Zece mituri despre Sarmizegetusa
sursa:http://orastie.info/zece-mituri-despre-sarmizegetusa/De-a lungul secolelor, ruinele dacice au dat nastere unor mituri care de care mai bizare.
Incontestabil, Sarmizegetusa Regia este inima Daciei. Inconjurata de o salba de cetati si fortificatii, ea reprezinta probabil cel mai complex sit arheologic fortificat antic din Romania. Impanzit cu paduri, pe o suprafata de peste 30.000 hectare, sistemul fortificat al cetatilor dacice ascunde, pe langă o fascinantă istorie a dacilor, si multe enigme. O data cu ele vin si controversele. Din totalul acestui areal, mai putin de 3% sunt sapate si cercetate sistematic de catre arheologi. Daca este insa sa adaugam si cercetarile neoficiale ale cautatorilor de comori, atunci probabil ca am putea ajunge la un 5-6%. Ruinele au dat nastere unei serii intregi de mituri. Iata 10 dintre ele:
1. Comoara dacilor
Probabil
ca cea mai curioasa controversa, cea mai plina de mister si de
stralucire este aceea a aurului dacic din Muntii Orastiei. Romanii au
invatat la scoala sau din filmele lui Sergiu Nicolaescu faptul ca un
tradator, pe nume Bicilis, a aratat romanilor comoara ascunsa a lui
Decebal. O fabuloasa cantitate de aur si argint a fost carata la Roma de
acestia. 330 tone de argint si 160 tone de aur au facut ca Imperiul
Roman sa rasune 123 de zile in cantec si dezmat in ceea ce istoricii
numesc cea mai mare serbare din istoria omenirii. Multi istorici au
crezut si au stabilit cu tarie ca aceea a fost adevarata comoara, marea
comoara a lui Decebal. Dar descoperiri ulterioare, de la faimoasa
comoara a lui Martinuzzi descoperita in albia Raului Strei, urmata de
goana dupa aur dintre 1802 şi 1804, cand mii de oameni au invadat Muntii
Sureanu in cautarea aurului si pană in epoca actuala, a “kosoniadei”
moderne, inceputa prin anii 1990, toate acestea infirma parerile
istoricilor potrivit carora comoara ar fi fost stoarsa de romani. In
aceasta perioada scursa de la retragerea aureliana pana in zilele
noastre, zeci de tone de aur au mai fost scoase din Muntii Sureanu.2. Aurarii daci
Pana in anul 2000, istoricii moderni, scoliti prin marile universitati ale Romaniei si Europei sustineau sus si tare ca dacii nu prelucrau aur, doar argint, fier si bronz. In sapaturile lor, incepute in anul 1924 si continuate pana azi, nu au reusit sa descopere nici macar o moneda de aur in Muntii Sureanu si astfel isi sustineau teza ca dacii nu prelucrau aurul. A fost suficient ca pe piata neagra sa apara faimoasele bratari de aur pentru ca toti istoricii sa dea din colt in colt si sa incerce sa isi reevalueze teoriile.
3. Sapaturi contestate
Nu numai aurul a starnit controverse, chiar si sapaturile de la Sarmizegetusa Regia si din celelalte cetati dacice incepute de Theodorescu si continuate de Constantin Daicoviciu si fiul sau, Hadrian Daicoviciu, incep sa fie tot mai contestate de noua generatie. Din aceasta precara informatie, de 3-5%, este si firesc sa apara controverse legate de inca putinele monumente scoase la lumina. De pilda, zidul care inconjoara incinta militara de la Sarmizegetusa. O parte a istoricilor spun ca el ar fi jumătate roman, jumatate dacic, ca si constructie. Dar in partea estica si sud-estica portiunea de zid este cea care starneste cele mai multe controverse. Cine l-o fi construit oare, romanii, cei care ar fi vrut să isi largeasca incinta militara pentru a fi feriti de atacurile barbare dupa cucerire sau insisi dacii, care in fata iminentului pericol de a fi cotropiti de catre romani au preferat sa isi distruga sanctuarele si cu materialele au construit in pripa acel zid pentru a face loc in fata navalirii romane intregii populatii de pe Dealul Gradistei?
