MECANISMUL DIABOLIC AL ÎMPRUMUTULUI BANCAR. SCLAVIA MODERNĂ ÎN PAȘI DE CREDIT
Scriu acest articol din perspectia
experienței mele profesionale de avocat care a avut ocazia să
aprofundeze atât legislația bancară cât și o cazuistică bogată în
materie de litigii cu băncile.
Scriu în ideea că oamenii, citind acest articol SE VOR OPRI DE LA A MAI FACE CREDITE LA BĂNCI, ruinându-și orice șansă de mai bine pentru viitor.
Personal, nu am făcut NICIODATĂ nici
măcar un singur împrumut la vreo bancă, și în general am oroare de
împrumuturi. Nu pot dormi noaptea știind că datorez cuiva ceva (același
lucru și cu răzbunarea – în general mă străduiesc să nu rămân dator,
pentru a nu face din asta o sursă de insatisfacție – dar asta e o altă poveste, personală aș zice).
Un prim sfat, dacă vrei să faci un împrumut bancar: NU ÎL FACE !
Dacă totuși te încăpățânezi să faci prostia asta, citește acest articol
și mai reflectează odată ! În general, la astfel de lucruri, regretele
sunt tardive – odată ce-ai semnat, și nici un avocat de pe lume nu te
poate ajuta, căci băncile conduc lumea. Ah, și scuza copilărească de
genul “n-am știut că…” NU ȚINE ! Băncile nu iartă pe nimeni. Fără excepție, oricât de “prietenoase” ar părea ele sau angajații lor în ofertele inițiale.
Deci, să începem cu începutul. Te
trezești că ți se oferă un credit în termeni foarte avantajoși (dobândă
mică, fără comisioane de administrare, condiții flexibile de rambursare,
aprobare rapidă, etc.). Dacă este vorba de o sumă mică (așa-zisul
împrumut “de nevoi personale”), banca nu îți cere să garantezi
cu nimic acest credit. O adeverință de salariu și eventual doi giranți
sunt suficienți. Însă dacă vorbim de sume mari, pentru achiziții de
imobile, lucrurile se schimbă. Acolo garantezi cu casa, trenul, sau ce
mai ai, și eventual și cu giranții care pun și ei umărul cu bunurile lor
proprii, la garanții.
Și ți se vâră sub nas formularul de contract de credit “standard“,
iar tu, în loc să plătești o oră un avocat bun care să îți explice în
ce te bagi, semnezi ca primarul, fericit că ai reușit să îndeplinești
condițiile de creditare, de parcă ți-ar fi făcut banca cine știe ce
favor că ți-a dat bani cu împrumut și prin asta te-a făcut sclavul ei pe
următorii 30 de ani !
De obicei, când primești contractul,
verifici la drepturi și obligații, suma împrumutată și valoarea
dobânzii. Însă clenciul stă de obicei în anexe. Banca “uită” să îți
prezinte anexele la contract – CARE FAC PARTE INTEGRANTĂ DIN ACESTA, sau
ți le prezintă abia la final, când deja ai impresia că alea sunt doar
niște formalități neimportante.
Dacă ai fost suficient de bou
să faci pasul spre lungul dans în duet cu banca, pune mâna pe actele
tale de credit ȘI VERIFICĂ-MĂ, să vezi la ce riscuri te expui DACĂ
ÎNCETEZI SĂ MAI PLĂTEȘTI RATA:
O primă anexă interesantă la contractul
de creditare, scrisă de obicei cu litere mici – nu din economie de
hârtie, ci tocmai pentru a părea neinteresantă iar omul să se
plictisească repede citind-o, este cea privind “condițiile generale de
creditare” care nu sunt prinse în contract, unde la început sunt
definiți cu termenii contractului (plicticos, nu-i așa, să citești
definiția creditului, a clientului, a dobânzii, etc.) unde însă mai apoi
sunt definite faze ca:
- acordul creditorului privind cesiunea contractului fără acordul său prealabil.
- acordul creditorului privind cesiunea
contractului în urma declarării scadente a acstui de către bancă fără
acordul său prealabil.
- declararea ca scadentă a ÎNTREGULUI
ÎMPRUMUT pentru neplata consecutivă a două rate, fără nici o notificare
prealabilă sau punere în întârziere.
- că ești de acord ca, în caz de neplată, cuantumul penalităților să poată depăși totalul sumei de restituit, etc, etc.
Toate acestea sunt derogări extrem de
importante de la norma generală în material împrumutului – astfel cum
apar ele reglementate în Codul Civil, iar prin semnarea contractului și
anexelor în această formulă, persoana împrumutată pierde DIN START orice
protecție din partea legii – așa cum este ea reglementată, echitabil
pentru ambele părți.
Apoi vine cireașa de pe tort:
SCADENȚARUL, numit și GRAFICUL DE RAMBURSARE a creditului. Este acea
anexă la contract în care ai trecut sub formă de tabel valoarea fiecărei
rate pe fiecare lună, până la achitarea integrală a împrumutului.
Plicticos, nu ? De ce să ne batem capul cu el, dacă știm că dobânda este
oricum avantajoasă ?
Ei bine, nu e chiar așa “avantajoasă”,
dacă stai să privești lucrurile din perspectivă statistică. Care e de
fapt șmecheria cu creditele date de bănci ? Câștigă oare ele din acele
dobânzi “avantajoase” care nu acoperă de multe ori nici rata inflației ?
De unde fac băncile profit ?!
Statistic spuneam, bancherii au
observat că în general creditul este o afacere supusă riscurilor
imprevizibile din viitorul incert al fiecăruia, iar oamenii sunt mult
prea optimiști atunci când contractează un împrumut, astfel că mai mult
de jumătate din ei nu ajung să restituie la termen creditul, iar acesta
trebuie executat silit, prin garanțiile constituite sau prin alte
mijloace (popriri pe salariu, etc.)
Și atunci au recurs la următorul truc:
bancherul îți dă un credit de 100.000 euro să zicem, cu termen de
restituire în 10 de ani și cu o dobândă de 7% pe an. Tu faci un calcul
total, linear și gândești: 7% din 100.000 = 7000 euro. 7000 euro X 10
ani = 70.000 euro. Deci te gâdești că ai luat 100.000 euro de la bancă
și în 10 ani restitui 170.000 euro, plus ceva comisioane. ȘI TE GÂNDEȘTI
CĂ MERITĂ ! Ei bine, aici te-a fraierit !
Nu se întreabă nimeni de ce în graficul
de rambursare de la ORICE BANCĂ DIN ROMÂNIA, în graficul de rambursare
dobânda este VARIABILĂ – în sensul că este DESCRESCĂTOARE, în vreme ce
valoarea ratei creditului achitat este CRESCĂTOARE ?
Revin la ce spuneam mai devreme,
respectiv că peste 50% din români nu apucă să ducă la bun sfârșit
creditele și sunt executați silit. Aici intervine calcului pervers al
bancherului.
Să spunem că 5 ani ai avut un job, ai
plătit ratele și totul a fost ok. Însă, după 5 ani, intervine ceva: un
necaz în familie, o cheltuială neașteptată, un deces, pierderea locului
de muncă, o boală – deci ceva ce te dezechilibrează financiar. Bancherul
atâta așteaptă de fapt: SĂ NU PLĂTEșTI DOUĂ LUNI LA RÂND RATELE. În
acel moment el îți delcară creditul scadent și îți notifică că ai brusc
de plată într-o singură și unică tranșă, în termen de câteva zile,
ÎNTREAGA SUMĂ A CREDITULUI RĂMASĂ DE ACHITAT !
Și aici apare stupoarea la cei mai
mulți fraieri care au luat țeapă cu băncile: în ăia 5 ani în care au
plătit, având senzația că plătesc ratele din împrumut, de fapt ei
plăteau dobânda “variabilă”. VARIABIL e un termen bancar incorect
folosit, care îl duce pe om cu gândul la cine știe ce variații ale
dobânzii în funcție de cursul de piață al monedei, de economie, etc. De
fapt, termenul VARIABIL ascunde această umflare a ratelor inițiale, cu
dobândă, în detrimentul creditului ce trebuie restituit.
Și astfel ajungi ca după 5 ani de
restituire a “creditului” din cei 10 ani în total, TU să descoperi că nu
ai fost atent la structura scadențarului și ai plătit undeva la 10% din
totalul sumei de restituit, restul de 90% achitat fiind dobânzi,
creditul fiind plasat de bancă spre achitare în scadențar la coadă, în
ultimii ani de rambursare.
Și așa, banca te obligă să plătești
după 5 ani de rate, în care ți-a încasat aproape integral dobânda pe cei
10 ani, 90% din suma împrumutată (90.000 euro din exemplul nostru),
sumă la care îți calculează repejor și penalități de întârziere care iau
astfel locul dobânzilor în schema de mulgere a fraierilor.
Atunci descoperi că de fapt, pentru
suma restituită până la acel moment (de 10.000 euro din împrumut din
exemplul nostru), tu ai achitat dobânzi în valoare de 700% raportat la
suma restituită din împrumut, căci restul rămâne de restituit integral !
Dacă nu mă credeți, faceți o simulare AICI și citiți cu atenție datele oferite de scadențar. Și faceți simularea imaginară oferită de mine. ACUM ÎNȚELEGEȚI DE CE NU TREBUIE SĂ FACEȚI ÎMPRUMUTURI LA BĂNCI !?
Dar asta nu e tot ! Am cunoscut oameni
de bună credință, care în cea de-a 61 zi e neplată, s-au dus cu banii în
mână la bancă să achite creditul restant, iar banca a refuzat primirea
banilor, cerându-le să achite ÎNTREAGA SUMĂ ÎMPRUMUTATĂ, căci banca a
declarat imediat creditul scadent ! Respectivilor le-a fugit pământul de
sub picioare, s-au dus să vorbească cu directorul și au aflat că
imediat, contractul a fost cedat FĂRĂ ACORDUL LOR (căci, vă amintiți,
SEMNASERĂ că sunt de acord și cu cedarea) unei firme de recuperări
creanțe, de fapt o altă divizie a băncii respective.
Și astfel bancherul este precum un
păianjen care așteaptă pitit ca nenorocirea să apară în viața ta iar el
să se repeadă și să îți ia TOTUL, tot ce ai muncit și ai construit
uneori întro viață de om. Și îți vinde repede la licitație, unuia care
este mână în mână cu el, imobilul cu care ai garantat, la un preț care
de multe ori nici nu acoperă suma ce trebuie restituită, și te trezești
că mai rămâi și dator la bancă, după ce aceasta ți-a luat casa!
Să spunem însă că reușești să termini
creditul, sau măcar să te poticnești spre sfârșit cînd suma rămasă de
restituit din valoarea împrumutului este acceptabilă. Chiar și așa,
banca îți poate face mari necazuri căci dobânzile și penalitățile
restante cresc precum Făt Frumos din poveste, întro zi precum altele
într-un an, cu cheltuieli de executare și tot felul de alte comisioane.
Mai sunt și rarele situații fericite,
în care oamenii sunt loviți brusc de noroc, situația lor financiară se
îmbunătățește întro anumită perioadă a vieții lor, și vor să achite
anticipat creditul, să scape de o bătaie de cap. GHICI CE ?! Banca a
avut grijă să strecoare în contract și clauză că, în situația achitării
anticipate a creditului, PLĂTEȘTI MAI MULT ! De ce să plătești mai mult,
se întreabă unii ? Orice creditor s-ar bucura să își vadă banii înapoi
mai repede. Răspuns final: ca să te descurajeze să restitui împrumutul
anticipat, în speranța că se va întâmpla ceva, norocul se va întoarce
împotriva ta și vei rămâne din nou fără banii pentru cele două rate
consecutive.
Este de observat un fenomen straniu:
BOGAȚII SUNT OAMENII CEI MAI ÎMPRUMUTAȚI LA BĂNCI. De ce oare ? Și cum
de ei nu sunt aproape niciodată executați silit și reușesc să plătească,
deși au credite cu rate mari de achitat ? Răspunsul este SPĂLAREA DE
BANI. Dacă ai acasă o saltea plină cu bani obținuți din activități
ilicite, nu poți ieși cu ei să cumperi chestii mari și scumpe, pentru că
imediat FIscul va sări să te întrebe de unde îi ai, iar tu nu îi poți
justifica. Însă, poți lua un împrumut de la bancă, și ai justificare
față de FISCul cel sâcâitor. În schimb, nimeni nu te va întreba DIN CE
PLĂTEȘTI RATELE, și astfel banii sunt albiți și reintroduși în sistem,
și toată lumea câștigă. Știu, vă gândiți la băseasca și creditul ei
pentru teren… am zis și eu… orice coincidență este por, dar pur
întâmplătoare…
Ar mai fi multe de spus, dar am obosit
să îmi răcesc gura de pomană cu unii care mai întâi semnează și apoi vin
la avocat, cum ar spune medicii, “cu pacientul deja mort”.
FĂRĂ CARACATIȚA BANCARĂ ÎN ROMÂNIA !
avocat Rapcea Mihai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu