Otravirea globala

Imaginati-va ca in apa care curge la robinetul dumneavoastra au fost introduse, in mod deliberat, substante nocive, care v-ar afecta integritatea fizica, actionand chiar si asupra capacitatii de rationare. Desi pare greu de crezut , exista probe care atesta ca acest lucru se intampla.Conform mai multor cercetatori si oameni de stiinta din omeniul sanatatii publice, adaugarea in apa a unei cantitati ,chiar si infime,de fluor, nu numai ca previne aparitia cariilor, dar duce si la imbolnavirea organismului.Mai mult decat atat , poate afecta si comportamentul individului.Pur si simplu ingrozitor!


La finele anului 2003, Guvernul Brotanic a luat o masura care aafectat in mod direct consumu lde apa fluorizata.S-a afirmat in mod public , ca nici un copil mai mic de cinci ani nu va avea probleme cu dantura. Pentru realizarea acestei promisiuni cu cativa ani inainte fusese iniitiata o campanie de fluorizare a apei in anumite puncte din RegatulUnit.
Din 2001, un grup de sustinatori ai acestei masuri , alcatuit in principal din medici stomatologi , acerut guvernului sa extinda aceasta campanie. Buletinul FMIpentru sanatatea dentara a copiilor arata ca doar 18% dintre districtele sanitare a fost indeplinita aceasta spromisiune. John Renshaw, presedintele Asociatiei DentareBritanice, impreuna cu un grup denumit Alianta, alcatuit din 79 de medici stomatologi si voluntari pentru sanatatea copilului, sustin ca , in ariile in care apa a fost fluorizata sanatatea bucala s-a ameliorat in mod vizibil , in comparatie cu zonele unde nu s-au aplicat aceasta masura.
Astazi, aproximativ10% din populatia Regatului Unit consuma apafluorizata, in special in zonele din vestul si nord-estul tarii.Alianta a propus extinderea campaniei in nordul Angliei , Scotiei, Irlandei de Nord, Tarii Galilor si in Londra.
Oare populatia cunoaste originea floorului utilizat in pastele de dinti sau adaugat in apa? E constienta de efectele secundare recunscute? De ce se recomanda folosirea acestei substante si nu se vorbeste si despre efectele ei nocive?


Florul, mai nociv decat plumbul
Fluorul este ultimul dintre nemetalele din tabelul periodic(Gaze nobile aparte).A fost descoperit in 1771 de catre chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele, dar abia in anul 1886, chimistul francez Henry Moissan a reusit sa-l izoleze, dupa numerose incercari nereusite ale unor oameni de stiinta faimosi , precum Farraday sa Davy(multi alti cercetatori au murit otraviti cu fluor).
Fluorul este prezent sub forma unui gaz verde-galbui, foarte coroziv si nociv, cu miros puternic, neplacut. Dintre toate elementele chimice, el este cel mai reactiv formand multi compusi. Ca exemplu de toxicitate trebuie mentionat acidul fluorhidric, cu inalt grad de coroziune. datorita usurintei cu care ataca sticla, este utilizat in industria gravurii.
Nu va alarmati totusi, cel putin deocamdata;derivatul care se foloseste in pasta de dinti, in pastile,inclusiv in apa potabila, este floura de sodiu. Cu toate acestea exista o informatie pe care marea majoritate a populatiei nu o cunoaste si care suna infricosator, daca-i dam crezare doctoruluiJohn Yiamouyiannis : ,,Nu adaugam in mod deliberat arsenic si nici plumb in apa. dar adaugam fluor. De fapt, fluorul este mai toxic decat plumbul, iar arsenicul este doar putin mai otravitor ca fluorul.”
Daca veti citi paginile urmatoare, va veti da seama ca acest lucru nu este decat virful aisebergului dintr-o companie care foloseste fiinta umana pe post de cobai, iar multinationalele sunt principaliii beneficiari. Olanda, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit… sunt doar cateva tari in care apa fluorizata ajunge la niveluri mult mai ridicate decat cele recomandate , fiind estimate poporului de la de la 0,5ppm la 1ppm3.
Fluorizarea a inceput ,,oficial” prin anii ’30, cand un grup de oameni de stiinta a descoperit ca , adaugand mici cantitati de fluor intr-un lichid, acest element devenea benefic in lupta contra cariilor. De atunci s-a dus o ferventa campanie in favoarea fluorului-considerat un ,,extraordinar” aliat impotriva bolilor dentare-, si s-a pus accent pe necesitatea includerii acestui element printre ingredientele pastelor de dinti si in compozitia celorlalte produse de acest fel. Cu toate ca s-a demonstrat ca fluorul favorizeaza intarirea smaltului dintilor, el poate produce si multe tulburari de sanatate, mult mai grave decat v-ati putea imagina.
Cati dintre noi stiu , de ex., ca acest element care se utilizeazai n fluorizarea apei sau a pastei de dinti provine din reziduurile rezultate din fabricarea aluminiumului? Cu siguranta foarte putin…Florura de sodiu este un reziduu obtinut din fabricarea aluminiului! Este folosit nu numai la produsele anterior mentionate , dar este si un ingredient intalnit, in mod obisnuit la fabricarea otravurilor, pentru sobolani si pentru gandaci, asta pentru a mentiona doar cateva dintre intrebuintarile sale.