4. Cele sapte pietre
In spatele marelui sanctuar circular, aruncate in balarii si folosite de turisti ca loc de odihna exista sapte bucati masive de piatra in forma de arc de cerc care prezinta pe partea lor interioara niste incizii de o regularitate izbitoare si extrem de bine slefuite. Istoricii spun ca acele incizii ar proveni tocmai din furia rangilor romane care au vrut sa distruga o plinta sau, pur si simplu, sa obtina dintr-o astfel de bucata de andezit o piatra cu sapte laturi. Exista alte voci care spun ca acele incizii ar fi putut fi obtinute prin sablare, frecarea cu un material abraziv si ca ar fi putut fi folosite la un anumit angrenaj. Cert este ca in albumul „Geto-dacii” apare o fotografie a acestui ansamblu din sapte pietre reunite intr-un cerc mare si denumit „rotonda de andezit”.
5. Secretul vasului de andezit
In apropierea soarelui de andezit, in partea sudica a incintei sacre din Sarmizegetusa, un vas mare din andezit sta uitat si parasit de lume. Si aici controversele incearca sa lamureasca adevarata functionalitate a vasului. Marginile lui sunt sparte, semn al unei distrugeri din vechime. Dar aceasta distrugere dateaza mai mult ca sigur din perioada razboaielor daco-romane. Majoritatea istoricilor dau ca sigura folosirea acestui vas pentru libatiuni pagane sau ca ar fi putut folosi fierberii ritualice a graului. Altii, si printre acestia se numara multi istorici, inclina sa creada ca acesta ar putea fi un observator astronomic, un astrolab. Cu o inaltime initiala mult mai mare decat cea actuala si umplut cu apa, in forma sa ovoidala, acel luciu oglindea pe timp de noapte intreaga bolta cereasca, acolo se puteau observa si masura cu precizie miscarea astrelor pe bolta cereasca si fenomele ceresti.
6. Canibalism ritual
O serie de istorici, in special cei din scoala clujeana de istorie, sunt de parere c dacii ar fi practicat un soi de canibalism ritual. Ceremoniile sacre inca nu au fost clarificate pe deplin. Insa ei spun ca exista posibilitatea ca războinicii daci sa se fi hranit ritual cu bucatele din inima solilor trimisi la Zalmoxis si care erau sacrificati prin aruncarea in sulite. Razboinicul ales pentru acest sacrificiu era unul dintre cei mai buni si moartea rituala era considerata o mare onoare.
7. Sclavele celte
O alta teorie care circula prin mediile istorice face referire la faptul ca dacii, indeosebi cei din zona Sarmizegetusei, ar fi fost rezultatul unui amestec dintre traci si celti. Acest amestec etnic ar data de pe vremea lui Burebista, cand regele dac a distrus trei “regate” celtice: cel al boilor, cel al tauriscilor si cel al scordiscilor. Razboinicii daci ai lui Burebista ar fi luat in sclavie o multime de femei celte, pe care le-au dus in zona Sarmizegetusei si care ar fi influentat apoi compozitia etnica a populatiei dacice.
8. Tradatorii romani
Un alt mit, care contine, conform istoricilor, o doza importanta de adevar este cel care arata ca Sarmizegetusa ar fi fost cea mai importanta fortificatie din Europa din afara lumii greco-romane. Lucrarile de fortificare ar fi fost executate de mesterii daci, dar sub indrumarea unor ingineri romani. Acestia ar fi fost, de fapt, tradatori ai Imperiului Roman, care ar fi acceptat mita oferita de regii daci pentru a lucra la intarirea resedintei monarhilor de la Sarmizegetusa.
9. „Stramosii” romanilor
O teza cu totul improbabila face referire la faptul ca romanii ar fi fost, de fapt, descendentii dacilor, care ar fi emigrat in Peninsula Italica. In realitate, cele doua popoare au avut stramosi comuni, indo-europenii. Insa lingvistii au ajuns la concluzia ca limbile daca si romana au apartinut celor două grupuri diferite de limbi indo-europene, iar limba dacilor ar fi fost mai apropiata de cele ale ilirilor si ale vechilor popoare baltice.
10. Religie monoteista
In perioada interbelica, mai multi istorici cunoscuti, precum Vasile Parvan, au lansat teza ca religia dacilor ar fi fost una monoteista, iar faptul ca religia crestina a fost acceptata atat de usor in vechea Dacie ar fi explicabil prin asemanarea dintre cele doua credinte religioase. Insa exista alti istorici care spun ca dacii erau politeisti si ca ar fi avut o serie de divinitasi, prin care Zalmoxis, zeul suprem, Gebeleizis, zeu solar, si Bendis, zeita lunii.(sursa romanialibera.ro)
Comments
Powered by Facebook Comments-
[...] Orastie.info S-ar putea sa va placa si…În raiul regilor daci: SarmizegetusaArticol preluat de pe blogul [...]
Leave a Comment
Translation
by 
1 Comment in Response to "Zece mituri despre Sarmizegetusa"