În viaţa reală nimic nu se termină fără ca exact în acelaşi moment să se nască ceva nou

Sursa: http://drumuricatretine.wordpress.com/2013/04/09/in-viata-reala-nimic-nu-se-termina-fara-ca-exact-in-acelasi-moment-sa-se-nasca-ceva-nou/

Noi nu suntem creaţi pentru a ne risipi viaţa pregătindu-ne plini de teamă pentru tot ce poate fi mai rău, ci pentru a ne folosi de ceea ce ne oferă viaţa în fiecare moment astfel încât să devenim mai înţelepţi şi să înţelegem că Dumnezeu este bun. Atunci când ne confruntăm cu un eveniment-obstacol care ne stă în cale, noi nu avem de-a face cu un obiect ce nu poate fi mutat din loc sau depăşit, ci cu însăşi înţelegerea noastră legată de respectivul eveniment. Oriunde ne-am afla şi cu orice situaţie ne-am confrunta, noi ne confruntăm de fapt cu propria noastră înţelegere.

Noi privim viaţa prin oglinda conştiinţei noastre şi tot ceea ce vedem în ea – realitatea limitată sau nelimitată din faţa noastră – este determinat de nivelul actual al înţelegerii noastre de sine. Altfel spus, ori de câte ori natura noastră se confruntă cu un obstacol sau cu o limită (de orice natură), acestea sunt ridicate chiar de ea. Egoul care percepe limitarea este una cu limitarea propriu zisă. Aşa se explică de ce nu reuşeşte el să vadă dincolo de acea limitare! El îşi percepe propriile limite!
Pe de altă parte, adevăratul succes spiritual este sinonim cu înţelegerea faptului că în viaţa reală nimic nu se termina fără ca exact în acelaşi moment să se nască ceva nou.

Ceea ce se naşte în permanenţă în noi şi în lumea noastră – amărăciunea sau bucuria – depinde de maniera în care reacţionăm la aceste schimbări care duc mai departe creaţia.
Pe măsură ce viaţa noastră se derulează în timp, iar noi ne confruntăm cu încercări ce ni se par uneori mai mari decât capacitatea noastră de a le face faţă, aceste evenimente ne pun de fapt aceeaşi întrebare: Eşti de acord să te schimbi, să te transformi, astfel încât să manifeşti un potenţial mai înalt?

Astfel de momente ne tulbură profund, din cauza nesiguranţei pe care o trezeşte în noi. În realitate, noi ar trebui să fim profund recunoscători pentru că apar în viaţa noastră, întrucât această experienţă nedorită a realizării limitărilor noastre reprezintă singura modalitate prin care viaţa ne poate întreba dacă dorim să le transcedem sau nu. Aceste momente de incertitudine, în care nu ştim ce va urma, sunt de fapt seminţele sublime ale unei noi ordini care se va instaura în viaţa noastră, cu condiţia să le privim astfel.
Rezistenţa opusă vieţii şi momentelor în care suntem invitaţi să ne vedem aşa cum suntem în realitate (prin testele la care ne supune) determină în mod automat revenirea acestor momente în viaţa noastră.

Noi trebuie să înţelegem că limitările noastre nu aparţin naturii noastre reale. În continuare noi trebuie să transpunem în practică acesta nouă înţelegere, având curajul de a ne elibera de toate acele părţi ale fiinţei noastre care încă se mai cramponează de viziunea lor limitată asupra vieţii.
Adevărata libertate nu reprezintă o realizare, ci o trezire interioară, dublată de participarea noastră la geneza adevăratei vieţi. Noi nu vom putea manifesta niciodată o viaţă nelimitată atât timp cât vom încerca să depăşim obstacolele care ne stau în cale (în viziunea noastră).

Nu mai da vina pe cei din jur pentru lucruri care îţi lipsesc chiar ţie. Adevărata creştere spirituală, cea care te transformă, depinde de ceea ce eşti dispus să oferi, nu de ceea ce ţi se pare că ţi se cuvine.
Adevărata viaţă trăită fără limite este rezultatul unei înţelegeri superioare, care ne permite să realizăm că obstacolele care ne stau în cale fac parte integrantă din Calea noastră. Înţelegerea acestui lucru echivalează cu realizarea faptului că întreaga creaţie a fost concepută pentru noi, la fel cum noi am fost concepuţi pentru a face faţă tuturor evenimentelor care se petrec în această creaţie.

Guy Finley – Legile esenţiale ale vieţii trăite fără teamă