Doi ani de cand Israel a cumparat Romania
sursa: Ion Coja - site personal
http://www.ioncoja.ro/textele-altora/doi-ani-de-cand-israel-a-cumparat-romania/
Publicat de admin in
Textele altora pe 10.02.2010 |
66 comentarii
O tara subjugata economic si politic de concernele evreiesti
In timp ce la Bucuresti se pregateste Cabinetul marioneta Boc IV,
romanii se considera in fata unei crize economice si politice fara
iesire, generata de acest guvern, prin imprumuturile la FMI, Banca
Mondiala si UE * In 10.10.2007, proaspatul presedinte Shimon Peres
declara:
“Israel cumpara Romania…” * Si s-a tinut de cuvant * Romanii au o datorie de aproape 70 de miliarde €
Pe 10 octombrie 2007, la trei luni dupa ce a devenit presedinte al
statului Israel, Shimon Peres producea o afirmatie naucitoare, la
Hotelul Hilton din Tel-Aviv, in fata a sute de reprezentanti ai
cercurilor diplomatice evreiesti: “Israel cumpara Manhattan, cumpara
Ungaria, cumpara Romania, cumpara Polonia…”
La mai bine de doi ani putem constata ca Ungaria, Romania si Polonia
sunt subjugate concernelor financiare israeliene, cele care au si produs
criza financiara internationala.
In ceea ce priveste Romania, bancile sunt toate privatizate, cedate
catre structuri conduse de oligarhia evreiasca, iar tara noastra are cea
mai mare datorie catre FMI si Uniunea Europeana, ce se ridica la
aproape 70 de miliarde de euro, dintre care numai 19,95 de miliarde se
vor totaliza in urma ultimului acord stand-by. In sondajele de opinie,
romanii se considera o natiune ce se afla in fata unei crize economice
si politice fara iesire, cu o datorie ce ii va atinge pe durata a zeci
de ani, majoritatea crezand ca ne-am intors in urma cu 20 de ani.
O parte dintre intervievati declara ca pe vremea lui Ceausescu era
mai bine decat in urmatorii ani ce vor veni, incepand cu 2010.
Sa mai mentionam ca Romania, Ungaria si Polonia au fost tari in care
populatia de origine evreiasca era intr-un numar mare, iar in perioada
comunista acestia au migrat masiv catre nou infiintatul stat Israel.
Numai in perioada lui Ceausescu aproximativ 300..000 de evrei au parasit
Romania, aproape 30.000 de familii fiind vandute contra a 30-40.000 de
dolari fiecare, de catre regimul comunist.
Practic, prin Banca Mondiala si prin FMI se poate spune ca ceea ce afirma Peres la Hilton in urma cu doi ani s-a adeverit.
La Bucuresti se pregateste Guvernul marioneta Boc “IV”, cel care va
continua politica de subjugare fata de puterile financiare mondiale. AIM
a mai semnalat cum tot in guvernul Boc, la inceputul lui 2009 au fost
contractate imprumuturile cu FMI, desi la acea vreme specialistii
economici considerau ca Romaniei nu ii trebuie acest imprumut inrobitor.
PNL a fost atunci singurul partid care a atras atentia ca imprumutul nu
va fi altceva decat o forma mascata de vanzare a Romaniei.
Cu toate acestea, vanzarea Romaniei bucata cu bucata catre firmele
conduse de afaceristii mondiali de origine evreiasca a inceput cu mult
inainte, in 2007, Peres avand doar certitudinea ca declaratiile sale vor
deveni realitate. Publicam in cele ce urmeaza o nota informativa
intocmita in 2008 de cativa ofiteri din SRI care au fost dati afara
pentru ca semnalasera amploarea pe care o luasera afacerile evreiesti in
Romania. Acestia au transmis ulterior nota, sub forma unui
“Armaghedon”, catre principalele publicatii romanesti.
La acea vreme niciuna nu a redat textul, cu toate ca jurnalistii
stiau ca afacerile sunt adevarate, unele semnaland, in limita
posibilitatilor, ingineriile evreiesti in Romania. Conducerile
trusturilor de presa, insa, cu radacini in zona evreiasca, au interzis
materialul pe care-l redam in continuare. Multe dintre acele manevre si
algoritme de implementare mai sunt valabile si azi.
Lor li s-au adaugat altele, intre care – cea mai importanta –
provocarea crizei economice mondiale si, implicit, cea romanesti,
secondata de o criza politica:
Analiza datelor si informatiilor obtinute evidentiaza faptul ca, dupa
1990, pe teritoriul Romaniei au inceput sa actioneze, in mod evident,
foarte multi afaceristi, in marea lor majoritate de etnie evreiasca,
favorizati de sprijinul consistent primit din partea unor factori de
decizie interni.
Personaje politice autohtone aflate in linia intai a deciziei economice
si politice, incepand cu Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu,
Zoe Petre, Adrian Nastase, Mircea Geoana, Mugur Isarescu, Adrian
Severin, Viorel Hrebenciuc, s.a., au mizat pe lobby-ul evreiesc pentru a
accede si a se mentine la Putere.
Pentru acest fapt au facut orice compromis posibil, mergand de la
culpabilizarea si desfiintarea Serviciilor Secrete romanesti, pana la
vanzarea economiei nationale. Pe acest fond, cadre specializate ale
Serviciilor Secrete israeliene au penetrat puternic decizia romaneasca,
reusind sa promoveze interesele evreiesti in detrimentul celor
romanesti.. “Dati-mi controlul asupra unei monede nationale si mi-e
indiferent cine face legile!”, spunea pe la 1800 intemeietorul clanului
Rothschild, Amschel Mayer Rothschild. Este cat se poate de adevarat, iar
ce se petrece astazi cu moneda nationala a Romaniei demonstreaza acest
fapt.
Dorinta evreilor de a pune mana pe finantele lumii se regaseste in
ambitia de a conduce finantele fiecarei tari in parte, astfel incat sa
se constituie intr-o oligarhie dominanta, intr-o aristocratie a banului.
Este un fapt cunoscut ca Banca Federala a Statelor Unite ale Americii,
care are rolul de banca de emisie a monedei nationale – dolarul american
– este formata din banci evreiesti, precum Bancile Rothschild, din
Londra si Paris. Respectiva banca, numita Federal Reserve System din
S.U.A. (banca centrala privata a S.U.A.), este legata la aparitia ei de
omnipotentul bancher evreu J. P. Morgan, care si-a pus la dispozitie in
acest scop, in 1913, proprietatea particulara din statul Georgia. Clanul
bancherilor Morgan este implicat in tutelarea organismelor mondialiste,
precum Comisia Trilaterala si Council on Foreign Relations (S.U.A.), ca
si The Round Table. Acesta completeaza sau suplineste, dupa caz,
activitatea mondiala a clanurilor evreiesti
Rothschild si Rockefeller.
In acest context trebuie privita si aducerea lui Mugur Isarescu in
fruntea Bancii Nationale a Romaniei, care nu a fost deloc intamplatoare
si, mai ales, nu s-a datorat vreunei pregatiri sau experiente
profesionale de exceptie, caci pana la momentul respectiv acesta nu
avusese nimic in comun cu sistemul bancar. Din 1990, el a fost aproape
fara intrerupere guvernator al Bancii Nationale a Romaniei. Despre el
s-a afirmat in mai multe randuri ca are legatura cu comenzile ocultei
financiare internationale. Mugur Isarescu ar fi fost recrutat de catre
Council on Foreign Relations (C.F.R.) in 1990, la New York. Recrutarea
s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New
York, pe cand Isarescu se afla la post.
Conducerea C.F.R. (organizatie controlata de familiile bancherilor
evrei Rockefeller si Rothschild, sustinuti de J.P.. Morgan) a recrutat
un numar semnificativ de specialisti, potentiali inlocuitori ai celor
care guvernau la vremea
respectiva in tarile est-europene. Controlul din start al pietelor
est-europene era un scop bine determinat, in functie de indicatiile
specialistilor C.F.R. Pentru indeplinirea obiectivelor propuse, pe tot
parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un intens razboi mediatic de
dezinformare, in toate misiunile economice subliniindu-se greseala
facuta de Romania prin plata datoriei externe si exemplificandu-se prin
tari care aveau mari imprumuturi, dar un nivel de trai mai crescut si
sugerandu-se ca o tara se poate dezvolta doar prin imprumuturi
inrobitoare. De altfel, principala forma de control al unei tari este
cea financiara – specialitatea C.F.R.
Potrivit surselor, Mugur Isarescu ar fi fost pregatit in vederea
accederii la fotoliul de premier. De aceea, “solutia Mugur Isarescu” a
fost inaintata ori de cate ori a fost situatia unei crize majore. Pasul
cel mai important facut de Mugur Isarescu, in conformitate cu
dispozitiile C..F.R., a fost devalorizarea masiva a monedei nationale,
ca politica monetara, si o rata derizorie a tuturor creantelor Romaniei
(ex.: Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de
mass-media, de fapt de oculta financiara, Theodor Stolojan, rasplatit
ulterior cu un post la Banca Mondiala. Pentru indepartarea eventualilor
investitori necontrolati de C.F.R., in 1991 Th. Stolojan a nationalizat
valuta aflata in banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru
investitiile straine scapate de sub controlul si manipularea ocultei de
la New York. Un alt aspect demn de mentionat il constituie
jocurile interbancare, “permise si incurajate” de Mugur Isarescu,
derulate prin bancile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, ING
Barings, ABN AMRO), prin intermediul carora importante fonduri valutare
au parasit Romania.
Desi B.N.R. are o Directie de Supraveghere si Control Valutar, nu a
luat masuri pentru repatrierea valutei, care, obtinuta in urma
tranzactiilor externe, nu a mai intrat in tara (cazul firmelor Pepsi,
Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac si din industria
usoara). Faptul ca Isarescu ar fi fost recrutat de C.F.R. poate fi
sustinut de argumentul ca niciodata, indiferent de forta politica ajunsa
la Putere, el nu a putut fi schimbat, cu toate incidentele penale ale
afacerilor familiei sale cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi
agent dublu, inclusiv F.M.I. si Banca Mondiala jucand cu “asul” Isarescu
in maneca si amenintand cu sistarea oricarei creditari in cazul
schimbarii acestuia.
Unul dintre cei doi evrei americani care monitorizeaza si dirijeaza
Romania de la cel mai inalt nivel este Mark Meyer. Evreu american de
origine romana, acesta este presedinte al firmei de avocatura
(evreiasca) de pe Wall Street (New York), Herzfeld & Rubin.
Aceasta a fost implicata in derularea a numeroase privatizari din
Romania. Personajul a fost consilierul lui Ion Iliescu, dar si al lui
Emil Constantinescu. Pe vremea acestuia din urma, usa palatului
prezidential era permanent deschisa evreilor Tom Lantos si Alfred Moses.
A fost sesizat, de asemenea, in compania lui Adrian Nastase, Mircea
Geoana, Ilie Sarbu, Dan Nica, Serban Mihailescu si Viorel Hrebenciuc,
fiind lobby-ist pentru mai toate regimurile de la Bucuresti si,
totodata, consilier al presedintelui moldovean, Vladimir Voronin. Este
un personaj care a intrat in cercurile Puterii, indiferent de culoarea
acestora. Pana de curand, pe site-ul firmei era trecuta la loc de cinste
Dana Barb, sora lui Adrian Nastase, considerata “o persoana deosebit de
capabila la nivel de lobby intern”.
In 2005, cand presedintele Traian Basescu a efectuat prima sa vizita la
Washington, Mark A. Meyer a fost invitatul special al sefului statului
la o intalnire particulara. Aceasta a avut loc intr-o incapere a
Ambasadei Romaniei, in timp ce romano-americanii erau invitati la o
receptie. Rubin Meyer Doru & Trandafir – firma de avocatura
constituita de Meyer in Romania – este cea care a obtinut pentru Dominic
de Habsburg si familia acestuia retrocedarea Castelului Bran. Mark
Meyer este si presedintele Camerei de Comert Romano-Americane din New
York, in fapt o agentie sub acoperire a C.I.A. pentru promovarea
intereselor evreilor americani si interfata a afacerilor S.U.A. in
Romania. Organizatia a fost creata la Bucuresti in 1993, chiar cu
sprijinul lui Ion Iliescu, alaturi de Meyer avandu-l la conducere pe
evreul Elias Wexler, originar tot din Romania, acelasi care detine
postul de televiziune din New York, Romanian Voice, si care, platit tot
de romani, retransmite programe ale Televiziunii Romane, beneficiind de
un contract extrem de benefic semnat cu TVR-ul inca din al doilea mandat
de presedinte al lui Ion Iliescu. Postul de televiziune a fost
subiectul unui mare scandal de presa, dupa ce a reusit sa obtina
finantarea de la Bucuresti pentru retransmiterea programelor TVR
International pe continentul nord-american.
Mark Meyer este si vicepresedinte al Congresului Romanilor Americani
(CORA). Meyer este, alaturi de alti evrei, si in spatele afacerii
cunoscute ca “Invest Romania Forum”. Desi principal initiator al
actiunii, prin firma Hertzfeld & Rubin, este Meyer, pentru publicul
romanesc initiativa apartine unui grup mai larg, chipurile chiar
autoritatilor romane, in cautare de investitori americani. Forumul,
organizat in 1997 in S.U.A., sub genericul “Economia romaneasca: Afaceri
de ocazie pentru Oamenii de Afaceri Americani” (Romanian Economy:
Emerging Deals for American Business People), trimisese invitatii
companiilor americane evreiesti, si nu numai, sa profite din plin de
ocazia de a cumpara ieftin intreprinderile romanesti. Organizatorii
secreti (Herzfield & Rubin, adica Mark Meyer, si USAID Midinvest
Bussines Center, adica C.I.A.), al caror plan de preluare a economiei
romanesti necesita fonduri, pentru a fi convingatori, s-au gandit sa
expuna, ca garanti, responsabilii economici din Romania, asa ca au fost
plimbati de la Bucuresti la Chicago reprezentanti ai Guvernului roman,
presedinti si directori executivi ai celor mai influente banci si
fonduri mutuale din Romania, directori din toata economia romaneasca.
Mesajul transmis a fost urmatorul: economia Romaniei este de vanzare,
puteti sa va exercitati dreptul in consecinta, putem aranja
privatizarile. Cel mai convingator s-a straduit sa fie Mircea Geoana,
ambasador al Romaniei in S.U.A. la acea data. Geoana a facut parte
dintre studentii privilegiati de inaltii ofiteri ai fostei Securitati.
Astfel, generalul Pacepa, pe vremea cand era sef adjunct al spionajului
romanesc (D.I.E.), a avizat favorabil numele lui Mircea Geoana, fiu al
generalului Geoana, pentru a pleca la studii in S.U..A. in randurile
“ambasadorilor prieteniei” romano-americane. Dupa ce a dezertat, Pacepa a
trecut in solda C.I.A., iar dupa 1990 a reluat legaturile cu mai
tanarul Mircea Geoana. Desfasurat la Hotelul Hilton &Towers din
Chicago, in perioada 29.09 – 3.10.1997, “Forumul” scotea, practic,
economia Romaniei la mezat in fata unor mari banci americane evreiesti:
Chase Manhattan Bank, Smith Barney Europe, First Chicago Bank,
Mercantile Stock Exchange, Global Securities USA Inc, Executives Club of
Chicago, banci care se afla in spatele firmelor “investitoare”.
In perioada 30.03 – 3.04.1998, in S.U.A., actiunea (“Forumul”) s-a
repetat spre a fi oferite afaceri in Romania la “peste 200 de mari
companii americane” in domeniul bancar si in cel al pietei de capital,
industrie usoara, agricultura si industrie alimentara, industrie
constructoare de masini, metalurgica, chimica si petrochimica, materiale
de constructii, electronica, telecomunicatii, infrastructura etc.. De
aceasta data, organizatorul anuntat era chiar de la varful finantelor
americane evreiesti, Amroinvest Inc (baronii finantelor mondiale,
familia evreilor Rothschild), dar in “comitetul de initiativa” mai
gasim, la calibru apropiat, si Citibank, reprezentata de presedinte si
vicepresedinte, evreii David Garner si Janet Heckman, dar si pe Dana
Barb, sora lui Adrian Nastase, ca manager general pentru Romania al
firmei Herzfeld & Rubin, deci Mark Meyer.
Un alt evreu celebru pentru afacerile pe care le deruleaza in
Romania, cu largul concurs al autoritatilor, este Alexandru Bittner.
“Omul de afaceri”, agent israelian cu penetrare la toate nivelurile
institutiilor esentiale ale Statului Roman, a fost semnalat inca de la
inceputul anilor ‘90 cu o stransa legatura in familia Adrian Nastase.
Aceasta prietenie s-a materializat intr-o serie de afaceri derulate de
catre acesta din urma si intermediate de Dana Nastase si de Sorin Tesu,
omul de incredere al familiei Nastase. Ocupatia, la vedere, in Romania a
lui Bittner este aceea de director al Hotelului Minerva din Bucuresti,
detinut de firma israeliana E.W.T..R. (agentie de turism international).
La parterul hotelului se afla un renumit restaurant chinezesc, aceasta
fiind specialitatea sotiei afaceristului evreu, chinezoiaca de cetatenie
americana, Sherr Bittner.
Pe aceeasi lista se afla Ronald Lauder, magnat evreu american,
mostenitorul unei averi cladite pe “parfumuri” (celebrele parfumuri
Estée Lauder), fost ambasador al SUA in Austria, presedinte al
Consiliului Organizatiilor Evreiesti Americane, al “Comitetului Public
International” al Organizatiei Mondiale a Restitutiei Evreiesti si
trezorier al Congresului Mondial Evreiesc. Sustinut in “investitiile”
din Romania de senatorul evreu american Tom Lantos, care i-a facut lobby
pe langa cele mai inalte autoritati romane, Lauder detine, indirect,
trustul Media Pro, respectiv posturile de televiziune ProTV si Acasa din
Romania, postul de radio ProFM si cateva ziare. Ambitia sa este ca prin
postul ProTV, transformat intr-o rafinata “masina de propaganda”, sa
controleze si sa directioneze opinia publica romaneasca potrivit liniei
sionisto-americane. Trustul de presa Media Pro a acumulat de-a lungul
anilor datorii imense fata de bugetul Statului Roman (peste 45 milioane
de dolari), toti guvernantii romani tratand cu maxima obedienta
actionariatul evreu al firmei.
Numirea si mentinerea lui Adrian Sarbu in fruntea afacerii din Romania
nu au fost intamplatoare: casatoria sa cu ex-modelul Janine a fost
nasita de Mircea Geoana, iar cumnatul acestuia din urma, Ionut Costea, a
functionat ca secretar de Stat la Ministerului de Finante in intervalul
1997-2000. Inclinatia evreilor pentru posturi de televiziune romanesti
este dovedita si de cazurile posturilor (fost) Tele 7 ABC (al evreului
Fredy Robinson), PrimaTV (al evreilor Alex Bittner si Dan Fischer) sau
B1 (unde co-actionar este evreul Elan Schwartzenberg).
Despre televiziunea B1, publicul crede ca ea apartine integral fratilor
magnati Paunescu. Exista insa sustineri despre apartenenta lui George
Paunescu la B’nai Brith. Concret, el a fost cooptat drept informator
oficial al Anti Defamation League din Romania, dar Anti Defamation
League este un Serviciu secret sionist, in slujba B’nai Brith. Si alte
televiziuni romanesti sunt penetrate de agenti mondialisti sau sionisti,
in general evrei, inclusiv postul national oficial de televiziune.
Mark Rich este un nume care aproape nu mai are nevoie de prezentare.
Magnat evreu cu cetatenie americana si israeliana, escroc si evazionist
de talie mondiala, face parte din cartelul ocult Rothschild-Soros si
este colaborator apropiat al servicului israelian de spionaj, Mossad. El
s-a aflat in spatele firmei “canadiene” Gold Corporation, companie cu
80% actionariat pestrit, pe care il controleaza insa Rich si care a
preluat unul dintre cele mai mari zacaminte de aur si argint din lume,
cel de la Rosia Montana, in Transilvania (cel mai mare din Europa: peste
800 de tone de aur pur si peste 2.000 de tone de argint pur). Ca
urmare, zacamantul de la Rosia Montana urmeaza a fi epuizat de catre
Glod Corporation Ltd in numai 15 ani, Statului Roman revenindu-i din
aceasta exploatare doar 2%.
Creierul afacerilor lui Mark Rich in Romania este considerat a fi
Stephan Lowy, evreu polonez nascut la Lemberg, in Galitia, membru al
mafiei evreiesti canadiano-americane, Koscher, avand vechi legaturi cu
Romania. Stabilit din 1970 in Elvetia, dupa scandalul fraudarii bursei
canadiene, s-a unit in anii ‘90 cu Mark Rich. Din anii ‘70 demareaza
afaceri petroliere prin firma sa Atlas Oil Comp. Ltd., cu sediul la
Londra, incalcand embargoul international asupra Israelului si
alimentandu-l cu petrol. Dinspre partea romana, Lowy a reusit sa-si
asigure si complicitatea naiva a fratelui lui Nicolae Ceausescu, Marin
Ceausescu, care locuia in Austria si era seful misiunii comerciale
romanesti la Viena, dar adevaratul manuitor de la Bucuresti era tot un
evreu, Hugo Weinstein, alias Rebstein, poreclit Bebe, fost colonel de
Securitate, care conducea intreprinderea de comert exterior Chimica, si
care, la randul ei, avea o sucursala in cunoscuta intreprindere
romaneasca a Securitatii, I.C.E. Dunarea.
Acest Hugo Weinstein aparea in multe pozitii-cheie, ca reprezentant al
Romaniei: reprezentant al Camerei de Comert din Romania socialista (mai
precis, al Oficiului de reprezentare si comisioane al Camerei, celebrul
Oficiu Argus), sau reprezentant al Uzinexportimport, ce detinea
monopolul exportului si importului Romaniei in domeniul constructiilor
de masini. Este celebru raspunsul fostului avocat al Ambasadei Austriei
la Bucuresti, C. Visinescu, audiat ca martor, la Viena, in mai 1990, in
procesul penal privind afacerea “Lucona”. Intrebat de presedintele
instantei daca, dupa parerea lui, Weinstein este roman, Visinescu a dat
un raspuns care a uimit instanta: “Este greu de spus. El este evreu.”
Yoav Stern, israelian, face parte si el din grupul oamenilor din Romania
ai magnatului evreu Mark Rich, preocupat de petrolul romanesc. A fost
arestat in anul 2002 pentru acte grave de coruptie, evaziune fiscala si
eliberat la presiuni uriase din partea Ambasadei SUA la Bucuresti, dar
si a lui Viorel Hrebenciuc. Un alt personaj este Motti Zisser, care
controleaza, alaturi de firma Control Centers, consortiul Europa –
Israel Group, companie israeliana importanta la proprietatea careia
participa din anul 2002 si banca Leumi Le – Tel Aviv (cu 10%), implicata
in privatizarile din Romania. Europa-Israel Group controleaza firma
Elbit Medical Imaging.
Odata cu preluarea firmei Elbit Medical Imaging acum cativa ani,
Motti Zisser a preluat si subsidiara acesteia, firma israeliana Elscint,
careia i-a oprit activitatea, vanzandu-i toate bunurile si mijloacele
de productie (mai putin sectia ce avea comenzi ferme contractual cu
General Electric) si a orientat fondurile acesteia catre preluarea
ieftina de hoteluri in Europa rasariteana (si frauduloasa, precum
Hotelul Bucuresti), pe care sa le renoveze, pentru a le spori valoarea.
Totodata, ridica mall-uri, cum este cel de la Timisoara, unde a preluat
ieftin terenul necesar de la o firma de stat romaneasca, dupa care a
revandut foarte scump o parte din suprafata chiar Primariei orasului.
Eli Papouchado, cetatean israelian, este partener de afaceri
traditional, in Israel, al lui Motti Zisser si detine proprietati
hoteliere operate de lantul hotelier Park Platza. In 1998, a dorit sa
preia privatizarea Hotelului Bucuresti (din Bucuresti). In Capitala, la
un moment dat, Papouchado construia doua “mari centre comerciale”,
finantat de Banca Internationala a Religiilor, fiind si director al unei
sucursale a Leumi Le Bank. Tonya Halpern, nascuta la 29.06.1948, in
Bucuresti, in prezent cetateana israeliana, cu domiciliul in Tel Aviv,
este unic distribuitor in Romania al produselor Kodak, prin firma sa
M.TIL.ROM, cu sediul la SITRACO CENTER, Piata Unirii, administrata de
partenerul ei in afaceri, israelianul Eliahu Rasin, cu care mai detine
Hotelurile Opera si Central din Bucuresti. O leaga o foarte mare
prietenie de Alex Bittner, pe care al considera ca pe un adevarat
“frate”.
Tonya Halpern rezideaza in Romania cu multi ani inainte de 1989, locuind
la apartamentele Hotelului Bucuresti (pentru privatizarea caruia s-a si
implicat direct, alaturi de Alex Bittner), iar sotul sau, Moshe,
specialist in tehnica aviatica, este apropiat de firma israeliana Elbit
System Ltd..
Numele complet al firmei evreo-americane pe care o reprezinta in
Romania este Eastman Kodak, firma care, alaturi de Standard Oil, Xerox,
U.S. Steel, IBM si mai multe banci evreiesti americane, sustine si
activeaza pentru organizatia mondialista Council on Foreing Relations
(C.F.R.).
Eliahu Rasin, nascut la 24.10.1947 la Tel Aviv, in Israel (potrivit
datelor din pasaportul sau, fiind inregistrat la Registrul Comertului
din Romania ca om de afaceri), domiciliat in prezent in localitatea
Rishon Le-Zion din Israel, a dezvoltat in Romania o afacere piramidala, a
carei baza o reprezinta o cutie postala cipriota, respectiv
off-shore-ul Monilen Enterprises Ltd, infiintat in august 1997, cu care
controleaza mai multe firme din Romania: Hotelurile Opera si Central din
Bucuresti, firma Sitraco, firma Nil Conimpex SRL, EuroConstruct &
Development SRL si Rom Integrated Computers Technologies SRL. Detine
totodata Hotelul Sinaia din Sinaia, pe care l-a incredintat spre
administrare lui Marian Schwartz, ofiter in rezerva din Serviciile
Speciale israeliene, nascut la 3 iulie 1954 in Bucuresti.
Tatal acestui Rasin a fondat impreuna cu Bernard Shraer (asociati
initiali) renumita banca Leumi Le din Tel Aviv. La banca Leumi Le,
sucursala din Londra, in contul firmei lui Rasin, MONILEN ENTREPRISES
LTD, a fost varsata suma de 2,92 milioane de dolari americani, comision
pentru privatizarea Hotelului Bucuresti. Ca presedinte la Sitraco Center
si la Sitraco Gemenii (este vorba de mai multe blocuri moderne, pe care
a pus mana in centrul Capitalei, mai ales in zona Unirea, si pe care
le-a transformat in “Business Center”), Eliahu Rasin a avut drept
clienti firme si institutii precum Ardaf, Iberna, Pepsi Cola
International, Gelsor, Elite Romania, Sharrom-Sharp, El Al, Delta,
Ambasada Israelului, Ambasada Norvegiei, Metropol S.A., Kodak,
U.S.A.I.D. (agentie a S.U.A. subordonata C.I.A.).
Bernard Shraer, evreu de origine maghiara, fondator al bancii
israeliene Leumi Le – Tel Aviv, dupa 1989 a inceput sa isi dezvolte
afacerile preponderent in Ungaria, indeosebi prin compania Danubius
Hotels ind Spa Co., cu sediul in Budapesta, lant hotelier intrat repede
in topul revistei de specialitate “Hotels”. In 1995 detinea 9 hoteluri,
in 1996 – 23 (din care 3 pe Insula Margareta), iar in prezent poseda
peste 50 de hoteluri. Pentru a-si extinde afacerile in Romania,
interesat indeosebi de statiunile din Transilvania, a apelat si la
consultanta lui Rudos Ernö (fost ambasador ungar la Bucuresti, cadru de
informatii dovedit). In cazul privatizarii ilegale a Statiunii Sovata, a
reiesit ca in spatele SRL-ului din Ramnicu Valcea, cu care a licitat,
se afla firma sa din Ungaria. In aceeasi situatie se afla si alte
statiuni din Transilvania. Cand in 1999-2000 a dorit sa preia Hotelul
Bucuresti, a invitat la Budapesta si a cazat o delegatie sindicala din
turismul romanesc, ca si pe unii directori. Din documentele existente la
F.P.S. rezulta ca Radu Sarbu in persoana i-a cerut castigatorului legal
al licitatiei sa cedeze contractul catre Danubius Hotels, unde era
implicat si Dan Fischer.
Acest Shraer, ca si Rudos Ernö, nu este strain de incercarea de preluare
a Bancii Comerciale Romane de catre Banca Ungariei. Privatizarea B.C.R.
fusese insa impusa Romaniei de catre Banca Mondiala pentru anul 2003.
Rudos Ernö, cetatean cu dubla cetatenie, maghiara si britanica, fost
ambasador al Ungariei, face afaceri preponderent in Romania. Surse din
sistemele de informatii apreciaza ca originea sa reala este evreiasca.
Inainte de a fi acreditat ambasador la Bucuresti, se apreciaza ca a
lucrat pentru spionajul maghiar cat timp a fost student in Romania.
Detine o resedinta la Londra, iar numele a iesit la suprafata in public
de abia in anul 2002, cand fiul sau a fost arestat la Constanta pentru
detinere si consum de droguri, impreuna cu cativa tineri romani.
Una dintre aceste mari afaceri a fost cea cu Bell Helicopters –
S.U.A., in tandem cu Elbit System -Israel, care, daca s-ar fi
materializat, ar fi adus evreilor miliarde de dolari de la bugetul
Romaniei. Afacerea nu s-a putut realiza din cauza opozitiei ministrului
de Finante liberal de la acea data, Daniel Daianu. Mandler intervine si
PNL ii retrage sprijinul politic ministrului Daianu, fortand inlocuirea
sa cu alt candidat liberal, in data de 23.09.1998. In aceeasi zi, la
stirile de la postul Antena 1, senatorul PNTCD Serban Sandulescu a
declarat ca stia “de marti despre aceasta destituire, deoarece
contractul cu Bell trebuie semnat si Decebal Traian Remes, noul ministru
de finante, va semna acest contract”.
Fredy Robinson este evreu originar din Bacau, unde s-a nascut, in 1946. A
emigrat in Israel, transformandu-se in om de afaceri si beneficiind de
comenzi din partea statului (prin bunavointa lui Ariel Sharon), fapt ce
l-a ajutat sa se imbogateasca. Datorita inclusiv succesului sau in
afacerile din Romania, in Israel a fost declarat Omul anului 2001″.
Ofiter israelian in retragere,din cadrul fortelor speciale, este
proprietar al trustului financiar Milomor Rezida, care sta in spatele
afacerilor sale.
A fost desemnat reprezentant al Statului Roman (al F.P.S.) in Israel
pentru privatizarea intreprinderilor romanesti in favoarea
capitalistilor evrei. Proprietar al Eurom Bank (fosta Banca Dacia Felix)
si al mai multor cazinouri, printre care Cazinoul Vernescu si Cazinoul
din Constanta (are deschis un cazinou si la Chisinau), a detinut si
postul de televiziune Tele 7 ABC. In lucrarea “Francmasoneria si clasa
politica” se afirma ca cedarea sediului Uniunii Scriitorilor din
Romania, Casa Vernescu, catre afaceristi straini a intervenit dupa
vizita in S.U.A. a lui Laurentiu Ulici (presedinte al Uniunii la vremea
respectiva), la 19 octombrie 1993, cu prilejul sesiunii Supremului
Consiliu, grad 33, de la Templul de Rit Scotian al Districtului
Columbia, “cand avea sa se reconsacre Supremul Consiliu Masonic din
Romania.
Oricum, dupa aceasta data, in Bucuresti cazinourile au aparut ca ciupercile dupa ploaie…”.
Cele 8 cazionuri importante din Bucuresti au proprietari israelieni si
sunt suspectate de spalare de bani. Asa cum se cunoaste, politia
israeliana a fost sesizata si a demarat ancheta penala privind obtinerea
de fonduri electorale frauduloase de catre Ariel Sharon, in cuantum de
1,5 milioane de dolari, concomitent cu operatiuni de spalare de bani.
Principalii anchetati au fost cei doi fii ai acestuia, Omri si Ghilad
Sharon.
Mama acestora (Lili) era evreica originara din Romania, de la Brasov. Ghilad Sharon este, totodata, un cunoscut om de afaceri.
Exista mai multe informatii, unele publicate si in presa, din care
rezulta ca activitatile desfasurate in Romania ii aduc venituri
considerabile, existand indicii serioase ca unele dintre fondurile
ilicite folosite la scrutinul din 1999, precum si in campania de la
inceputul anului 2002 a partidului Likud, provin din Romania. Afacerile
din tara noastra ale fiului premierului Sharon s-au invartit in
anturajul lui Fredy Robinson, fiind asociat cu unii dintre coactionarii
fostei Banci Dacia Felix (EuromBank), precum Avital Benesch (presedinte
al bancii), Fredy Robinson (proprietar principal al bancii) si Liviu
Mandler (fost presedinte al bancii, asociat).
Sorin Beraru, pe numele sau adevarat Shmuel Bergovici, s-a consacrat
public in Romania prin mega-ecscrocheria CICO S.A.. Israelianul Sorin
Beraru este unul dintre cei mai mari infractori evrei care au “operat”
in tara noastra. Inculpat in mai multe dosare penale, in anul 2002
Beraru a incercat mituirea procurorilor romani cu suma de 600.000 de
dolari.
Acestia au organizat un flagrant, in urma caruia a fost arestat
emisarul sau israelian. La interogatoriu, acesta a declarat ca o parte
din bani trebuiau sa ajunga la Adrian Nastase, primul-ministru de la
acea data.
Dat in urmarire generala internationala, Beraru rezideaza in Israel,
stat care nu face nici un efort pentru a-i identifica “ascunzatoarea” si
a-l extrada in Romania. Mai mult, la vizita oficiala din 2001 in Israel
a primului-ministru Adrian Nastase, la intalnirea oficiala cu oamenii
de afaceri israelieni organizata de gazde, a fost prezent si inculpatul
Beraru, pentru a-l certa pe premierul roman ca procurorii din Romania ii
tulbura “ghesefturile”. Moshe Pesach, de asemenea cetatean israelian,
este partenerul de afaceri in Romania al lui Sorin Beraru.
Shimon Nahor este evreu originar din Galati, in momentul emigrarii in
Israel purtand numele de Herscovici. Este cunoscut de catre Serviciile
Speciale romane ca traficant israelian de arme, ce a actionat pe
teritoriul Romaniei cu incepere din 1992 pana in 2001. La un moment dat,
a fost viceamiral al armatei israeliene. Afacerile sale ilegale l-au
adus in atentia Procuraturii romanesti, fiind arestat si inculpat in
cadrul unui proces penal. Mituind judecatorii, avocata evreica a lui
Nahor, Lidia Peter, a obtinut eliberarea acestuia (“judecarea in stare
de libertate”).
Shimon Nahor, odata eliberat, a incalcat interdictia de a parasi
Romania, fugind peste granita, ascuns intr-un covor facut sul. Avocata
Lidia Peter a fost arestata in Bulgaria si extradata in Romania.
Sammy Ofer, cetatean israelian si britanic, evreu de origine romana,
este reprezentant al familiei magnatilor israelieni Ofer, cunoscuti
drept fratii Ofer (David, Sami si Iuli). Tatal fratilor Ofer a fost
evreu originar din Romania, emigrand din orasul Constanta, unde avea
numele de Josef Herscovici (acelasi nume de familie cu Shimon Nahor,
Herscovici din Galati).
Averea fratilor Ofer se ridica la 1,5 miliarde de dolari, plasata in
afaceri. Dintre cei trei frati, David a fost seful unui Serviciu Secret
israelian, Iuli a avut inclinatie spre functiile publice, detinand mult
timp, desi israelian, si functia de consul al Romaniei la Tel Aviv, iar
Sammy, un personaj retras, de culise, s-a concentrat asupra afacerilor.
El locuieste cu precadere la Londra, fie la resedinta sa, fie pe un yaht
de lux. Fratii Ofer detin impreuna o banca israeliana de rangul doi,
Bank Mizrahi.
Afacerile din Romania au fost demarate in ultimii ani de catre
octogenarul Sammy Ofer, iar in prezent sunt conduse de fiul sau, Eyal
Ofer. Familia Ofer este co-proprietara, alaturi de familiile (evreiesti)
Pritzker din S.U.A. si Wilhelmsen din Norvegia, a uneia dintre cele mai
bine cotate agentii de turism din lume, Royal Caribbean Cruises Ltd.
(active de 2,2 miliarde de dolari, venituri inuale de 1,2 miliarde de
dolari), ce ofera croaziere in toata lumea cu peste 50 de itinerarii si
peste 140 de destinatii in Caraibe, Bermude, Bahamas, Mexic, Panama,
Alaska, Hawai etc., etc..
Flota are 14 nave moderne de agrement, cu o capacitate de peste
24.000 de calatori. Cea mai importanta afacere: familia Ofer detine
compania Zodiac Maritime Agendes, companie de transport naval comercial,
cu vase de pana la 164.800 tdw. Aceasta companie administreaza si
vasele altor firme evreiesti, precum flota Rosemont, Trans Union Corp.
sau cele 10 vase ale O&P Holding Ltd..
Navele sunt operate prin contracte de la cateva zile pana la cativa ani.
In prezent, familia Ofer detine numeroase proprietati in Romania, care
nu pot fi insa identificate cu usurinta, deoarece foloseste in preluarea
intreprinderilor romanesti firme off-shore cu actionariat secret,
create in paradisuri financiare, precum Cipru. Se banuieste prezenta sa
masiva, desi invizibila, in proprietatile din orasul Constanta (mai ales
in Port), unde presa nu poate scrie decat ceea ce vrea el. La
conducerea Magazinului Tomis din Constanta (proprietatea sa) a numit-o
pe Daiana Voicu, fiica unui magistrat Marin Voicu. Eyal Ofer, impreuna
cu Jay Pritzker, l-a mandatat in 1997 pe evreul Phillip Bloom sa le
procure Hotelul Bucuresti. Afacerea a esuat intr-un scandal privind
manipularea privatizarii. De multe ori, datorita pozitiei sale, Eyal
Ofer este mandatat de oficialitati sa reprezinte Romania in fata
forurilor internationale, astfel incat el cunoaste politica de culise a
guvernului roman mai bine decat Serviciile Secrete romanesti.
Dan Fischer, de cetatenie romana si israeliana, s-a numit si Francu,
nume sub care a fost cunoscut ca sportiv al clubului Ministerului de
Interne, Dinamo (echipa de polo). S-a facut remarcat prin implicarea sa
in recuperarea creantelor Romaniei de la diverse state.Rolul lui Fischer
se rezuma la a intermedia vanzarea acestor creante, pentru numai 40%
din valoarea reala, catre una din Bancile Rotschild si la a-si incasa
comisionul. Totodata, Fischer a intermediat obtinerea de credite, pentru
Romania, de la alta banca evreiasca americana, Credit Swiss First
Boston, fiind apropiat in afaceri de fostul secretar de Stat de la
Ministerul Finantelor, Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana. Legat
de relatiile sale cu serviciul de spionaj romanesc, sunt semnificative
acuzele aduse, in octombrie 2000, de fostul sef al Serviciului Roman de
Informatii, Radu Timofte. Concret, fostul sef al Serviciului de
Informatii Externe, Catalin Harnagea, ar fi cerut de la ofiterii din
subordine dosarele a 19 personalitati politice, pentru a le discredita
sau santaja. In acest context, atunci cand “un om de afaceri nu
cotizeaza la Fischer sau la AVAB, i se face imediat dosar penal”,
sustinea Radu Timofte, aratand si ca Harnagea se folosea de ofiterii
acestui Serviciu in interes personal, pentru a raspunde anumitor comenzi
politice, lucru valabil si astazi la Traian Basescu. Conform
relatarilor lui Timofte, folosindu-se acest procedeu, Romania a
recuperat 40 de milioane de dolari din Kuweit, insa banii nu au ajuns
nici la bugetul de stat, nici la S.I.E., ci au luat cai numai de
Harnagea stiute.
Nota redactiei – Raportul fostilor ofiteri ai SRI este mult mai
amplu, cuprizand ample analize asupra privatizarilor la varf, toate
conducand catre firme evreiesti, ca si lucrari date de statul roman
altor firme din acelasi circuit, cum ar fi Bechtel. Am redat doar o
parte a acestei analize, ne-am oprit mai mult asupra societatilor care
au fost penetrate de cetateni israelieni, multi dintre acestia avand si
dosare penale la Parchetul general, dar care au fost musamalizate de
Puterile care s-au succedat in Romania…
Republicare cu permisiune de la Agentia de Investigatii Media (?)