Să-i ajutăm pe unguri să nu uite cine sunt!
Publicat de Ion
Coja in Doctrină naţionalistă, Transilvania pe 30.01.2014
Un sârb despre unguri – scurt şi foarte clar!
Un profesor de
istorie sârb din Voivodina, aflat zilele trecute la
Satu Mare, a
transmis redacţiei o reacţie pe marginea articolului
“Afront adus
românilor pe bani europeni”, apărut în numărul din
4.12.2012 al Gazetei de Nord Vest. Reproducem integral textul transmis
de profesorul sârb
Miodrag Stanojevic:
“Mă numesc Miodrag
Stanojevic, sunt sârb din Vojvodina şi profesor de
istorie în Novi Sad
. Aflându-mă într-o călătorie către Ucraina, am
zăbovit trei zile
în urbea dvs., bucurându-mă de ospitalitatea unui
vechi prieten şi a
familiei sale. Menţionez că vorbesc fluent limba
română deoarece am
copilărit într-un sat mixt vlaho-sârbesc.
Ştiind că sunt
profesor de istorie şi bun cunoscător al
revizionismului
unguresc, amfitrionul meu mi-a arătat articolul
“Afront adus
românilor pe bani europeni” apărut în ziarul Dvs.
Totodată mi-a
relatat câteva evenimente recente de acest gen:
- fenomenul Csibi
Barna, un degenerat care îşi permite să dea foc în
centrul României
unei păpuşi reprezentând un erou naţional al
românilor (n.r.
Avram Iancu), autorităţile române ignorând acest gest.
Vă propun un
exerciţiu de imaginaţie: Ce s-ar fi întâmplat dacă:
- un român ar fi
dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe
Kosuth Lajos
- un turist german
ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă
reprezentându-l pe
David Ben Gurion (n.r. primul premier al
Israelului) sau pe
Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului)
- un ungur din
Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă
reprezentându-l pe
Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la
Kosovopolje.
Meciul Steaua –
Ujpest de acum 3 ani: la intrarea în România,
suporterii unguri
aflaţi în tren au afişat “Transilvania aparţine
Ungariei”, iar pe
stadionul Steaua din Bucureşti au afişat românii =
ţigani. Acelaşi
scenariu:
- ce s-ar fi
întâmplat dacă Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan
sau Steaua Roşie.
Oare ar fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele
“sârbii = ţigani
sau Vojvodina aparţine Ungariei”? Nu, nu ar fi
îndrăznit, iar dacă
ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi
seară ar fi cinat
în Infern.
De ce îşi permit
asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în
celelalte ţări unde
au minorităţi maghiare şi revendicări
revizioniste, adică
Slovacia , Serbia , Ucraina? Simplu, pentru că ei
ştiu (aşa cum au
menţionat în “Traseul Legendelor Sătmărene)”
căromânii sunt “un
popor paşnic, binevoitor şi primitiv” şi, completez
eu, un popor
“imbecil de tolerant”. Totodată ei ştiu că slavii (din
Slovacia , Serbia ,
Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit.
Afirm cu tărie că
nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care
să acorde atâtea
drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România
minorităţii
maghiare. Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată,
sâcâindu-vă
perpetuu (ca un ţânţar în miezul nopţii) cu aceeaşi
pretenţie imbecilă:
autonomie. Tupeul lor se manifestă şi prin faptul
că ei consideră ca
fiind similară pretenţia lor de autonomie
teritorială în
România cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu
bună ştiinţă marea
diferenţă: catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe
când maghiarii sunt
alogeni asiatici în România.
Gazda mea mi-a spus
că, pe lângă “valahi puturoşi” maghiarii vă mai
numesc şi
“mămăligari”. Îşi permit asta în ţara voastră. Sunt derutat
şi confuz, neputând
înţelege cum este posibil să nu existe în
rândurile poporului
român, “paşnic, binevoitor şi primitiv” un
profesor de istorie
altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei
lor efemere:
- în anul 700 sunt
menţionaţi în cronicile coreene ca fiind
niştenomazi
primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei
- în 896, şapte
triburi maghiareşi trei triburi de turci khazari,
fugărite din
stepele Asiei de către pecenegi, se stabilesc în
Panonia(locuită
atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total
225.000 de nomazi
sub conducerea lui Arpad. Prima lor preocupare după
stabilirea în
Panonia a fost jaful (logic). Incursiunile lor
sângeroase s-au
desfăşurat în toată Europa ajungând până în Spania,
până când Otto I
cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955.
- Ştefan cel Sfânt
(997 – 1038)unifică triburile ungureşti şi îi
creştinează.
Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a
populaţiilor din
jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de
fapt esenţa
strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator
asiatic în Europa.
Personalităţile
proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei
Corvin, Petofi
Sandor (Petrovici Alexandar – sârb, părinţii lui nu
cunoşteau limba
maghiară), Kosuth Lajos – slovac, precum şi
majoritatea regilor
Ungariei. În1910 un istoric maghiar recunoaşte că
doar 10% din unguri
sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare
stabilite în Europa
în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a
lungul timpului
(valahi, germanici, slavi). De fapt cum ar putea un
ungur blond din
zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide
venite în Europa în
secolul IX?
Ceea ce trebuie
accentuat este faptul că începând de la Ştefan cel
Sfânt şi până la
dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a
făcut parte
niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat
autonom.
- Înfrângerea de la
Mohacs din1526 în faţa turcilor şi cucerirea
capitalei Buda în
1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a
regatului ungar.
Partea occidentală a Ungariei este anexată de
Imperiul
Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalâc
turcesc.
Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate
otomană.
- După respingerea
asediului otoman asupra Vienei (1683),Imperiul
Habsburgic ocupă
teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania,
anexiuni
recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699).
- În 1849 Kosuth
Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar
intervenţia
habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie.
- În urma pactului
dualist din 1867,Ungaria devine regat în cadrul
imperiului
Habsburgic (numit din acel moment imperiul Austro-Ungar),
având constituţie
proprie şi o oarecare autonomie.
- În 1918, în urma
înfrângerii din primul război mondial, imperiul
Austro-Ungar se
destramă, Ungaria devine stat independent iar
Transilvania alege
să se unească cu România.
Trebuie să
subliniez imbecilitatea revizioniştilor unguri. Cum pot
susţine că
Transilvania a aparţinut Ungariei 1000 de ani, când regatul
Ungariei a dispărut
din 1541 până în 1867, perioadă în care a fost
paşalâc sau
provincie habsburgică, în timp ce Transilvania a fost
voievodat autonom
de la Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) până în 1699
când devine
provincie austriacă (ca şi Ungaria de altfel). Deci
Transilvania şi-a
pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut până în
1918 Imperiului
Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 până în
1867 nu a existat).
- În 1940, în urma
Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei
este cedată (pentru
prima dată în istorie) Ungariei. Până în 1944,
când revine
României, ce fac ungurii în Transilvania? Ce ştiu mai
bine: ucid valahi
şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor
asiatică i-a ajutat
pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai
teoriilor rasiale
naziste, golind practic Transilvania de evrei. În
perioada 1940 –
1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei,
populaţia evreiască
de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind
trimisă de către
autorităţile maghiare către lagărele de exterminare
naziste. La fel
s-au purtat şi în Serbia odată cu invadarea alături de
germani a
Iugoslaviei în 1941.
În încheiere, ca să
sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi
alogenii unguri,
îmi îngădui un scenariu: un ungur pribeag bate la uşa
unui valah. Acesta,
ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa,
oferindu-i ce are
mai bun în cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează,
pune ochii pe
nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că
ar fi normal ca
după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică
nevasta. Indignat
de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă
şi nevasta, ungurul
îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una.
Înainte ca
mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă
strigând din toţi
rărunchii: “săriţi, oameni buni, că mă omoară
valahul, sunt o
victimă!”. Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi
daţi-le şi nevasta,
dar vă avertizez că nu le va ajunge. Următoarea
lor dorinţă va fi
casa voastră.”
Eu subscriu în
totalitate pentru următoarele motive:
1. restaurarea
adevărului istoric;
2. speranţa de trezire
a politicienilor români din “somnul raţiunii”.
Românul rabdă
multe, dar… dacă e nevoie, vor regreta deopotrivă şi
imbecilii
politicieni unguri, şi incapabilii politicieni români.
2013/4/16 Bogdan
<bogdangales2004@yahoo.com>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu