Evreii la noi in tara

Evreii la noi in tara

Poate materialul acesta are destule exagerări şi destul patetism ...DAR...!?...

Toate aceste fapte s-au intâmplat in ţara NOASTRA, nicidecum in ţara lor .......

Publicat de Ion Coja in Textele altora  pe 13.01.2013

Cum s-au purtat evreii cu noi?

In ziarul “ Tricolorul “ din zilele de 13 si 14 iulie 2007 , a aparut un articol “ Evreii nostri  – fiecare tara are parte de evreii pe care ii merita “, semnat de prof. univ. Ion Coja. Citind acest articol , am ramas mai mult decat mirat , din cauza titlului articolului . “ Fiecare tara are Evreii ce merita “, expresie pe care au lansat-o evreii cu secole in urma. Totodata mi-am amintit , ca anul trecut am citit o carte : “ Neamul romanesc in Bucovina “ de Nicolae Iorga, in care profesorul demonstreaza falsitatea acestei exprimari.

Cartea “ Neamul romanesc in Bucovina “ a aparut in 1905, in Editura Institutului de Arte Grafice “ Minerva” , Bucuresti. Recent a aparut editia a II-a a acestei carti, in Editura “ Semne “ , Bucuresti, 2006, intr-o editie de lux. Felicitari si multumiri directorului editurii , domnul  Dulu Stefan.  Cartea a fost scrisa de prof.  Nicolae Iorga , in urma unei vizite de documentare in provinciile romanesti Bucovina si Basarabia , stapanite vremelnic de imperiul austriac si cel tarist.

Nicolae Iorga  a fost ingrozit de faptul constatat , ca neamul romanesc in Bucovina , era aproape de disparitie, dupa 130 de ani de stapanire austriaca a acestei provincii. Administratia austriaca a practicat o politica feroce de deznationalizare  a romanilor  in acest teritoriu , rapit din trupul Moldovei , pe care l-a denumit Bucovina.

Austriacii au colonizat Bucovina cu  evrei, ruteni, ucraineni, germani si chiar cu polonezi ( care de fapt erau tot evrei, trecuti la religia catolica ). Cel mai mare numar de colonisti erau evrei lesesti, veniti din aceanul iudaic (Polonia).  Nicolae Iorga a ramas consternat de incuibarea temeinica a evreilor in Bucovina.

Incetul cu incetul, evreii stabiliti in Bucovinna, chemau si alti evrei , pana se ajungea ca satul , comuna sau orasul sa fie populate integral cu evrei.

Asa se ajunsese ca orasul  Zastavna (Frontiera)  - vechea denumire a localitatii romanesti, o localitate la granita cu Polonia – sa fie locuit integral cu evrei. Ei schimbau chiar si denumirea localitatilor .

Initial localitatea s-a numit Targul Nistrului , apoi Frontiera si evreii i-au schimbat denumirea in Zastavna si asa a ramas pana in ziua de azi.

In cartea sus mentionata,  Nicolae Iorga  scrie urmatoarele “ Evreul face cate un copil pe an, ii pare rau ca nu s-a gasit mijlocul de a face unul pe luna” ( pag. 191 ). Munca nu l-a caracterizat pe evreu niciodata.

Prezint in continuare o parte din constatarile lui Nicolae Iorga, in localitatile vizitate :”  Chiar in satele nemtesti , unguresti , evreul e la mijloc, in jurul lui se invart toate. In toata Bucovina , ce am cutreierat , am vazut numai doi  carciumari romani , carora ar fi trebuit sa le fi insemnat numele. Pe unul tin minte ca-l chema Agapie. O Agapie, ce vei face tu intre atatia Lesieri si Mosesti si Israeli si Schulemi si Meschhulemi … ? In judetul Dorohoi , puterea era in mana celor trei Fischeresti : Mochi, Calman si Froim. Toate mosiile sunt ale lor, impanate si carmuite de evrei.

Pe incetul lumea pleaca din Dorohoi, unde se poate , pentru a nu muri de foame . Asa s-a ajuns ca taranii moldoveni , izgoniti de evrei sa plece in alte zone ale Romaniei, o parte din ei emigrand in Canada si Statele Unite ale Americii “ ( vezi pag. 121 ).

O parte din taranii izgoniti de evrei din judetul Dorohoi s-au asezat pe mosiile unor boieri romani din Muntenia si Oltenia  si au ramas uimiti ca taranii care lucrau pe aceste mosii erau multumiti.

 Ei au constatat ca aici se practica un socialism patriarhal ( vezi cartea “ Revizuiri si Adaogiri “ 1945 de C. Radulescu Motru , pag. 408 si 409 ).

            Nicolae Iorga in cartea “ Neamul romanesc in Bucovina “ incheie capitolul despre stapanirea evreieasca in Bucovina astfel “Fiecare tara are evreii ce merita“ , a zis cineva al carui interes era sa se creada astfel. “Fiecare tara se poarta cu evreii sai cum merita ei“, trebuie sa fie raspunsul . Cat merita insa aceasta pacatoasa calicime lenesa, care spurca tara pe care o locuieste ? ( vezi pag. 195).

            Invazia evreiasca a teritoriului national a avut urmari catastrofale de la inceputul inceputului si de acest lucru nu se pomeneste.

             Prezenta evreilor pe teritoriul locuit de romani  dateaza de multa vreme , cu migrari masive in ultima suta de ani .

Ei au fost primiti cu toleranta , au prosperat si au inceput sa domine financiar , reprezentand un corp neasimilabil prin traditie si religie , strain de interesele nationale ale Romaniei . Cu toata toleranta si intelegerea poporului roman in vremuri de restriste evreii au avut o purtare neloiala si ostila. Totdeauna au raspuns cu ura si dusmanie la ospitalitatea si omenia romanilor.

