” a estului Mediteranei (cca. 1100 - 750 î.Hr.) și reconcilierea istoriei Torei cu arheologia și cronologia egipteană. Sigur că nimeni nu a vrut să audă de asemenea ,,revelații istorice” mai ales că arheologia făcuse multe descoperiri interesante care aduceau lumină în pretinsa ,,vîrstă întunecată”, iar lor nu le conveneau deloc aceste adevăruri scoase la iveală de zeci de șantiere fiindcă ei ivriții sau iudeii lipseau cu desăvîrșire de peste tot!
În 1950, reușește să-și publice prima carte Lumi în coliziune, prin editura Macmillan după ce a fost refuzat de alte opt edituri, scrierea avînd făcută și o recenzie pentru naivi în Harper – revistă de modă de lux – unde un condeier din oștirea lui Ucigă-l Toaca a vrut să-și fericească confratele. După această dată el mai publică cîteva cărți urmărind să-și dezvolte propriile revelații și să-i convingă pe goimi că numai ei știu adevărul, iar ce este scris prin cărțile de istorie ale Neamurilor nu a ieșit din înțelepciunea Talpei Iadului.
I. Velikovsky se considera un ,,geniu suprimat” asemănîndu-se cu însuși Giordano Bruno care a fost ars pe rug, iar zbuciumatul cazar și-a dat obștescul sfîrșit în anul 1979 din cauza diabetului și a depresiei grave, adică să ne lămurit că la ei sminteala certificată de patalama medicală este formă de genialitate și iluminare, iar cel mai ilustru specimen a fost ,,iluminatul” Lenin.
Ca să înțelegem delirul acestui mozaic ce a făcut parte din ceata celor care au urmărit colonizarea Palestinei cu seminția cazarilor, mai spun că el a fost un sionist înfocat, iar tot ce a făcut și scris a avut ca scop să dovedească tuturor că marile adevăruri istorice și culturale ale acelor regiuni, dar și a Europei ca roabă de peste 1600 de ani a ideologiei iudeo-creștine, sînt numai în Tora și Talmud!
Zecharia Sitchin (1920-2010) este un cazar născut la Baku în Azerbaidjan dar a migrat în Palestina unde a fost crescut după modelul tradițional mozaic. Ajunge editor și jurnalist în Israel și săturîndu-se de binele din Țara Făgăduinței, în anul 1952 pleacă în Marele Israel stabilindu-se la New-York. Pretinde că a fost un autodidact desăvîrșit învățînd scrierea cuneiformă și limba emegi pe care o numește în fals sumeriană, vizitează mai multe șantiere arheologice ale acestei civilizații. Dar el l-a avut ca deschizător de drumuri în ale revelațiilor moderne pe cel menționat mai înainte, Immanuel Velikovsky, tot cazar și tot născut în imperiul rus, apoi plecat de tînăr în Palestina, iar de aici se duce în New-York fiindcă tot printre Neamuri este mai bine pentru ei sutașii întunericului.
Sitchin pretinde că a tradus o parte din tăblițele emeș/sumeriene dînd o explicație personală scrierii și originii omului care implică venirea unor călători din spațiu numiți annunanki, ce au colonizat pământul și au creat omul, găsind dumnealui tocmai ceea ce știința numea ,,veriga lipsă”. El atribuie rasei Annunnaki crearea culturii sumeriene antice precum și a celorlalte popoare, fiind în fapt prima specie de hominizi care aveau minte și judecau cu ea nu o lăsau să plece razna după revelații. Acest neam de extraterești, spune zburdalnicul cazar la minte în cartea lui 12th Plane apărută în anul 1976, că ar fi venit de pe o planetă ipotetică numită Nibiru (deși planeta Jupiter a fost asociată cu zeul Marduk în cosmologia babiloniană) și situată dincolo de planeta Neptun, corp ceresc ce ar avea o orbită alungită, fiind observată de el tot prin revelația (jegurile se feresc să mai folosească cuvîntul vedenie fiindcă lumea i-ar trimite repejor la balamuc), ajungând în interiorul sistemului nostru solar cam la 3600 ani pămîntești. El afirmă că mitologia emeș/sumeriană reflectă acest punct de vedere, precum și originile noastre ca specie. Speculațiile lui Sitchin sînt ridiculizate de mulți oamenii de știință, istorici și arheologi, care au remarcat foarte multe probleme în pretinsele traduceri ale textelor antice, clasificând activitatea sa ca pseudo-știință, dar n-ar fi nici o greșeală dacă ar numi-o șarlatanie curată, fiindcă toată truda nemernicului a avut ca scop să dovedească tuturor că ei ,,evreii” adică practicanții religiei mozaice sînt prima viță omenească!
După acest autor, planeta Nibiru s-ar fi ciocnit catastrofal cu Tiamat (o zeița în mitul creației babiloniene Enuma Eliș), pe care el o consideră a fi o alta planetă situată între Marte și Jupiter. Sitchin susține că planeta Tiamat s-ar fi rupt în două din care s-ar fi format centura de asteroizi iar a doua jumătate s-ar fi lovit de un satelit al lui Nibiru fiind împinsă pe o orbită nouă unde s-a format planeta Pămînt. El spune că pe planeta Nibiru era o civilizație foarte avansată unde trăiau annunanki, care apoi apare în mitologia emeș/sumeriană, fiind găsiți și în Tora (Facerea) sub numele de uriași. El afirmă că acești annunanki ar fi ajuns pe pămînt în urmă cu 45000 de ani, în căutarea unor minerale, în special aur pe care l-au găsit din belșug în Africa. Aici s-au apucat ei să scoată aurul trebuincios dar cum munca era prea grea pentru asemenea fețe civilizate, căpetenia lor Enki, a propus ca sălbaticii de pe pămînt (homo sapiens) să fie supuși unui proces elaborat de mutații genetice cu gene venite de la acești civilizatori – golănia o cunoaștem cam de pe la toți prădătorii care s-au ținut fiecare de mari civilizatori – și astfel a apărut un alt popor (homo erectus, fiindcă nu se putea altfel după atîta erecție extraterestră) nou, isteț, ce trebuia folosit ca sclavi în locul lui annunanki în aceste mine. Și acest neam deosebit de oameni din care se vor trage toți cei cu minte subțire, peste timp s-a numit ,,popor ales” pe care toți muritorii îl știm bine cine este astăzi. Carele va să zică am înțeles noi unde vrea să bată toba ca să priceapă goimul cap de lut!
Și a citit dumnealui pe tăblițele cu scriere cuneiformă că civilizația umană s-a născut în Sumer sub îndrumarea acestor înfierbîntați de viță (adică gene și sprîncene) aleasă și astfel au pus ei pe unii să fie regi pentru a intermedia între pălmașii de pe cîmp și acești stăpîni divini, astfel apărînd în istoria lumii și ,,dreptul divin al regilor”! Mai spune că această civilizație creată de annunanki ar fi ajuns așa de departe că aveau și arme nucleare și după o beție sau furie, și-au dat în cap unii altora cu acele jucărele nenorocite și ucigașe pînă a dispărut întreg orașul Ur pe la anul 2000 î.e.n. Cred că nevolnicul s-a lăsat luminat cu această otravă, a uni neam venit din ceruri și foarte înalt, după scorneală uriașilor din Tora, mit preluat de hoțomanii ivriți din scrierile sacre ale esenilor din Palestina.
Sitchin spune că cercetările sale coincid cu multe texte din Tora și Talmud, și că acestea provin inițial din scrierile sumeriene. Istețul născocitor de vedenii și tîmpenii mozaice a scris 7 cărți, vîndute bine fiindcă lumea nu mai are noțiunea gîndirii și a judecății proprii, înghițind orice gogoașă, că tot trăim în vremea consumismului capitalist.