Adevarul despre derivatii din fluor
PRIMELEI NTOXICARI cauzate de fluor dateaza din perioada Revolutiei Industriale. In anul 1850, fabricile de fier, cupru si aluminium au evacuat in aer mari cantitati de substante cu grad ridicat de toxicitate, omorand animale, plante si chiar fiinte umane.Poluarea s-a intesificat in anii ’20, atunci cand dezvoltarea infloritoare a industriei a inceput sa fie o problema comuna a tarilor industrializate.
Marile fabrici metalurgice, in special cele americane, au cunoscut o adevarata explozie cantitativa si calitativa, fiind impulsioante,in buna masura , de avantul industriei militare, care promitea mari sume de bani in schimbul producerii armamentului sau dispozitivelor care foloseau materialele mentionate. A aparut insa o problema: milioanele de tone de floruri obtinute sub forma de reziduri .S-a hotarat ca ele sa fie deversate in rauri sau in mediul inconjurator, netinadu-se cont de faptul ca erau foarte nocive pentru sanatatea publica. Totusi contaminarea nu a putut fi ascunsa, astfel incat populatia a cerut daune marilor companii raspunzatoare obtinand chiar importante despagubiri din partea acestora.
Guvernele s-au vazut nevoite sa aloce sume mai mari pentru controlul poluarii generate de fabricarea metalelor, aluminiul fiind unul dintre cele mai toxice.
In scurt timp aceste substante toxice au inceput sa se foloseasca la o scara din ce in ce mai mare, la prepararea unor otravruri, cum ar fi cea de sobolan.
La inceputul anilor’30 lua amploare o campanie agresiva care oferea o solutie miraculoasa pentru problema deseurilor derivatilor din fluor. Aceasta se baza pe adaugarea fluorului, in cantitati controlabile in apa potabila, ajutand astfel la prevenirea cariilor dentare. Cateva persoane, printre care scriitorul si doctorul Joe Griffiths, afirma ca acest fapt nu a fost o descoperire medicala, ci o campanie orchestrata de fabricantii de aluminiu cu scopul de a dezinforma publicul si de a distrage atentia de la ceea ce era cu adevarat important:toxicitatea fluorului.

In aceea periada ,omul stiinta Gerald J.Cox (foto)a adus la cunostinta publicului largfaptul ca un derivat cu o valoare economica scazuta se transformase intr-un potential aliat impotriva cariilor, obtinandu-se numeroase rezultate, in special pentru sanatate bucala a copiilor. putini isi imaginau atunci ca domnul Cox era platit de Fundatia ALCOA,(link Romania) unul dintre principalii fabricanti de aluminiu din lume si finantator al cercetarilor legate de apa fluorizata.
O intrebare-usor ironica-venea din partea conducatorilor Statelor Unite:Se varsa florura in toata apa potabila a tarii?Cum raspunsul era afirmativ, problemele fabricantilor de aluminiu luasera sfarsit. Chiar daca doza pentru un singur individ era infima, calculata la toata populatia, ea insemna producerea a sute de mii de tone pentru alimentarea lanivel national.

In anul 1939, fluorizarea apei din America de Nord s-a transformat dintr-o singura propunere intr-o realitate, multumita cercetarilor facute de Gerald J. Cox, care nu era nici doctor nici stomatolog…ci un om de stiinta angajat de principala companie de producere a aluminiumului, cea care primise deja cereri masive pentru otravirea cu fluor.
Au trecut mult ani pana cand a inceput sa apara primele rapoarte care puneau sub semnul intrebarii beneficiile acestei substante. Cauzele acestei intarzieri sunt usor de explicat:marile industrii, precum ALCOA, sustinusera de-a lungul anilor o campanie in favoarea fluorului ascunzand informatii relevante despre aceasta substanta toxica.


Intre anii 1986 si 1987, a fost finalizat cel mai mare studiu realizat pana atunci despre efectele acestiu element, studiu initiat de Institutul American de Cercetari in Domeniul Dentar. La proiect au participat 39 000 de mii de subiecti cu varste cuprinse intre 5-17 ani , din diferite zone ale tarii. O treime dintre acestia traiau in zone unde apa fusese fluorizata; o a doua treime bause apa partial fluorizata;iar restul locuiau in zone unde nu fusese aplicata aceasta masura contestata. S-au analizat fisele intocmite de stomatologi, precum si starea ulterioara a sanatatii bucale si s-a ajuns la concluzia ca nu au existat diferente notabile intre zonele fluorizate si cele nefluorizate. Cu toate acestea, vestile proaste n-au intarziat sa apara.
In 1988, Laboratorul National Argonic confirma faptul ca fluorul putea transforma celulele normale in celule canceroase. Desi aceasta descoperire parea alarmanta, putine tari au luat masuri. Doctorul Hardy Limeback, director al Departamentului de Chirurgie Dentara Preventiva din cadrul Universitatii din Toronto si presedinte al Ascociatiei Canadiene Pentru Cercetare Dentara, a facut niste declaratii uluitoare ziarului Tribune la finele anului 1999.
In acel interviu, Limeback isi schimba radical pozitia si explica:,,Copiii mai mici de trei ani nu trebuie sa foloseasca pasta de dinti cu fluor sau sa bea apa fluorizata, iar in Toronto bebelusilor nu trebuie sa li se mai dea apa de la robinet”.

Carui fapt se datoreaza aceasta schimbare de opinie atat de brusca ? Acelasi doctor declara intr-un interviu acordat anchetatorului David Icke:,, Au fost deversate floruri contaminate in depozitele noastre de apa aproape o jumatate de secol. Majoritatea aditivilor de floruri provin din curatarea caminelor din Florida. Aditivii sunt un produs toxic secundar al industriei ,asta inseamna ca am administrat populatiei floruri toxice prin intermediul apei potabile, iar persoane fara nici o vina au fost expuse la substante cancerigene, cum ar fi arsenicul sau radiul. Din cauza acumularii de substante toxice din organism , repercursiunile asupra sanatatii individului pot fi catastrofale.”
Din nefericire, un studiu recent al Universitatii din Toronto a confirmat temerile doctorului Limeback. Acest studiu a ajuns la concluzia ca in cazul locuitorilor din zonele in care nivelul florului din apa este mai ridicat decat in alte parti , riscul de producere al fracturilor de sold a crescut considerabil. Mai mult decat atat, s-a descoperit ca fluorul modifica structura osoasa a fiintei umane. Prezenta unei cantitati prea mari in componenta scheletului uman e periculoasa, deoarece oasele devin mult mai fragile.
Dar nu acesta este primul simptom al unui nivel prea mare de fluorin organism, ci fluoroza dentara, o boala care face dintii sa devina fragili si decolorati si care este azi in Canadacea mai tratata boala in clinicile dentare.Dupa cum vedem fluorul a devenit o problema prioritara.


La data de 22 martie1990, revista New Egland Jurnal of Medicine a publicat un studiu priviind crestera numarului de fracturi osoase la bolnavii de osteoporoza, fenomen legat de consumul de fluor.
In acelasi an,si pe parcursul urmatorilor doi, revista de specialitate a Asociatiei Medicale Americane a publicat trei articole, care vorbeau despre legatura dintre fracturile de sold si fluorul adaugat in apa. Laputin timpdupa aceea, un studiu desfasurat de Procter&Gamble a demonstrat ca, adaugand doar o jumatate din cantitatea recomandata, creste semnificativ riscul de aparitie a defectelor genetice. In 1993,Institutul de Stiinta, Sanatate si Mediu Inconjurator al Statelor Unite a ajuns la acceasi concluzie. Ca si cum acest lucru n-ar fi fost suficient, in 1992, o cercetare intreprinsa de Universitatea din Arizona a demonstrat cum cresterea numarului de carii este direct proportionala cu cantitatea de fluor din apa potabila.
Conform estimarilor stiintifice, cantitatea de fluor in apa nu trebuie sa depaseasca 1 ppm. Cu toate acestea, in multe zone din SUA si in alte tari, nivelul depaseste 2 sau 3 ppm, fiind, in opinia doctorului James Patrick,om de stiinta din cadrul Institutului National de Sanatate, total inadecvat in sopuri terapeutice. De fapt, exista tari care considera chiar si 1 ppm o cantitate foarte mare. Este interesant de observat ca, in Japonia, de exemplu, se utilizeaza ca indice superior a 8-a parte din cantitatea recomandata de guvernul nord-american.
S-a dovedit ca fluorul nu mai actioneaza dupa varsta de 20 de ani,contrar afirmatiilor care sustin ca are efect toata viata. S-a demonstrat, de asemenea, ca poate produce grave afectiuni ale oaselor si ale dintilor. Totusi de ce continuam sa-l folosim? Cu siguranta, sunt multi bani la mijloc. Costurile de diminuare a acestei probleme aparute in timpul Revolutiei Industriale vor fi prea mari pentru ca guvernele si industriile sa si le poata permite; de vreme ce exista solutii mai putin costisitoare, de ce sa nu fie utilizate in continuare?! Sunt destui cei care afirma ca folosirea fluorului in apa nu aduce doar asa-zise beneficii pentru sanatatea bucala, ci are si nenumarate efecte nocive, multe necunoscute inca. pentru a intelege mai bine lucrurile, trebuie sa ne intoarcem in trecut,la cele mai nefericite episoade ale celui de-al doilea razboi mondial.

Fluorurile, lagarele de concentrare si controlul mental
Potrivit cercetatorului Ian E. Stephen, specialist in efectele nocive ale fluorului asupra sanatatii, in timpul mandatului prim-ministrului Margareth Thatcher, gradul de fluorizare a apei, in Irlanda de Nord, s-a triplat. Conform lui Stephen, acest lucru nu a fost facut in scop profilactic, pentru a se preveni aparitia cariilor, ci din dorinta de a calma o zona a tarii cu risc ridicat de conflict. Daca a fost asa, de unde stia prim-ministrul ca apa fluorizata avea proprietati de modificare a comportamentului individului?
La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, au fost create o multime de lagare de concentrare unde erau masacrate zeci de persoane in fiecare zi. Infometarea si imbolnavirile erau doar cateva dintre metode, la acestea adaugandu-se drogurile si experimentele, mult mai crude. Nivelul tensiunii din lagarele de concentrare era extrem si inorice moment s-ar fi putut isca revolte, insa germanii au gasit o metoda simpla si ieftina de a mentine prizonierii linistiti si letargici. Au descoperit ca micile doze zilnice de fluor adaugate in apa drogau individul afectandu-i creierul si mentinandu-l supus.
Aceasta descoperire surprinzatoare putea fi folosita mai ales in tarile cucerite, pentru a mentine populatia “sub control”. Fabrica I.G.Farben urma sa produca aceste doze de fluor. Era o companie germana de produse chimice, una dintre cele mai mari din lume la vremea respectiva. Principala sa filiala se afla aproape de lagarul de la Auschwitz, dintr-un motiv foarte simplu: mana de lucru era “gratuita” si departe de zonele bombardate de aliati. Printre alte substante produse de aceasta fabrica se numara si Zyklon-B, un gaz utilizat in timpul conflictului armat pentru exterminarea masiva a prizonierilor din lagarele de concentrare.