In timpul primului razboi mondial , in luna decembrie 1916 , cand armatele germane conduse de generalul Mackensen au ocupat o parte a teritoriului tarii , inclusiv Bucurestii, evreii s-au pus la dispozitia ocupantului in calitate de “ cozi de topor” .  Erau colaboratorii Politiei Secrete in cercetarile si arestarile ce se operau , dirijau trupele de ocupatie catre familiile instarite,  incitandu-i pe inamici la devastari, fapte  reprobabile si chiar crime.  Prima casa devastata, distrusa si incendiata a fost a marelui om politic Tache Ionescu din Str. Take Ionescu nr. 25 , unde , functioneaza in prezent Intitutul National de Etnografie si Folclor “ Constantin Brailoiu “.
 Si pentru ca  oroarea ignominiei, sa fie intreaga , sufrageria si biroul au fost tranformate in cocine de porci cateva luni de zile. (Rog vedeti cartile “ Take Ionescu – Viata si opera sa “ de Romulus Seisanu, Bucuresti , Editura Universul 1930 si  “ Take Ionescu “ de Constantin Xeni , Bucuresti 1932 .
 In prezent un evreu , cumano – gagauz a revendicat imobilul si l-a castigat , iar in 24 ianuarie 2013  are loc procesul la Tribunalul Bucuresti, sectia III-a Civila pentru executarea silita si evacuare , dosar nr. 4206/3/2012 , reclamant Popescu Nasta Calin Mircea  ( ce grad de rudenie o avea acest individ cu familia Ionescu  si  din ce prapastii ale Asiei o fi venit ?) , iar parati sunt Statul Roman , prin Ministerul Finantelor Publice , Academia Romana , Institutul National de Etnografie si Folclor “ Constantin Brailoiu “ , Municipiul Bucuresti , Regia de Termoficare Bucuresti ( ? ).  Imobilul a fost lasat prin testament Academiei Romane de Take Ionescu si acum vine acest venetic sa-si insusiasca imobilul, care este simbol al nationalismului romanesc. Cine este acest individ? Ce grad de rudenie are el cu familia lui Take Ionescu? Cine este in spatele acestui hot? Singurul lucru care se stie despre el, ca este nascut in anul 1921 si ca ar avea domiciliul in Str. Chopin nr. 13A, Sector 2, Bucuresti.  Nu l-a vazut nimeni si nu s-a prezentat la nici o sedinta din cele 70 de sedinte ale proceselor de revendicare a imobilelor din Str. Avram Ion Mincu, nr. 19, Bucuresti, unde a functionat o sectie a Muzeului Nationa de Arta, castelul din Orasul Sinaia, Str. Take Ionescu, nr. 2, unde a functionat caminul de copii orfani “30 Decembrie” si muzeul familiei Take Ionescu si imobilul din Str. Take Ionescu, nr. 25, Bucuresti, unde mai functioneaza Institutul de Etnografie si folclor din cadrul Academiei Romane.
 Individul cu acte false, a reusit sa pacaleasca justitia, devenind astfel unul din cei mai mari hoti al secolului.
 Probabil cu concursul conducerii Academiei Romane, altfel nu se puteau sustrage si distruge documentele din fondul familiei Tache Ionescu din arhiva Academiei Romane.
 Asa au ajuns unele persoane membrii ai Academiei Romane.
 Rog vedeti cartea “1948-Desromanizarea Academiei Romane” de Neagu Cosma, Editura Bravo Press, 1996 si revista “Realitatea Evreiasca” nr. 252-253/2006 in care sunt prezentati evreii membri ai Academiei Romane dupa anul 1948.
 Asa s-a ajuns ca si Academia Romana sa fie saturata cu evrei. Inainte de 1948 au fost primiti in Academia Romana numai cinci membri evrei. Dupa 1948 au fost primiti in Academia Romana peste 50 membrii evrei.
 Care o fi numarul real al evreilor membrii ai Academiei Romane in prezent, din cei 156 (78 titulari si 78 membrii corespondenti). Vezi revista Academica Nr. 8-9/2012.

In contextul invaziei sovietice in Basarabia si Bucovina de Nord, comportamentul populatiei evreiesti a fost profund antiromanesc, lasand mult de dorit.

Evreii aclamau intrarea sovieticilor in tara, bararea caii ostasilor romani in retragere, care aveau ordine sa nu raspunda la niciun fel de provocari, ii scuipau, ii dezarmau, ii dezbracau si ii stropeau cu apa fiarta, benzina, murdarii.

In aceasta perioada, evreii au ucis soldatii romani, ofiteri, preoti, invatatori, profesori, functionari, copii, femei insarcinate, batrani, oameni bolnavi, oameni care incercau sa fuga din calea cotropitorilor.

Trebuie sa stie toata lumea ca la “cedarea” Basarabiei au fost asasinati de catre bandele ucigase de evrei, 42.000 de ostasi romani si un numar cel putin asemanator de civili.

De ce se ascunde acest adevar atat de autoritatile rusesti, evreiesti cat si de cele romanesti ???.

S-au mai scris o data cifrele (nu vor fi niciodata suficient amintite). Explozia de ura (ura de rasa) si violenta, a evreilor impotriva romanilor din Basarabia si Bucovina, l-a ingrozit chiar pe I.V. Stalin care a luat masurile corespunzatoare impotriva Evreilor.

            La intrarea in localitati si orase, ostasii sovietici priveau nedumeriti aceste scene de groaza si nu le venea sa creada ca populatia evreiasca care traise pana atunci in bune relatii cu romanii, este capabila de asemenea atrocitati.

In sedinta Consiliului de Ministrii din 16 Noiembrie 1943, maresalul Ion Antonescu a evocat expresiv situatia constatata la fata locului dupa eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord – “ne-am gasit in fata unor reclamatii fara sfarsit in care se arata ca peste 40.000 de ticalosi din aceasta provincie se facusera in timpul ocupatiei rusesti, mai rusi decat rusii, persecutand populatia romaneasca. Populatia romaneasca cerea pedepsirea lor. Am fost in fata acestei probleme si, daca pedeapsa era capitala, mai cream inca 50.000 sau 100.000 de nenorociri.

Si atunci n-am vrut sa-i pedepsesc si am aplicat clementa si i-am colonizat in Transnistria, in satele, comunele abandonate de evreii care s-au retras cu trupele sovietice, nu inainte de a distruge si incendia casele, institutiile, uzinele, instalatiile si culturile (vezi cartea “Ard malurile Nistrului” de Constantin Virgil Gheorghiu si filmul “Odessa in flacari”).

In aceste cantonamente pe care evreii le-au numit “ghetouri”, Ion Antonescu le-a asigurat paza de catre jandarmi romani ca sa-i salveze, caci altfel i-ar fi omorat taranii din Basarabia, ca sa se razbune de suferintele din timpul ocupatiei rusesti. Deasemeni populatia ucraineana si jandarmeria ucrainiana din Transnistria nu vedeau cu ochi buni pe colonistii evrei si cand aveau ocazie ii omorau.

Aveau ucrainienii o ura nestavilita impotriva evreilor. De aceea la intoarcerea frontului, populatiei moldovenesti si ucrainiene din Transnistria si chiar din teritoriul dintre Bug si Nipru, i-a parut rau ca s-au retras romanii si spunea:

“Pe noi cui ne lasati, iar devenim slugile iudeo-bolsevicilor”.

Deportatii din Transnistria constau in cea mai mare parte din evrei, care se revoltasera “impotriva armatei” in Basarabia, nordul Bucovinei si de-a lungul Nistrului.

De aceea, Ion Antonescu a declarat :”Acestia nu au dreptul sa invoce spiritul de omenie, fiindca omenie nu inseamna slabiciune.

Dupa ce au rasplatit cu dusmanie si crima, toleranta fara limite pe care au gasit-o in Romania, unde au prosperat mai presus de visurile lor, evreii acestia nu mai pot afla omenie nicaieri”.

            In martie 1944, inaintarea trupelor sovietice a fost oprita pe Nistru.

Evreii din Nordul Moldovei au infiintat Republica Socialista Sovietica Evreiasca Botosani. Atunci a inteles Ion Antonescu ca a fost manevrat tot timpul de catre evrei. Dar era prea tarziu. Aceasta este recunostiinta evreilor.

Recunostinta omeneasca este o floare rara, iar recunostiinta evreiasca totdeauna inexistenta.

            In timpul razboiului, Ion Antonescu a asigurat o protectie evreilor din Bucovina, Basarabia, Transnistria, cat si celor din interiorul tarii.

Femeile romance plangeau si spuneau: “De asta ne mor noua barbatii si copii pe front, ca Ion Antonescu sa faca tara evreilor in Transnistria”.

            Semnalez numai comportamentul unui evreu, Lucretiu Patrascanu, care facea mare caz, de faptul ca el este intai roman si apoi comunist.

De fapt el propaga ideologia comunista (iudaica), prezentand-o intr-un ambalaj atragator antifascist. Daca era roman adevarat, pleca pe front sa-si apere tara cum au facut-o toti romanii.

Comunismul a fost o forma mascata de stapanire a omenirii de catre evrei.

Evreul Patrascanu (cunoscut sub pseudonimul Andrei) este cel care a practicat fara scrupule si fara rusine si fara remuscari, politica de cariera suind pe cadavrele lor. In cei trei ani 1941-1944 ai razboiului antisovietic el a beneficiat mai mult decat oricine de bunavointa  protectiei generalului Ion Antonescu.

Primo: cand tot Tineretul Tarii a fost trimis pe front in linia 1, el a fost scutit de mobilizare si a stat in interiorul Tarii.