Mai mulți sumerologi analizînd tălmăcirile lui Sitchin au găsit în ele traduceri aberante, în fapt toată povestea fiind un nou mit prin care ,,poporul ales” trebuia să fie pupat sub coadă de gloatele de goimi cap de lut, fiindcă ei și numai ei au adus civilizație și cultură pe pămînt din cele mai întunecate vremuri pînă în zilele noastre, asta văzînd și dumirindu-ne și noi cum vine cu ,,extratereștii” lor descoperiți în situl de la Kuntillet Ajrud, peninsula Sinai, în sezonul de săpături 1975-1976, adică taman pe acolo pe unde a primit și Moșe al lor tablele cu (fărăde)legi ale întunecatului Iahwe. și care în loc de costume speciale aveau blană și niște legăminte de vai, vai!
Unii dintre cei care cunosc bine eme-gi l-au pus la zid pe mișel cum a făcut profesorul universitar Ronald H. Fritze, autorul cărții Invented knowledge: False History, Fake Science and Pseudo-Religions apărută în anul 2009, care menționează elucubrația lui Sitchin privind cuvîntul ,,Din-Gir” din emegi/sumeriană, l-a tradus ca ,,cei puri cu rachete aprinse”, adăugând că el atribuie cuvintelor vechi sensuri pe care nu le-au avut niciodată în aceste scrieri. Fritze, de asemenea, a comentat metodologia lui Sitchin, scriind că în momentul cînd criticii au verificat referințele lui Sitchin, au descoperit cu uimire că acestea erau trunchiate frecvent și scoase din context pentru a le da o nouă semantică, astfel ca aceste citate să devină probe în susținerile făcute de îndrăznețul plăsmuitor. Aceste pretinse dovezi sînt prezentate selectiv, iar altele care i-ar contrazice vedeniile, au fost ocolite cu mare grijă. Dar o asemenea șmecherie se numește fals și nu are nici o legătură cu știința, ci numai cu pseudo-știința adică cu revelația sau făcătura mozaică.
Spencer Wells (născut în 1969, USA), medic genetician a scris cartea Journey of Main: A Genetic Odyssey, apărută în anul 2002 în care explică modul cum datele genetice au fost utilizate pentru a urmări migrațiile grupurilor de humanoizi în ultimii 50.000 de ani, când oamenii moderni au migrat din Africa prin nord în afara ei. Potrivit gîndirii lui S. Wells, un grup dintre aceștia a luat calea sudului ajungînd în India și Asia de sud-est, apoi Australia. El susține că populațiile non-africane au avut un traseu nordic apoi s-au împrăștiat odată intrați în Orientul Apropiat, unii au plecat către Eurasia și de aici în America iar alții au rămas în nordul Africii. Povestioara lui a fost prezentată cu mare tămbălău și de canalul TV National Geographic ca un documentar care face lumină în întunecata teorie a originii neamului omenesc. Zice geneticianul plin de revelații că toți oamenii din ziua de azi sînt descendenți dintr-un singur bărbat care a trăit în Africa în perioada 90.000 - 60.000 î.e.n. numindu-l Y-cromozomial Adam. Dacă l-ar fi numit Iahwiță sau Satan, ar fi înțeles fiecare dintre muritori din ce direcție vine revelația și toată jegoșenia cu pretenție științifică. Povestea lui sprijină cu mare ,,probitate științifică” ideile lui Z. Sitchin care zice că extratereștrii annunanki ar fi venit cam prin anii 45000 î.e.n. undeva în Africa – uite ce coincidență – căutînd ei metale și obosind de atîta muncă prin mine, au făcut o încrucișare genetică cu sălbătăciunile humanoide găsite pe acolo, de unde a ieșit actuala specie umană isteață și cu obîrșia descoperită de ei din acea spiță de semizei. Și tot amîndoi gînditorii inițiați în tainele revelațiilor susțin că întreg neamul omenesc ar fi ieșit din acea pușcoace minune marca Y-cromozomial Adam! Să ne lase dumnealor cu asemenea golănii, fiindcă aici în Carpați avem oase de om din mileniul 42 î.e.n. și în acest caz nu se leagă deloc povestea cu logica bunului simț, numai dacă au uitat să scrie amîndoi că din acel loc neștiut al Africii, pușcoacea a tras foc repetat taman în crestele Carpaților și atunci poate ne vom mai da la brazdă, altfel vom pune mîna pe băț să le cerem socoteală nemernicilor pentru blasfemia care ne-o aruncă în obraz.
Și ca o completare la această conspirație, pun aici zicerea de pe Wikipedia, că populația Europei vine din Mesopotamia, unde în mileniul Vll î.e.n. a avut o adevărată explozie demografică și fel de fel de așchii au fost aruncate – dar numai către nord, vest și est, fiindcă în sud se duceau în mare – iar cei din nord, tot prăsindu-se s-au aburcat an după an și secol după secol pînă au devenit stăpîni peste toate olaturile ce formează azi Europa. Eu vă zic să vă opriți aici și să vă băgați capul între picioare ca să vă descoperiți originile inteligenței voastre sataniste fiindcă nimeni nu dă doi bani pe asemenea trăsnăi, iar Făcă-Tora pe care vreți să o puneți ca moț al istețimii neamului omenesc este cea mai îngrozitoare făcătură din istoria lumii și a venit vremea să o aruncăm la coșul de gunoi al istoriei.
Și tot pe tărîmurile Marelui Israel, revista care face apologia prostiei deșănțate Science Express, scrie într-un amplu articol din septembrie 2009 că primii agricultori care s-au pus pe treabă în urmă cu peste 7500 de ani, în Europa Centrală, erau veniţi din Orientul Apropiat, nu vânătorii băștinași din regiune care s-au lăsat de alergat pe coclauri și s-au pus pe săpat, plivit și prășit. Pretind ei că au studiat prin teste genetice niște fragmente de oase din regiune – acum genetica a ajuns ceea ce era la vechii ivriți teoria profeție, adică a minciunii golănoase – și pe loc ia pălit morbul revelațiilor științifice stabilind că primii agricultori care au apărut în Europa Centrală migraseră din alte zone. Deșuchiata născocire aparține specialiștilor de la Universitatea Mainz din Germania şi de la Centrul pentru cercetări internaționale din Laxenburg (Austria). În opinia acestor antropologi de coada oii și a sapei, agricultura şi creşterea animalelor s-au impus în urmă cu circa 11.000 de ani în Orientul Apropiat, însă în Europa Centrală sînt practicate abia de aproximativ 7.500 de ani. Înainte de această dată, oamenii preistorici din Europa trăiau din vânătoare şi din culesul fructelor. Descoperirea picturilor rupestre de la Coliboaia le dă o labă peste bot acestor lepre gata oricînd că pupe în cur pe oricine le dă parale și hîrdaie cu lături, fiindcă așa a fost scrisă istoria umanității din cea mai veche antichitate și pînă astăzi, minciuni și iarăși minciuni.
Pentru a le dovedi cît de mult mint în revelațiile lor sataniste, arăt că există zeci de izvoare istorice care probează că Tora a fost scrisă în forma în care o cunoaștem noi astăzi între secolele l-lV ale erei noastre, preluînd cu nemiluita din scrierile sacre ale esenilor (geții și celelalte neamuri care practicau religia lui Zamolxe în Palestina dar și în alte ținuturi, plecată din Carpați) și folosindu-se de o scriere mai veche de-a lor din secolul ll î.e.n. cînd i-a pălit pe ivriți boala vedeniilor și tîmpeniilor iahviste de care nu s-au mai lecuit pînă în prezent.