La sfarsitul razboiului, aliatii controlau deja toate instalatiile si tehnologiile produse in laboratoarele Farben. A fost trimis aici un grup de cercetatori condusi de un om de stiinta numit Charles Elliot Perkins, expert in chimie, biochimie, fiziologie si patalogie. A fost informat despre metodele folosite de germani pentru supunerea prizonierilor, printre care figura si utilizarea fluorului.
Insa Perkins a comis o greseala fatala: a spus prea multelucruri adevarate. Dupa cercetarile facute intre 1940 si 1950, el a declarat ca fluorura din apaa produs modificari majore la nivelul creierului, mai precis in hipocamp. Inainte de a muri(se presupune ca a fost asasinat), a declarat de multe ori ca trebuie evitata fluorizarea globala.
Surprinzator este faptul ca nu s-a putut demonstra legatura cu guvernul, citata de Perkins, dar exista alte probe care arata ca persoane din SUA, cu putere economica mare, erau implicate in ce se intampla la I.G.Farben.


Inainte de inceputul razboiului,prin anii ’20, compania I.G. Farben a incheiat afaceri de milioane cu diverse companii si personalitati din SUA, ir in timpul conflictului armat aceste afaceri s-au mentinut (printre aceste firme si personaje s-au aflat si Henry Ford, General Motors Company sau Standard Oil, al familiei Rockefeller). Toate aceste firme si oameni de afaceri multimilionari au investit mari sume de bani pentru construirea de fabrici sub mrca I.G. Farben, printre acestia detasandu-se extrem de bogata familie Mellon. In 1933 a fost creat Mellon Institute, o fundatie independenta care se ocupa de finantarea noilor descoperiri din domeniul stiintei si tehnologiei,printre ele aflandu-se, in mod curios, si “extraordinara substanta profilactica pentru carii”.
Relevant este faptul ca familia Mellon a fondat uriasa fabrica de aluminiu ALCO, cea mai mare producatoare de reziduuri toxice. Stia guvernul american care erau efectele negative ale fluorului asupra sanatatii? Au fost ascunse aceste informatii pnetru a proteja sinistra conspiratie financiara, care folosea fluorul ca moneda de schimb? Si,mai mult decat atat, detinand aceste informatii, cu ce intentii au initiat cele mai puternice firme americane o campanie internationala pentru promovarea folosirii fluorului in afara tarii lor?
Nu exista un raspuns convingator, dar este ingrijorator sa observam ca mai mult de 60 de calmante care se vand astazi pe piata folosesc fluorul in compozitia lor, desi acesta intensifica efectul celorlalte substante. De exemplu, Diazepam, cunoscut si sub numele de Valium, are efecte mult mai puternice prin fluorizare, dand nastere unui alt calmant puternic, Rohypnolul, care este produs de Roche Products, o filiala a companiei I.G. Farben.

Dar acest caz nu este unic. Stelazine, puternicul tranchilizant fluorurat, ete folosit astazi in toate azilele de batrani si in ospiciile din toata lumea. De ce? Raspunsul ar putea fi simplu. Germanii care administrau fluor prizonierilor din lagarele de concentrara, urmareau acelasi lucru: linistire “fiarelor”, precum si supunerea si controlarea acestora.
Nu intentionam sa dovedim ca guvernele urmaresc sa ne controleze mintile si sa ne narcotizeze, dar dorim sa va prezentam un adevar pe care multe institutii de sanatate nu vor sa-l recunoasca, ascunzand, uneori, o parte din informatii. Dumneavoastra va revine sarcina de a decide ce medicamnete vi se administreaza si care este motivul acestei administrari, avand rija sa nu fiti tratati ca niste cobai. Cine stie, poate ca data viitoare, cand veti bea un pahar cu apa sau va veti spala pe dinti, va veti gandi si veti decide singuri daca va face sau nu bine o doza “mica” de fluorura de sodiu sau alte substante derivate din aceasta otrava invizibila?  

David Heylen Campos ,, Minciuni Oficiale”

Sursa: http://deveghepatriei.wordpress.com/2013/04/26/otravirea-globala/