Secundo: in loc sa fie internat ca toti comunistii in lagarul de la Targu Jiu, el a primit domiciliu obligatoriu in propria locuinta de la Poiana Tapului si Statul Roman timp de 3 ani si 3 luni a platit pentru paza soldele a 12 jandarmi intre care un ofiter.

Multumita bunavointei si protectiei generalului Ion Antonescu, acolo la Poiana Tapului si-a scris Lucretiu Patrascanu cele doua carti, de calomniere a Romaniei si de ideologizare a Comunismului.

            Dupa 23 august 1944, cea mai vehementa si cea mai insistenta voce cerand pedepsirea cu moartea a generalului Ion Antonescu, a fost cea a lui Lucretiu Patrascanu.

Fara scrupule, fara rusine si fara remuscari, omul proiecta sa faca mare cariera politica suind pe cadavrul propriului sau binefacator.

Evreul Lucretiu Patrascanu, in calitate de ministru de Justitie a ordonat ca Ion Antonescu sa fie executat exact in ziua lui de nastere, cand implinea varsta de 64 de ani.

            Si cand te gandesti, ca in Bucuresti, la ora actuala, un bulevard poarta numele lui Patrascanu, exista chiar un bust si o casa memoriala, iti vine sa inebunesti.

Vorba filozofului Petre Tutea:” Neam de tampiti ce suntem”.

Petre Tutea a fost detinut politic in temnitele iudeo-comuniste, timp de 12 ani si 10 luni, pentru vina ca s-a oferit sa mearga voluntar pe front in razboiul impotriva iudeo-bolsevismului.

            In schimb lui Nicolae Iorga nu i-a asigurat nici o protectie, cauze destule, dar mai ales una strict personala, care figureaza intr-un memoriu adresat – la sfarsitul lui Iunie 1940 – regelui. Domnul Iorga a impiedicat alegerea mea la Academie in primavara anului 1938. Antonescu la Academia Romana !!! (vezi cartea “Moartea unui savant” de Mihai Stoian, Editura Eminescu, Bucuresti, 1976, pag. 281).

Mai mult, Ion Antonescu i-a facut scapati peste granita pe cei doi evrei asasini ai lui Nicolae Iorga. Acesti doi evrei, Traian Boieru si Ilie Olteanu erau infiltrati in miscarea legionara si au fost protejati in strainatate si chiar familiile lor din tara. Soferul masinii Stefan Iacobuta, care i-a insotit pe cei doi asasini, pentru ca era roman si un martor incomod, a fost executat in primele luni de la arestare.

            Moartea lui Nicolae Iorga fusese stabilita din luna iulie 1940, de catre alogenii din tara si strainatate (vezi cartea  “ Dosarele Suferintei” de Ilie Ilisei, Editura Bucovina, 1999, pag. 52).

            Evaluand adevaratele dimensiuni ale tragediei cauzate de cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord si Tinutul Hertei, in numarul din 6 iulie 1940 al ziarului sau, Neamul Romanesc, Nicolae Iorga publica articolul intitulat

“De ce atata ura?”.

Cu acest prilej, marele istoric rupe indealungata distantare fata de problema evreiasca si faptele il obliga sa constate ca evreii din era comunista nu se deosebau cu nimic de cei din Istoria Evreilor in Tarile Noastre.

Ar fi bine sa se publice acest articol pentru a vedea toata lumea “adevarata fata a evreimii”, din Basarabia si Nordul Moldovei.

Deasemeni ar fi util sa se reediteze “Istoria Evreilor in Tarile Noastre”, care nu a fost publicata din 13 Septembrie 1913. Sper ca la 100 de ani de la prima aparitie a lucrarii se va gasi o editura nationalista, care va publica cartea lui Nicolae Iorga “Istoria Evreilor in Tarile noastre”.

Dupa cat rau au facut evreii romanilor, Statul Roman ar trebui sa interzica stabilirea in Romania, chiar a unui singur evreu.

            In timpul complotului international antiromanesc din decembrie 1989 evreii din Radio, Televiziune, Presa, Cinematografie, Institutiile Centrale, Conducerile Ministerelor Apararii Nationale si Interne, Comitetul Central PCR si Guvern, au avut un comportament inuman si chiar criminal.

Ei au transmis stiri false, au incitat populatia la crime si la dezmembrarea Statului Roman. A fost macar unul cercetat si adus in fata instantelor de judecata?

Este obligatoriu sa se publice listele cu evreii din Guvern, Parlament si Institutiile Centrale ale Statului Roman. S-au terminat romanii? Incredibil.

Azi pe evrei ii intalnesti la fiecare colt si la toate esaloanele puterii.

Evreii in masa te ingrozesc. In martie 2002 erau numai 7400 (conform rezultatelor recensamantului).

Poate 7.400 erau numai in Parlament, Guvern, Ministere si Institutiile centrale. Aproape 99% din ei isi ascund numele evreiesti si folosesc nume false, la fel ca infractorii, care-si ascund fetele in spatele unor masti.

La recensamantul populatiei din octombrie 2011, conform rezultatelor publicate in revista Academica nr. 10, din octombrie 2012 nu mai sunt evrei in Romania. A disparut rubrica cu etnia evreiasca.

In toate timpurile evreii si-au tainuit efectivele, dar nici chiar asa.

            Dupa decembrie 1989, evreii au pus mana pe conducerile tuturor institutiilor Statului Roman.

Ne-au luat aproape toate bogatiile, ne-au luat sufletul si limba. Acum vor sa ne ia si credinta.

Ce n-au reusit navalitorii barbari, incepand cu anul 270, au reusit conducerile post decembriste ale Romaniei, sa determine si chiar sa  oblige pe romani sa-si paraseasca vetrele lor stramosesti.

Dupa decembrie 1989, romanii au devenit salahori, cersatori, slugi la capitalistii iudaici, iar Romania a devenit un teritoriu administrat de iudaismul mondial.

Evreii si-au batut joc de poporul roman si isi bat in continuare intr-un mod ingrozitor. Ne meritam soarta. Am avut mila de alogeni.

            Evreii vor sa stearga orice urma de existenta a neamului romanesc pe aceste meleaguri si sa infiinteze Israelul European pe teritoriul actual al Romaniei.

Aici a dus bunatatea, toleranta, nepasarea inrudita cu nesimtirea si chiar prostia romanilor.

Daca romanii nu se vor trezi, peste maxim 20-30 de ani, poporul roman va disparea, va fi pulverizat in istorie. Romanii vor deveni niste grupuri razlete, fara patrie, rataciti prin parcurile si rezervatiile de pe mapamond, vor fi o curiozitate etnica.

            Un popor vechi de peste 7.000 de ani, care a dat lumii o civilizatie, o limba (limba traco-daca), o cultura, sa dispara datorita unor triburi turanice parazitare, care au invadat Romania, ar fi o nedreptate (vezi cartea lu Nicolae Iorga “Popoarele turanice parazitare”, Editura Neamul Romanesc, 1915).

Evreii din toata lumea trebuie stie si sa nu uite niciodata ca primele asezari evreiesti la Rash Pine si Zichron Yacov in Eretz Israel, s-au infiintat in 1881, cu 228 de evrei din Romania, majoritatea din Moinesti. Ei au plecat cu vasul Thetis si Romania le-a asigurat transportul si mijloacele necesare pentru a lucra pamantul in Eretz Israel. Si aceasta este recunostiinta evreaiasca ???

            Doamne Dumnezeule, cu ce au gresit Romanii??? Quo Vadis, Doamne ? Inchei acest articol cu versurile unui vechi cantec romanesc: ”E jale mare-n tara ca strainul e stapan, cersetor la el acasa a ajuns bietul roman”.