Origene (185-254) preot și unul dintre părinții creștinismului catolic, şi-a propus să revizuiască toate traducerile din perioada sa (făcute din ivrită în greacă numai de iudei!), fiindcă se ajunsese ca fiecare manuscris să fie o scriere independentă care se contrazicea cu celelalte, iar planul a devenit realizabil prin generozitatea lui Ambrosios. El explica diferenţele majore dintre textul Hexaplei care conținea 5 traduceri mai vechi și propria interpretare şi cel ivrit de la care s-a pornit dogma iudeo-creștinismului, presupunînd că acestea au fost falsificate intenţionat de către ivriţi, ca să le ia mințile Neamurilor cu vedeniile lor și că au adăugat unele scrieri care nu sînt în Tora și Talmud. Asta se știa limpede pe la mijlocul secolului lll al erei noastre cînd iudeo-creștinismul nu-și scosese nasul dintre zidurile cetăților, fiind un cult particular cu foarte puțini aderenți, fiindcă mitraismul sau religia lui Zamolxe era religia oficială în imperiul roman!
Dacă nu sînt de crezare că situația este cea arătată mai sus, ca să le fie supărarea întunecaților deplină aduc de martor pe pastorul american Ronald K. Brown care în lucrarea The Book of Enoh apărută în 1998 în San Antonio, Texas, spune că ,,Vechiul şi Noul Testament conţin exact 309 pasaje direct împrumutate din Cartea lui Enoh.” Dar aceste influențe atît de evidente sînt numai din Cartea lui Enoh în scrierile ivriților și niciodată invers, prin aceasta dovedindu-se și perioada cînd a fost scrisă Tora, pentru că după anul 96 al erei noastre scrierea esenă care făcea parte și din scrierile sacre ale mozaicilor, a fost interzisă în acest cult, iar după trei sute de ani și în cel iudeo-creștin. Spre cinstea lui prelatul a spus ce a constatat la sfîrşitul secolului XX cînd clevetitorii şi cîrtitorii de lucruri sfinte şi revelaţii ivrite nu mai sînt făcuţi frigărui ,,plăcut mirositoare” şi trimişi jertfă curată întunecatului Iahwe! Multă ticăloșie și ură le-a trebuit furilor şi falsificatorilor mozaici, dar mai ales celor iudeo-creștini să ticluiască atîtea născociri pentru a distruge originea religiei crucii.
Scrierile lui Z. Sitchin arată fără putință de tăgadă că unele grupări mozaice încearcă cu disperare să se impună iarăși peste capul goimilor așa cum a fost băgat cu foc și sabie iudeo-creștinismul în anul 380, dar vremurile s-au schimbat fără întoarcere și tot mai mulți din Neamurile iudeo-creștine și-au dat seama că în această religiei totul este putred și urît mirositor, ,,daruri” cu care ne-au otrăvit ei sufletele și mințile 1600 de ani.
Văzînd că au apărut dovezi antropologice venite de la neanderthalieni care le pun la coșul de gunoi al istoriei făcăturile drăcești cu pretenții de adevăruri divine, acum jegurile vreau să se țină că strămoșii lor ar fi în fapt acest popor clamat de mulți ca dispărut în urmă cu peste 10000 de ani în Europa și toți cei de azi ar trebui să le dăm un pup undeva drept recunoștință fiindcă numai datorită vivacității evreilor – adică a jidanilor/cazarilor – civilizația europeană există și acum bățoasă și scorțoasă!
Michael Bradley, apărut din cinul lor ca un alt chinuit de damblaua revelațiilor, adică sărmanul în loc să-și liniștească zbuciumul la balamuc, a lăsat mîna să mîzgălească hîrtia într-un sinistru delir, servindu-ne drept adevăr de necontestat povestea că ei jidanii/cazarii s-ar trage direct din neanderthalieni, că ar fi singurii urmași ai acestor năpăstuiți și din acele vremuri preistorice fierbe ura în ei împotriva celorlalți pentru că au fost păruiți fără milă și alungați de pe meleagurile natale în stîncosul Caucaz. Dar îndrăcita ciripeală noi o cunoaștem de la o altă lepră cazară – Eliezer Shein - care ne șuiera în urechi în anul 1900 că ei vitejii cazari erau băștinași în ținuturile carpatine, iar veneticii români i-au alungat din ura lor antisemită în secolele lX-Xl cînd au năvălit din sud cu bîte, opinci, brînză, lapte și alte produce bogate în proteine, din care unele prea contondente!
Zice dumnealui că pe la anii 5600 î.e.n. îndrăciții Cro-Magnon adunîndu-se toți cioată, i-au rupt în bătaie pe pașnicii neanderthalieni care trăiau pe undeva prin vestul Europei, învinșii fiind obligați să-și ia lumea în cap și să fugă spre est pentru a se salva, găsind meleaguri mai liniștite la poalele, în văile și în subteranele Caucazului. În două cărți pretins istorice și pline ochi de revelații, Moștenirea omului de gheață (1978), și Poporul Ales din Caucaz (1992), el avertizează că antisemitismul îi face pe ei cazarii (îi numește Așkenazi, mințind cu nerușinare fiindcă lumea nu știe nimic din adevărata lor istorie) să poarte o ură veșnică venită din situația catastrofală pe care au îndurat-o din partea grupului de răi numiți de unii antropologi Cro-Magnon, strămoșul celorlalte popoare europene, iar aceasta îi obligă să aibă o furie oarbă împotriva celorlalți venită din subconștient. Și o trage el cu moștenirea ADN a neanderthalienilor care nu îi lasă să uite ce au pățit în vremurile de demult și că vor întoarce totul cu vîrf și îndesat, bașca ceva pe deasupra!
Iar ultima născocire în materie de
vechime a neamului ivrit din Orientul Apropiat și implicit a Torei,
ne-au servit ei în luna decembrie anului 2012 așa ca de sfîrșitul lumii
un ,,documentar științific” intitulat Essau și poporul roșu realizat de
National Geographic Canada. Găsind un craniu pe teritoriul Israelului și
adulmecîndu-l peste tot, au mirosit întunecații că este al lui Essau
din Tora, fratele lui Iacov și de aici ține-te neamule izvor de
revelații și vedenii că nici tartorul lor nu a mai reușit să-i
oprească. Punîndu-se specialiștii să-i reconstituie mutra străbunului
semit, l-au făcut cu pielea roșie și părul negru de parcă era dracu ieșit din vreun horn, pretinzînd mincinoșii că au respectat indicațiile scriiturii lor Tora, cu punct și virgulă. Însă în Facerea la 25,25-30 se scrie cum Isaac s-a căsătorit cu aramaica Rebera
și a avut pe fiii Essau și Iacov: ,,Cel dintîi a ieșit roșu de tot ca o
manta de păr și de aceea i-au pus numele Essau(adică părosul)... Și
Essau a zis lui Iacov: «Dă-mi te rog să mănînc din ciorba aceasta
roșiatică, fiindcă sînt rupt de oboseală». Pentru aceasta s-a dat lui
Essau numele de Edom(roșu)”. Făcătura lor ne arată limpede că Essau sau Edom, au primit aceste nume fiindcă aveau foarte mult păr pe corp de culoarea roșie.
Desigur ,,semiții cazari” de azi care au ticluit ,,documentarul
științific” l-au bărbierit pe sărmanul necunoscut să-i pună în evidență
pielea roșie de sub părul roșu care îi acoperea corpul, și așa au găsit
ei că semitul Essau este strămoșul poporului cu pielea roșie, dar
singurii din lume care se numesc astăzi ,,pieile roșii” sînt nativii
indieni din America de Nord! Adică le-au pus și acestora botul la țăruș
că sînt nerecunoscători și răi fiindcă nu îi pupă în cur pe cazari care
le sînt strămoși de la zidirea lumii de către Talpa Iadului. Cu asemenea
golănii monstruoase rescriu aceste cete de sataniști istoria popoarelor
creștine și tîmpite, dar cu complicitatea căpeteniilor goilor. La
realizarea mincinosului ,,documentar” au participat numai specialiști
din Israel ca să fie limpede pe cine trebuie să tragem la aspru județ.
Dar unii aramei erau cu adevărat cu părul roșu așa cum a fost și Essau
născut de către aramaica Rebeca. Cît privește cel de-al doilea nume
Edom, le spun că și aici i-am prins cu minciuna fiindcă vechiul Canaan
era locuit de neamurile arimine venite din Europa, iar unul din
triburile geților din Tracia a fost edon
care pe la anii 500 î.e.n. aveau monedă proprie. Ei locuiau partea de
sud a Traciei, pe litoralul Mării Marmara și aveau părul roșcat sau
șaten. Tracii spuneau despre neamul lor că vine din zei, iar
divinitățile lor aveau părul roșu și ochii verzi sau albaștri. Aceasta
este numai o mică parte din istoria adevărată a neamurilor arimine, dar
nerevelată ci numai căutată cu acribie și scoasă la lumină din
întunericul sataniștilor falsificatori de istorii și culturi.
Adică să ne fie clar odată pentru totdeauna, chiar dacă nu le mai înghițim Făcă-Tora, acum ei au la îndemînă știința și oricît vom încerca să o luăm hăisa ori ceala, ne vor dovedi cu adevărul ,,științific” că numai ei au fost primii – semiții veniți din centrul Africii ca urmași ai lui annunanki sau a neanderthalienilor pioși ascunși în văile Caucazului, avînd totuși de ales între cele două scorneli – iar ceilalți musai după ei, dar nici prea aproape fiindcă numai jidanii ,,semiți” sau ivriții annunanki sînt aleși de Talpa Iadului cu blestematul lui legămînt, care le este de dreaptă cale de urmat și unică înțelepciune.
Pentru a ne limpezi din ce direcție vine făcătura, pun următoarea întrebare: de ce pe internet sînt împrăștiate minciunile lui Z. Sitchin și M. Bradley cu o generozitate uimitoare, dar nu găsești nici o referință despre cei care au scris și combătut cu argumente infailibile făcătura precum Origene, Richard H. Charles, Ronald K. Brown, Ronald H. Fritze și alții care, prin descoperirile făcute în perioada modernă le nimicește toată cloceala satanistă?
Adică să ne fie clar odată pentru totdeauna, chiar dacă nu le mai înghițim Făcă-Tora, acum ei au la îndemînă știința și oricît vom încerca să o luăm hăisa ori ceala, ne vor dovedi cu adevărul ,,științific” că numai ei au fost primii – semiții veniți din centrul Africii ca urmași ai lui annunanki sau a neanderthalienilor pioși ascunși în văile Caucazului, avînd totuși de ales între cele două scorneli – iar ceilalți musai după ei, dar nici prea aproape fiindcă numai jidanii ,,semiți” sau ivriții annunanki sînt aleși de Talpa Iadului cu blestematul lui legămînt, care le este de dreaptă cale de urmat și unică înțelepciune.
Pentru a ne limpezi din ce direcție vine făcătura, pun următoarea întrebare: de ce pe internet sînt împrăștiate minciunile lui Z. Sitchin și M. Bradley cu o generozitate uimitoare, dar nu găsești nici o referință despre cei care au scris și combătut cu argumente infailibile făcătura precum Origene, Richard H. Charles, Ronald K. Brown, Ronald H. Fritze și alții care, prin descoperirile făcute în perioada modernă le nimicește toată cloceala satanistă?
Ca să le oprim obrăznicia deșănțată
de a minți și crima monstruoasă de a falsifica istoria și cultura
celorlalți, ar trebuie să-i luăm de perciuni pe acești sutași ai
întunericului, dar numai să îndrăznim a face necugetatul gest că odată
se vor porni cele mai înfiorătoare răgete amenințîndu-ne cu un nou
holocaust fiindcă sîntem antisemiți și ne-am dat la podoaba lor
capilară, deși ea este roșcovană și nu neagră cum o au adevărații semiți
și nu cei născociți la sfîrșitul secolului XlX. Dacă ne vom osteni să-i
punem cu curu în țeapă pentru că ne-au falsificat istoria și cultura
identitară, vor urla că sîntem naționaliști, fasciști și
antipupincuriști fiindcă le demascăm făcăturile. Așa că, vom purcede cu
puterea adevărului peste ei, să-i batem măr, astfel că, frăgeziți și
înmuiați le vor ieși toate relele. Iar pentru noi, adevărurile de
netăgăduit sînt dovezile arheologice venite din urmă cu zeci de mii de
ani, despre care nimeni nu are curajul să scrie sau să vorbească. Dar
îndîrjindu-mă, am s-o fac eu să spăl vrednicul obraz al strămoșilor
carpatini batjocorit de fel de fel de tîrîturi și trădători de Neam și
Țară.
Să pornim pe drumul adevărului cu descoperirea făcută în peștera Coliboaia din județul Bihor, de un grup de speologi români: Tudor Rus (Club de speologie Speodava Ștei), Mihai Besesek, Valentin Alexandru Radu, Roxana Laura Țociu (Asociația de Speologie Speowest Arad) și Marius Kenesz (Speo Club Zarand Brad), în urma mai multor expediții din anii 2009 și 2010 au descoperit picturile rupestre ce uimesc lumea sănătoasă la minte prin semnificația și informațiile lor.
Văzînd ce comoară se ascunde în galeriile acestei peșteri au chemat niște francezi mai pricepuți decît ei pe acest tărîm al picturilor rupestre. O echipă formată din speologii Marcel Meyssonnier și Valérie Plichon, Michel Philippe, paleontolog specializat pe ursul de peșteră, Françoise Prudhomme specializat în preistorie și Jean Clottes împreună cu Bernard Gély buni cunoscători în arta de peșteră, au ajuns pe plaiurile noastre și la locul descoperirii în data de 16 mai 2010. Analizînd cărbunele cu care au fost desenate figurile de pe pereții peșterii, aceștia au ajuns la concluzia că au o vechime de peste 35000 de ani î.e.n. Numite și picturi negre ele reprezintă mai multe animale, precum și un bizon, un cal, o felină, unul sau două capete de urs, un cap de taur asemănător cu cele din peștera Lascaux-Franța și doi rinoceri păroși sau poate pui de mamut. Tot aici se găsesc de asemenea și câteva gravuri de o importanță uluitoare pentru civilizația Europei și a lumii, dar ținute în mare taină fiindcă odată scoase din întuneric, ar da atîta lumină încît lumea blestemată a neamului ales de Satana ar fi nimicit pe vecie. Înăuntru sînt răspândite pe jos oase de urși de peșteră, care sezînd la întuneric s-au plictisit sărmanii de atîta liniște, zgîrîind și lustruind pereții cu picturi, astfel confirmandu-se și prin analiza acestor resturi biologice vechimea desenelor.
Să pornim pe drumul adevărului cu descoperirea făcută în peștera Coliboaia din județul Bihor, de un grup de speologi români: Tudor Rus (Club de speologie Speodava Ștei), Mihai Besesek, Valentin Alexandru Radu, Roxana Laura Țociu (Asociația de Speologie Speowest Arad) și Marius Kenesz (Speo Club Zarand Brad), în urma mai multor expediții din anii 2009 și 2010 au descoperit picturile rupestre ce uimesc lumea sănătoasă la minte prin semnificația și informațiile lor.
Văzînd ce comoară se ascunde în galeriile acestei peșteri au chemat niște francezi mai pricepuți decît ei pe acest tărîm al picturilor rupestre. O echipă formată din speologii Marcel Meyssonnier și Valérie Plichon, Michel Philippe, paleontolog specializat pe ursul de peșteră, Françoise Prudhomme specializat în preistorie și Jean Clottes împreună cu Bernard Gély buni cunoscători în arta de peșteră, au ajuns pe plaiurile noastre și la locul descoperirii în data de 16 mai 2010. Analizînd cărbunele cu care au fost desenate figurile de pe pereții peșterii, aceștia au ajuns la concluzia că au o vechime de peste 35000 de ani î.e.n. Numite și picturi negre ele reprezintă mai multe animale, precum și un bizon, un cal, o felină, unul sau două capete de urs, un cap de taur asemănător cu cele din peștera Lascaux-Franța și doi rinoceri păroși sau poate pui de mamut. Tot aici se găsesc de asemenea și câteva gravuri de o importanță uluitoare pentru civilizația Europei și a lumii, dar ținute în mare taină fiindcă odată scoase din întuneric, ar da atîta lumină încît lumea blestemată a neamului ales de Satana ar fi nimicit pe vecie. Înăuntru sînt răspândite pe jos oase de urși de peșteră, care sezînd la întuneric s-au plictisit sărmanii de atîta liniște, zgîrîind și lustruind pereții cu picturi, astfel confirmandu-se și prin analiza acestor resturi biologice vechimea desenelor.
Cea mai importantă imagine din
aceste picturi rupestre o consider pe cea din dreapta rîndului de sus,
fiindcă ea arată că în acele vremuri, omul mileniului XXXV î.e.n. care
trăia pe plaiurile noastre reușise să domesticească vitele, act economic și social de o importanță capitală în evoluția speciei umane. Dar asta ne poate îndreptăți să credem că erau domesticite și oile
în acele vremuri fiindcă ele sînt mai blînde decît taurinele, iar ca
paznici poate aveau cîini, adică niște lupi obișnuiți pe lîngă om. Vedem
în fotografia din dreapta 5 taurine mari, trei mai mici și un vițel.
Cîrdul de animale este mînat de un om, iar în spatele lui se joacă doi
copii. În partea central-dreapta a imaginii sînt două persoane: una
șezînd în fund parcă alege ceva lîngă ea, iar cealaltă stă în poziția
aplecată specifică rîșnitului cu piatra prin frecare. Lîngă ele este un
desen care poate reprezenta o locuință avînd în jurul ei ocolul pentru
animale. Deci toată vînzoleala oștenilor întunericului că
populația Europei s-ar trage pînă la unul din nu-ș ce falus african cu
sămînță extraterestră pusă bine în pușcoacea Întunecimii Sale Iahwe și
zvîrlită în Mesopotamia semită de unde s-a tot împrăștiat către nord,
este o golănie, nărav specific mozaicilor precum lepra în vremurile
trecute și industria holocaustului astăzi.
Dar cine au fost aceste populații și
cam de pe unde au apărut ele în jurul Carpaților și în alte locuri ale
Europei în zorii primelor forme de existență humanoidă pe care o putem
dovedi? Multă vreme, găsindu-se scheletele unei populații băștinașe și
fiind botezată neanderthal, pricepuții în născociri au spus că erau
sărmanii tare sălbatici mîncîndu-și de sub cur ce le ieșea și
scărpinîndu-se numai cu rădăcinile unor copaci. Nu aveau vorbire
articulată și toată comunicarea se oprea la numărul de poace dăruite cu
dragă inimă la întîlnirile lor prietenești!
Însă profesorul David Frayer
de la Universitatea Michigan, Facultatea de Antropologie, susţine după
cercetările făcute pe mai multe schelete de neanderthalieni că 89% din
fosilele acestora găsite în Europa (16 din 18) arată o preferinţă clară
de folosire a mâinii drepte. Iar procentul este asemănător celui al
dreptacilor din populațiile umane moderne care locuiesc pe aceleași
locuri, fiind astăzi de 90%. Profesorul american şi ceilalţi cercetători
care au participat la studiu au ajuns astfel la concluzia că acel
procent ridicat (89%) sugerează faptul că neanderthalienii erau
înzestraţi cu darul vorbirii. El explică astfel: ,,Legătura cunoscută de
multă vreme dintre asimetria cerebrală, lateralitate şi limbaj la
populaţiile vii, serveşte drept tipar pentru estimarea lateralizării
creierului la fosile şi pentru estimarea probabilităţii capacităţii lor
de vorbire”. Îndeletnicindu-se și cu pictura – alții care se pretind
aleșii lumii s-au îndeletnicit numai cu adorarea falusului și a tuturor
mîrșăviilor posibile legate de el – acești oameni arată că aveau un
sistem de gîndire elaborat și doreau prin ceea ce fac să lase un mesaj
limpede celor ce vor veni după ei. Pictorii din acele vremuri nu au
desenat numai animale domesticite sau cele folosite ca sursă de hrană,
ci și pe cele care reprezentau forța, precum rinocerii sau felinele
(peștera Chauvet datată în jurul anului 31.000 î.Hr.) pentru curajul și
inteligența lor. Peștera Chauvet din departamentul Ardeche, Franța, are
cele mai importante picturi rupestre din paleolitic, iar cele
din Altamira, Spania, au fost făcute între 14.000 și 12.000 î.Hr., și
prezintă foarte mulți bizoni. Mai amintesc peșterile Lascaux și Dordogne
din Franța care conțin picturi rupestre fiind executate între 15.000 și
10.000 î.e.n. Să nu uit aici și urmele lăsate de omul timpurilor
preistorice în peștera Gaura Chindiei, unde picturile și semnele care se
vor regăsi în mare măsură în alfabetul folosit de geți pe tăblițele de
plumb sînt în mare număr. Datarea acestor picturi rupestre merg de la
15000 î.e.n. pînă pe la 9000 î.e.n. și numai prin aceste dovezi
uluitoare, avem destulă vreme a ne căuta strămoșii pe plaiurile
străbune, dacă nu vrem să mai înghițim otrăvurile mozaicilor, sau a
leprelor mioritice foarte pricepute în trădare de Neam și Țară.
Sensul picturilor rămâne încă necunoscut fiindcă peșterile nu se aflau într-o zonă locuită, și e posibil să fi fost folosite în scopuri rituale sezoniere. Animalele sînt însoțite de semne ce sugerează un scop magic. Simbolurile în formă de săgeată de la Lascaux au fost uneori interpretate ca având rol de calendar sau răboj, dar dovezile rămân neconcludente. Picturile sînt relativ naturaliste, deși stilizate, figurile nefiind tridimensionale, chiar și atunci cînd se suprapun. Dau mai jos și cîteva fotografii din aceste locuri ale preistoriei oamenilor Europei.
Sensul picturilor rămâne încă necunoscut fiindcă peșterile nu se aflau într-o zonă locuită, și e posibil să fi fost folosite în scopuri rituale sezoniere. Animalele sînt însoțite de semne ce sugerează un scop magic. Simbolurile în formă de săgeată de la Lascaux au fost uneori interpretate ca având rol de calendar sau răboj, dar dovezile rămân neconcludente. Picturile sînt relativ naturaliste, deși stilizate, figurile nefiind tridimensionale, chiar și atunci cînd se suprapun. Dau mai jos și cîteva fotografii din aceste locuri ale preistoriei oamenilor Europei.
Primele două fotografii din stînga
sînt din peștera Cuciulat situată în județul Sălaj și au o vechime de
cca 15000-12000 ani î.e.n. dovedind că populația care a făcut picturile
de la Coliboaia, județul Bihor și-a continuat existența pe aceste
meleaguri dar și obiceiul de a picta pe pereții peșterilor pe care le
foloseau ca locuri de săvîrșire a unor ritualuri magice legate atît de
totemuri cît și de unele practici privind moartea. Celelalte două
imagini spre dreapta cît și cele din rîndul de jos sînt din peștera
Lascaux – Franța, avînd cam aceeași vechime cu cele sălăjene.
Însă existența omului preistoric pe meleagurile noastre este dovedită și la estul Carpaților prin descoperirea în grota de la Brînzeni pe malul stîng al Prutului a unei piese prelucrată în os de mamut și datată cam tot pentru 35000 ani î.e.n. iar altă dovadă este acel talisman făcut din fildeș de mamut care a fost descoperit la Mitoc județul Botoșani, vechi de prin anii 26000 î.e.n.
Avem cu ce să amuțim pe vecie aceste haite de fiare ale întunericului
dovedindu-ne continuitatea pe aceste meleaguri, aducînd în față adevărul
despre descoperirea din satul Cotu Miculinți de pe malul drept al
rîului Prut, comuna Coțușca, jud. Botoșani, unde s-au găsit cele mai
vechi elemente de civilizație din lume – cca 18000 î.e.n.
- constînd din locuințe în bordeie, ciocanul de piatră, lancea cu două
tăișuri și harponul de pescuit, elemente ce arată că aceste populații
aveau o viață stabilă în acele locuri, iar o parte din hrană și-o
procurau prin vînătoare. Ca să le fie înverșunarea deplină și ura
așijderea, chem de martori la lumina zilei și a istoriei pe cercetători
români și britanici de la Universitatea din Edinburgh care au făcut
săpături în Clisura Dunării descoperind atît resturi de schelete umane
dar și semințe de plante dovedind că acei oameni practicau agricultura pe la anii 7800 î.e.n.
Pentru a elimina erorile de datare, analizele probelor au fost
efectuate în laboratoarele din Oxford, Gronigen, Berlin și Bonn,
concluziile fiind prezentate publicului la Universitatea din Edinbourgh
în perioada 30 martie-2 aprilie 2000. Descoperirea este trecută sub
tăcere pe plan european și mondial fiindcă trebuie să se înalțe semeț
din neștiuta Mesopotamie, falusul/legămîntul Talpei Iadului din care au
ieșit, precum apa din gheizer, toate neamurile lumii ce s-au împrăștiat
pe întreg pămîntul pentru a-l lua în stăpînire!
Nimeni nu este în stare să
lămurească ideea tîmpită a culturii europene în domeniul antropologiei
care spune că acești neanderthalieni erau sălbatici rău fiindcă nu
foloseau tușinarea bărbăției și nu cotizau vîrtos la templul
întunecaților. Mult rău au făcut fel de fel de lepre care, proțăpite în
capul mesei, au avut grijă numai de cinul lor și de poftele lor
nemărginite. Și azi îi auzi strigînd și aruncîndu-se asupra goimilor cap
de lut cu genetica și genomul lor scos din nu știu ce erecții sau
eresuri africane și care a fost descoperit la toate popoarele europene
și asiatice, apoi nord-americane și mai în jos pe acel continent. Ei
spun că acea populație africană pe care au trecut-o în răbojul timpului
ca fiind prima de pe fața pămîntului – taman ca priceputul Z. Sitchin cu
extratereștrii lui și însămînțarea sălbaticilor africani – și-a lăsat
urmele palpabile pe la anii 50000 î.e.n. și prăsindu-se nevoie mare, a
dat sărăcia și nevoia în burta lor, obligîndu-i să-și caute alte olaturi
unde să pună de o nouă puierniță, și tot așa înmulțindu-se și iarăși
împrăștiindu-se, au colonizat Europa și Asia, iar de aici ține-te
migrații în toate direcțiile. Prea este străvezie această făcătură și am
să-i plesnesc peste bot pe făcătorii de rele minciunele cu o ghioagă a
adevărului adevărat de care ei se tem cumplit.
În anul 2002 a fost descoperită pe valea rîului Miniș în apropiere de orașul Anina din județul Caraș-Severin o peșteră de cca 0,5 ha fiind numită Peștera cu Oase,
fiindcă aici s-au găsit mai multe fragmente de oase umane dar și de
animale. Fosilele, provenind de la trei indivizi - numiți de cercetători
„Oase 1”, „Oase 2” și „Oase 3”- au fost datate la o vechime de pînă la anii 40500 î.e.n. iar cele mai recente metode de evaluare arată că sînt de la 37800 ani î.e.n. În
acest context, demn de remarcat este faptul că ,,Oase 1” prezintă
trăsături morfologice care combină caracteristicile unei varietate de
om vechi neanderthalian cu trăsături ale omului modern timpuriu cum ar
fi bărbia, fruntea fără arcade puternice și o cavitate craniană mare și
rotundă.
Lipsa unor semne arheologice, cum ar fi torțe, cărbune sau unelte de piatră sugerează că oasele au ajuns în peșteră de la suprafață, datorită unei viituri puternice. Un studiu făcut de către antropologul Erik Trinkaus, profesor al departamentului de antropologie a Universității din Washington și publicat în ianuarie 2007, arată că acest amestec de trăsături ale populației neanderthaliene, cu o altă specie care a dus la apariției omului modern european, s-a făcut pe parcursul a mii de ani, deși craniul este de pe la 37800 de ani î.e.n. Prin acest studiu, se infirmă povestea genomului uman apărut în Africa și apoi răspîndindu-se mai rău ca lepra în toată lumea, rămînînd doar o ... poveste evreiască” ca atîtea altele, iar minciuna lor este din nou demascată. Dacă luăm în considerare că acești oameni din preistorie nu au apărut din senin pe meleagurile carpatine, iar amestecul lor cu o rasă diferită a fost un proces de lungă durată, se poate trage concluzia că ei erau în regiune cu cel puțin 10000 de ani mai devreme. Cele trei resturi antropologice au fost botezate Ion, Vasile și Maria, deși au fost descoperite aproape unele de altele, doar Ion are cea mai mare vechime, celelalte fiind mai ,,tinere” cam cu 14000 de ani!
Unii cercetători mai puțin înclinați către povestea ..civilizatorilor africani” care au năvălit în Europa pe la mileniile 40 î.e.n. cu o pană în nas, una în fund și un măturoi de spini cu care i-au tot alergat pe neanderthalieni peste toate olaturile pînă i-au făcut dispăruți, cred că acest amestec între rase și culturi s-a făcut într-o perioadă foarte lungă de timp, ducînd la o contopire generală de unde a rezultat omul modern, iar existența populației de neanderthalieni se urcă undeva prin mileniile 50 î.e.n. adică cu mult înaintea pretinsei migrații din centrul Africii. Din resturile antropologice adunate s-a putut arăta că neanderthalienii erau robuști, înalți și cu păr blond sau șaten, iar spațiile unde dormeau erau în afara peșterilor. Cel mai bun exemplu de cultură preistorică a populației europene este însăși galeria cu picturi rupestre de la Coliboaia, care dovedește fără putință de tăgadă că ei aveau nu numai o organizare socială, dar și o religie structurată pe concepte clare, pe cînd în tot Orientul Apropiat – de unde pretind leprele sioniste că au venit civilizatorii Europei – nu există nici urmă de așa ceva, cele mai vechi dovezi fiind din mileniul Vll î.e.n.!!! Prea ne cred și acum proști de dăm în gropi și goimi cap de lut! Ca să-i supăr și mai rău amintesc aici mitul urieșilor de la noi, ce vorbește de o populație cu adevărat foarte înaltă care le-a dăruit neamului geților marea înțelepciune cerească a lui Anu, Gog, Senta sau Dumnezeu, iar acești jidovi/urieși erau veniți din ceruri, fiind cu pielea albă, părul roșcat sau blond și ochii albaștri. În veci nu vezi semit cu asemenea trăsături, iar ticăloșilor cazari care își spun cu mare înfocare că sînt cei mai semiți dintre semiți, le strig în față că le-a venit ceasul judecății adevărate, și nu mai au nici o scăpare! Cu adevărat pe teritoriul României s-au descoperit mai multe schelete umane de dimensiuni uriașe de la 2,5 metri pînă aproape de 5 metri, iar în estul Carpaților a existat o populație de înălțime deosebită pentru acele vremuri ce a migrat în regiunea Taklamakan, femeile avînd cam 1,8 m. iar bărbații 2,2 m. pielea o aveau albă și toate celelalte trăsături erau ale rasei albe. În scrierile esene se pomenește de o populație străveche cu înălțime deosebită de la care neamul geților ar fi primit toată înțelepciunea și religia cum găsim în textul intitulat Cele şapte căi ale păcii: ,,Căutaţi pacea cu toţi Fiii Oamenilor şi lăsaţi să fie cunoscută de la aleşii Luminii, pentru că noi trăim potrivit Legii Sfinte încă din timpul lui Eno sau mai demult… Cu mult timp înaintea Marelui Potop, Cei Mari mergeau pe pământ şi arborii uriași, care au rămas în prezent o legendă, erau casa lor şi împărăţia lor.” Poate în acest fragment este tocmai o realitate istorică pierdută în negura timpului pe care abia acum o înțelegem datorită acestor descoperiri arheologice uluitoare, cîndva oamenii și-au făcut primele adăposturi în copaci de frica fiarelor ce mișunau peste tot. Amintesc faptul că pe teritoriile din jurul Carpaților în urmă cu peste 30000 de ani trăiau lei, urși de peșteră de cca 500 kg., hiene, lupi, un fel de urși asemănători cu cei de azi și toți acești prădători nu s-ar fi lăsat îndemnați a doua oară dacă le pica înaintea botului o asemenea gustărică! De la acești urieși veniți din ceruri, strămoșii noștri din vechime au brodat legenda cu Maia – fiica titanului Atlas – ce ar fi binecuvîntat neamul get ca Neam Scoborîtor din Zei nu din legămîntul/falusul Talpei Iadului!
În cartea Poveştile Peleşului a reginei Elisabeta a României, există o legendă aflată de regină de la nişte ţărani din partea locului despre un uriaş numit Caraiman (kara: a străluci, a lumina, a fi inteligent + i: a izvorî, origine, naștere, a conduce, a merge + man: bărbat, însoțițor, a aduce belșug), ce avea puterea să creeze fiinţe vii, să înverzească cîmpiile, să producă cutremure şi furtuni, iar acest uriaş a făcut să se scurgă marea de pe cîmpiile acestei ţări. Dacă povestea păstrează în substratul ei profund fenomenul natural cînd Marea Sarmaică s-a retras din Cîmpia Română în neolitic, pare de necrezut că memoria colectivă a unor ,,sălbatici”, a transmis oral amintirea uni fenomen care s-a petrecut cu multe zeci de mii de ani în urmă. Dar povestea seamănă foarte mult cu ce ne-au lăsat vechi greci despre titani și giganți, unde Prometeu le-a dat oamenilor cunoștințele necesare ușurării vieții, inclusiv alfabetul ca ,,vorbă a zeilor” pentru a transmite veșnicia în neiutare. Și noi păstrăm pe acei eroi civilizatori prin numele Preminte Solomon, unde primul cuvînt înseamnă cel luminat, sau cel preaînvțelept, iar al doilea este tocmai numele tagmei de învățați din vechile tradiții strămoșești a solomonarilor, nume venit de la șorțul de piele – solomon – pe care îl purtau în față. El nu are nici o legătură cu născocitul Șlomo al mozaicilor cum încearcă unii pricepăuți să ne agațe istoria de făcăturile Satanei și a sutașilor întunericului. Pentru a nimici această nscocire drăcească pe care încearcă unii să ni-o bage pe gît, dau zicerea comentatorului latin Servius ce a trăit în secolele lV-V ale erei noastre și explică numele eroului antic Prometeu, scriind că a fost numit astfel deoarece el a fost un om de mare clarviziune (Vir prudentissimus), care poseda calitatea abstractă a providenței, echivalentul latin al cuvîntulul grec promētheia.
Geții din Tracia spuneau și ei că sînt Neam Scoborîtor din Zei, divinitățile lor fiind cu pielea albă, cu părul roșcat (rusocomo în koine) și ochi albaștri. Și dacă îi luăm la ochi pe adevărații semiți, vedem că au pielea măslinie, ochii negri, fața lătăreață, gîtul scurt și gros, iar părul negru și sîrmos, trăsături ce îi apropie mult de unele popoare africane, dar rasa europeană nu are nimic din aceste caracteristici antropologice. Și totuși în jurul Carpaților au fost două rase din a căror amestec a apărut neamul get ce era, după statuile romanilor și textele venite din antichitate cu părul deschis (blond, șaten) sau roșcat și ondulat, ei fiind cu pielea albă și ochii verzi sau albaștri. Dar asta nu înseamnă că toți erau la fel fiindcă emeșii care au plecat de aici pe la mijlocul mileniului lV î.e.n. aveau un păr șaten închis cu firul subțire și lung, însă iarăși nimic comun cu trăsăturile africanilor sau a semiților adevărați de care leprele de azi vreau să ne lege cu genomul lor ieșit din falusul lui Iahwe, iar sutașii întunericului colindă pămîntul în lung și în lat răcnind către cele patru zări că numai ei sînt cei mai vechi locuitori și toți trebuie să le dea cinstea cuvenită. Cred că un ștreang ar fi chiar prea mult pentru asemenea fapte, dar pot lăsa și de la mine ceva!
Lipsa unor semne arheologice, cum ar fi torțe, cărbune sau unelte de piatră sugerează că oasele au ajuns în peșteră de la suprafață, datorită unei viituri puternice. Un studiu făcut de către antropologul Erik Trinkaus, profesor al departamentului de antropologie a Universității din Washington și publicat în ianuarie 2007, arată că acest amestec de trăsături ale populației neanderthaliene, cu o altă specie care a dus la apariției omului modern european, s-a făcut pe parcursul a mii de ani, deși craniul este de pe la 37800 de ani î.e.n. Prin acest studiu, se infirmă povestea genomului uman apărut în Africa și apoi răspîndindu-se mai rău ca lepra în toată lumea, rămînînd doar o ... poveste evreiască” ca atîtea altele, iar minciuna lor este din nou demascată. Dacă luăm în considerare că acești oameni din preistorie nu au apărut din senin pe meleagurile carpatine, iar amestecul lor cu o rasă diferită a fost un proces de lungă durată, se poate trage concluzia că ei erau în regiune cu cel puțin 10000 de ani mai devreme. Cele trei resturi antropologice au fost botezate Ion, Vasile și Maria, deși au fost descoperite aproape unele de altele, doar Ion are cea mai mare vechime, celelalte fiind mai ,,tinere” cam cu 14000 de ani!
Unii cercetători mai puțin înclinați către povestea ..civilizatorilor africani” care au năvălit în Europa pe la mileniile 40 î.e.n. cu o pană în nas, una în fund și un măturoi de spini cu care i-au tot alergat pe neanderthalieni peste toate olaturile pînă i-au făcut dispăruți, cred că acest amestec între rase și culturi s-a făcut într-o perioadă foarte lungă de timp, ducînd la o contopire generală de unde a rezultat omul modern, iar existența populației de neanderthalieni se urcă undeva prin mileniile 50 î.e.n. adică cu mult înaintea pretinsei migrații din centrul Africii. Din resturile antropologice adunate s-a putut arăta că neanderthalienii erau robuști, înalți și cu păr blond sau șaten, iar spațiile unde dormeau erau în afara peșterilor. Cel mai bun exemplu de cultură preistorică a populației europene este însăși galeria cu picturi rupestre de la Coliboaia, care dovedește fără putință de tăgadă că ei aveau nu numai o organizare socială, dar și o religie structurată pe concepte clare, pe cînd în tot Orientul Apropiat – de unde pretind leprele sioniste că au venit civilizatorii Europei – nu există nici urmă de așa ceva, cele mai vechi dovezi fiind din mileniul Vll î.e.n.!!! Prea ne cred și acum proști de dăm în gropi și goimi cap de lut! Ca să-i supăr și mai rău amintesc aici mitul urieșilor de la noi, ce vorbește de o populație cu adevărat foarte înaltă care le-a dăruit neamului geților marea înțelepciune cerească a lui Anu, Gog, Senta sau Dumnezeu, iar acești jidovi/urieși erau veniți din ceruri, fiind cu pielea albă, părul roșcat sau blond și ochii albaștri. În veci nu vezi semit cu asemenea trăsături, iar ticăloșilor cazari care își spun cu mare înfocare că sînt cei mai semiți dintre semiți, le strig în față că le-a venit ceasul judecății adevărate, și nu mai au nici o scăpare! Cu adevărat pe teritoriul României s-au descoperit mai multe schelete umane de dimensiuni uriașe de la 2,5 metri pînă aproape de 5 metri, iar în estul Carpaților a existat o populație de înălțime deosebită pentru acele vremuri ce a migrat în regiunea Taklamakan, femeile avînd cam 1,8 m. iar bărbații 2,2 m. pielea o aveau albă și toate celelalte trăsături erau ale rasei albe. În scrierile esene se pomenește de o populație străveche cu înălțime deosebită de la care neamul geților ar fi primit toată înțelepciunea și religia cum găsim în textul intitulat Cele şapte căi ale păcii: ,,Căutaţi pacea cu toţi Fiii Oamenilor şi lăsaţi să fie cunoscută de la aleşii Luminii, pentru că noi trăim potrivit Legii Sfinte încă din timpul lui Eno sau mai demult… Cu mult timp înaintea Marelui Potop, Cei Mari mergeau pe pământ şi arborii uriași, care au rămas în prezent o legendă, erau casa lor şi împărăţia lor.” Poate în acest fragment este tocmai o realitate istorică pierdută în negura timpului pe care abia acum o înțelegem datorită acestor descoperiri arheologice uluitoare, cîndva oamenii și-au făcut primele adăposturi în copaci de frica fiarelor ce mișunau peste tot. Amintesc faptul că pe teritoriile din jurul Carpaților în urmă cu peste 30000 de ani trăiau lei, urși de peșteră de cca 500 kg., hiene, lupi, un fel de urși asemănători cu cei de azi și toți acești prădători nu s-ar fi lăsat îndemnați a doua oară dacă le pica înaintea botului o asemenea gustărică! De la acești urieși veniți din ceruri, strămoșii noștri din vechime au brodat legenda cu Maia – fiica titanului Atlas – ce ar fi binecuvîntat neamul get ca Neam Scoborîtor din Zei nu din legămîntul/falusul Talpei Iadului!
În cartea Poveştile Peleşului a reginei Elisabeta a României, există o legendă aflată de regină de la nişte ţărani din partea locului despre un uriaş numit Caraiman (kara: a străluci, a lumina, a fi inteligent + i: a izvorî, origine, naștere, a conduce, a merge + man: bărbat, însoțițor, a aduce belșug), ce avea puterea să creeze fiinţe vii, să înverzească cîmpiile, să producă cutremure şi furtuni, iar acest uriaş a făcut să se scurgă marea de pe cîmpiile acestei ţări. Dacă povestea păstrează în substratul ei profund fenomenul natural cînd Marea Sarmaică s-a retras din Cîmpia Română în neolitic, pare de necrezut că memoria colectivă a unor ,,sălbatici”, a transmis oral amintirea uni fenomen care s-a petrecut cu multe zeci de mii de ani în urmă. Dar povestea seamănă foarte mult cu ce ne-au lăsat vechi greci despre titani și giganți, unde Prometeu le-a dat oamenilor cunoștințele necesare ușurării vieții, inclusiv alfabetul ca ,,vorbă a zeilor” pentru a transmite veșnicia în neiutare. Și noi păstrăm pe acei eroi civilizatori prin numele Preminte Solomon, unde primul cuvînt înseamnă cel luminat, sau cel preaînvțelept, iar al doilea este tocmai numele tagmei de învățați din vechile tradiții strămoșești a solomonarilor, nume venit de la șorțul de piele – solomon – pe care îl purtau în față. El nu are nici o legătură cu născocitul Șlomo al mozaicilor cum încearcă unii pricepăuți să ne agațe istoria de făcăturile Satanei și a sutașilor întunericului. Pentru a nimici această nscocire drăcească pe care încearcă unii să ni-o bage pe gît, dau zicerea comentatorului latin Servius ce a trăit în secolele lV-V ale erei noastre și explică numele eroului antic Prometeu, scriind că a fost numit astfel deoarece el a fost un om de mare clarviziune (Vir prudentissimus), care poseda calitatea abstractă a providenței, echivalentul latin al cuvîntulul grec promētheia.
Geții din Tracia spuneau și ei că sînt Neam Scoborîtor din Zei, divinitățile lor fiind cu pielea albă, cu părul roșcat (rusocomo în koine) și ochi albaștri. Și dacă îi luăm la ochi pe adevărații semiți, vedem că au pielea măslinie, ochii negri, fața lătăreață, gîtul scurt și gros, iar părul negru și sîrmos, trăsături ce îi apropie mult de unele popoare africane, dar rasa europeană nu are nimic din aceste caracteristici antropologice. Și totuși în jurul Carpaților au fost două rase din a căror amestec a apărut neamul get ce era, după statuile romanilor și textele venite din antichitate cu părul deschis (blond, șaten) sau roșcat și ondulat, ei fiind cu pielea albă și ochii verzi sau albaștri. Dar asta nu înseamnă că toți erau la fel fiindcă emeșii care au plecat de aici pe la mijlocul mileniului lV î.e.n. aveau un păr șaten închis cu firul subțire și lung, însă iarăși nimic comun cu trăsăturile africanilor sau a semiților adevărați de care leprele de azi vreau să ne lege cu genomul lor ieșit din falusul lui Iahwe, iar sutașii întunericului colindă pămîntul în lung și în lat răcnind către cele patru zări că numai ei sînt cei mai vechi locuitori și toți trebuie să le dea cinstea cuvenită. Cred că un ștreang ar fi chiar prea mult pentru asemenea fapte, dar pot lăsa și de la mine ceva!
CONSTANTIN OLARIU ARIMIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu