UNITATEA ZERO
Cabinetul 1 infiintase o unitate pentru studierea fenomenelor paranormale si pentru antrenarea „soldatilor para“ in Muntii Buzaului. Cabinetul 2 era invidios. Asa a luat fiinta, din ordinul Elenei Ceausescu, o unitate de „paranormali“, care a primit de la tovarasa misiuni dintre cele mai diverse, inclusiv de cautare a comorilor legendare.
In primul rand, oamenii Elenei i-au spionat pe „soldatii para“ ai gen. Ilie Ceausescu. Apoi, capatand anumite „abilitati“, au fost lansati in cautarea tezaurelor stravechi ascunse in misterioasele grote din Carpati, in special din Bucegi, unde se spunea ca exista o galerie uriasa ticsita cu aur.
La sfarsitul anului trecut, a aparut o carte stranie, intitulata „Viitor cu cap de mort“, de Radu Cinamar, care face referire la niste descoperiri senzationale ale Departamentului Zero al Securitatii, un departament cu multe zerouri, ceea ce insemna ca era foarte foarte secret. Acesta ar fi fost infiintat in 1968, din ordinul lui Nicolae Ceausescu, pentru descoperirea, educarea si dezvoltarea unor subiecti umani care aveau capacitati neobisnuite, dupa exemplul SUA, URSS si China, tari foarte avansate in domeniu. Cum la vremea aceea Ceausescu nu se avea bine cu rusii, refuzand Moscovei sprijin in ceea ce s-a numit „Primavara de la Praga“, s-ar fi semnat, conform autorului cartii, un protocol cu China, protocol ce prevedea ca un anume dr Xien, maestru in parapsihologie, sa organizeze si sa supervizeze activitatea acestui departament ultrasecret timp de 15 ani, iar Romania se obliga sa acorde burse de studii la 100 de studenti chinezi pe aceeasi perioada de timp. Autorul localizeaza bazele acestui Departament Zero, una in „apropiere de orasul B“, iar alta in Muntii Retezat si aminteste de cateva misiuni semnificative, incadrate ca „evenimente K“, cum ar fi disparitiile de persoane din Muntii Buzaului – fapt petrecut in 1981, pe care le-am relatat si noi intr-un numar trecut din Ziarul. Se mai aminteste si de un sistem de detectare a „frecventei de vibratie proprie fiecarei persoane, obiect sau fenomen bazat pe principiul rezonantei“. De fapt, un aparat inventat de Carol Przybilla si intrat sub „protectia“ absoluta a „securitatii“ Elenei Ceausescu.
Pornind de la aceste date concrete, dezvaluite si de alte persoane implicate la vremea respectiva in astfel de activitati, descoperim ca „evenimentele K“ ale misteriosului Departament Zero al Securitatii se confunda cu activitatile acelei unitati de paranormali a Armatei, cu baza in Muntii Buzaului, subordonata generalului Ilie Ceausescu. Cercetatorul Vasile Rudan, specialist in perceptie extrasenzoriala, a lucrat sub contract strict pentru aceasta unitate. A condus experimente extrasenzoriale cu copii superdotati, iar rapoartele, fotografiile si negativele, precum si filmele erau predate unitatii respective. Nu avea voie sa opreasca nimic. La inceputul anilor ’80, Vasile Rudan s-a aflat intr-o situatie de-a dreptul jenanta. Tocmai terminase un experiment, pregatise raportul si filmele, cum facea de obicei, urmand sa le predea. Dar, surpriza! Si-a gasit camera unde se cazase in Bozioru - catun Nucu - devastata si toate materialele disparute, in mapa fiind pusa maculatura. Cine i le furase? Norocul lui a fost ca si cei din unitate observasera niste personaje foarte curioase, dotate cu jeep-uri Aro si statii de comunicatie, dotari specifice Securitatii, care monitorizau activitatile din Bozioru. Cine erau acesti „men in black”, de isi permiteau sa supravegheze o unitate ultrasecreta a Armatei, care raporta direct lui Ceausescu?
L-am contactat pe gen. Nicolae Plesita si l-am intrebat de Departamentul Zero al Securitatii si de preocuparile paranormale ale acestuia. „N-am auzit de asa ceva. De cei ai Armatei am auzit, dar la Securitate, nu. Insa Elena Ceausescu se ocupa cu chestii din astea, in cadrul Consiliului National pentru Stiinta si Tehnica, a carei presedinta era. Iar prim-vicepresedinte era Ion Ursu. In CNST era un departament care avea in plan cercetarea unor astfel de fenomene si experimentarea lor. Dar nu numai atat. O isprava binecunoscuta a acestui departament a fost monitorizarea transcendentalilor si vanatoarea lor, condusa de Elena Ceausescu, prin care si-a reglat conturile cu intelectualii care faceau parte din aceasta miscare“. „Sapand“ mai departe, am aflat de la un colonel in rezerva care a lucrat in DSS ca, intr-adevar, in cadrul CNST existau oameni care aveau in program „monitorizarea cercetarilor din sfera paranormalului, rapoartele lor fiind sub Cod Zero, ajungand la Elena Ceausescu. Ea le distribuia apoi la trei subordonati. Doi dintre acestia lucrau in cadrul DSS. La unul ajungeau zonele cu zacaminte strategice – uraniu, petrol – descoperite prin perceptie extrasenzoriala, iar la celalat ajungeau anumite inventii, de care se ocupa apoi Institutul de Tehnologie Avansata. Al treilea se ocupa de cele de interes personal al tovarasei“. Cu alte cuvinte, paranormalii lui Ceausescu munceau, iar cei ai Cabinetului 2 ii spionau si le furau rapoartele.
CAUTATORII DE COMORI
„Oamenii Elenei“, ca sa-i numim asa, invitau la discutii cercetatori care se ocupau cu efectul de piramida, inventatori, carora le cerea sa cedeze vreo inventie, doua, oameni despre care auzisera ca au capacitati deosebite, chiar si astrologi. De la un astfel de astrolog, care a dorit sa-si pastreze anonimatul, am aflat ca li se oferea un ajutor material, care era binevenit, in schimbul muncii lor. Se cuvine sa amintim cercetarile intreprinse pentru a detecta, pe cai extrasenzoriale, comorile legendare ascunse in grotele din Carpatii nostri, activitate pentru care Elena Ceausescu capatase o obsesie. Totul a pornit de la un raport care, printre alte calitati ale extrasenzorialilor, o amintea si pe cea de detectare a comorilor. Interesanta abilitate! Cel putin in prezent meseria de cautator de comori este din ce in ce mai rentabila, iar legendele abunda de relatari despre comori fabuloase. Tot prin anii ’80, tovarasa si-a reprofilat oamenii pe un astfel de obiectiv, care presupunea cercetarea legendelor si recrutarea unor oameni cu abilitati extrasenzoriale pentru „localizarea“ comorilor, acestia fiind mult mai eficienti decat detectoarele de metale, pentru faptul ca restrang foarte mult zona de cercetare. Dar, din cauza „vanatorii de vrajitoare“ - transcendentalii -, cine mai indraznea sa-si recunoasca astfel de capacitati? In disperare de cauza, s-a apelat si la Vasile Rudan, care nu avea cum sa nege ca are astfel de abilitati, „paranormalii“ Elenei stiind ca, in Muntii Buzaului, copiii condusi de el descoperisera, prin perceptie extrasenzoriala, vestigii stravechi. I s-a propus sa localizeze tezaurul unui print sarb despre care legenda spunea ca ar fi fost ingropat undeva, intr-o pestera din Mehedinti. Cercetatorul Vasile Rudan le-a sugerat ca nu poate lucra la doi „stapani“ si ca, daca gen. Ilie Ceausescu ii da voie, ii va ajuta. Dar cum sa-l ceara generalului fara sa afle si Nicolae Ceausescu de preocuparile consoartei?
LEGENDELE PELESULUI
Elena Ceausescu a aflat de comorile din Bucegi datorita reginei Elisabeta – Carmen Sylva care, in „Povestile Pelesului“, stransese o multime de relatari de la localnici si ciobani despre fabuloasele tezaure ascunse in „inima“ muntelui. In „Cetatea Babei“ se povesteste despre o misterioasa cetate subterana in care se afla depozitate cantitati enorme de aur. Se pare ca nici regele Carol I nu a ales intamplator locul de amplasare a Castelului Peles - inaugurat in 1883 - in Bucegi, existand multe publicatii straine care semnalau ciudatul ansamblu de sculpturi megalitice in stanca Sfinx - Babele si pesterile strajuite de schituri. Preotii, detinatori si pazitori de secrete privind tezaurele lasate mostenire din mosi-stramosi, construisera o adevarata retea de schituri ca niste forturi de paza. Se pare ca mult-controversatele placute de aur, cunoscute ca „Placutele de la Sinaia“, continand o cronica apocrifa a regilor daci, au fost gasite in aceasta regiune. Se spune ca regele Carol ar fi topit placutele pentru a da alta utilitate aurului, nu inainte de a le copia pe plumb. Cautarea comorilor legendare a fost intotdeauna presarata de blesteme si morti misterioase, asa ca oamenii Elenei Ceausescu trebuia sa umble cu grija prin acest labirint sacru.
GROTA SACRA DIN BUCEGI
In primul rand se monitorizau publicatiile care faceau referiri la grote si tezaure. In studiul „Dacia Hiperboreana“, publicat la Paris in 1936, republicat in Franta si Italia in anii ’80, cand a facut mare valva, Vasile Lovinescu afirma ca „muntele Om este traversat de o grota imensa care este una dintre cele mai mari din lume, in sensul ca nu i s-a dat de capat, fiind exploatata doar pe vreo 20 de kilometri“. Cine o exploatase si in ce scop nu se preciza. Intre 1966 -1968, arhitectul peruan Daniel Ruzo a venit in Romania pentru a cerceta Sfinxul (denumire cu care nu era de acord) pe care il vazuse pe o carte postala. El a fost insotit de o echipa de romani care a realizat cu aceasta ocazie un film pentru Studioul Alexandru Sahia, „Mistere in Piatra“. Ruzo observase ca Sfinxul semana cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat intr-o stanca de pe podisul Marcahuasi, Peru, denumit Monumentul Omenirii. De fapt, nici Sfinxul nu reprezinta doar un singur chip, dupa cum observa arheologul peruan, fiind inconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum si capul unui caine. Din lunga sa experienta, Daniel Ruzo trage concluzia ca acel caine are rolul de pazitor al unei comori si ca „trebuie sa existe si o Pestera a Tezaurului“ in apropierea acestui magnific monument al Omului.
IN PRAGUL NEMURIRII
O alta cercetatoare care a efectuat un amplu studiu asupra masivului Bucegi – studiu care a ajuns pe biroul Cabinetului 2 - a fost Cristina Panculescu. Conform teoriei ei, dezvoltata pe larg in cartea „OZN - Universuri Paralele“, de col. dr Emil Strainu, in Bucegi, in apropierea Varfului Omu, se afla un centru energetic – informational natural al Terrei, semnalat de toate traditiile civilizatiilor antice. Cristina Panculescu a remarcat, printr-o serie de analize ale mostrelor de roca si electronografie, o serie de proprietati cu totul speciale ale acestui Stalp al Cerului - Arborele Vietii, identificat cu Varful Ocolit. In final, demonstra ca Centrul reprezinta un loc geometric de conexiune cosmica, o poarta de iesire din universul terestru, cu o activitate energetica masurabila, ce se manifesta ciclic, constatand ca din 1986 intensitatea centrului a depasit pragul de latenta. Centrul era cunoscut si pe vremea dacilor, aflandu-se pe muntele sfant Kogayon. „Chemati de Sfinx, dacii stiau a se face nemuritori“, concluziona studiul, terminat in 1988 si inaintat catre C.C. al P.C.R. De unde, pe cai misterioase, a ajuns pe biroul „oamenilor“ tovarasei. Si poate ca aceasta a cochetat cu ideea nemuririi, ca multi suverani ai istoriei, care aveau turma lor de alchimisti ce treabuia sa gaseasca Piatra Filosofala, cu ajutorul careia se obtinea elixirul vietii si se putea transforma orice metal in aur. Elena Ceausescu era o „colectionara“ de tot felul de practici de intinerire si revigorare aparute la noi sau la altii. Dar evenimentele din decembrie ’89 bateau la usa si nu mai era timp pentru incursiuni in alte subterane decat cele ale puterii. Cu siguranta insa, pe vremea ei, aceste teorii erau studiate mult mai asiduu, desi in mare secret, decat astazi, cand se fac publice, dar autoritatile nu dau semne ca ar fi interesate.
Cat despre tezaurul fabulos din subteranele Bucegiului, el nu a fost gasit pentru ca nu s-a gasit Poarta Comorii, care ar fi dus la marea galerie ticsita cu aur. Desi, in cartea „Viitor cu cap de mort“ se afirma ca aceasta mare galerie a fost descoperita prin satelitii NASA si ca acolo exista un tezaur de nepretuit pentru istoria omenirii. Dar poate ca autorul a grabit putin lucrurile.
CEL MAI MONITORIZAT INVENTATOR
Cine a auzit de Carol Przybilla? Gratie monitorizarii permanente a oamenilor Elenei Ceausescu, aproape nimeni. Carol Przybilla a constituit omul de aur al noii ordini socialiste. Absolvent a doua facultati in Germania, Carol Przybilla era trimis la toate santierele muncitoresti unde se intamplau accidente grave de munca, pentru ca in avantul socialist se inlaturasera majoritatea inginerilor „burghezi“ si pana la scolirea altora era cale lunga. Minte inventiva, acesta a brevetat o gramada de dispozitive pentru curent alternativ si continuu, domeniu care facea foarte multe victime. La inceput, i se acorda cate un premiu de stat, cu suma de bani aferenta, pe urma, Elena Ceausescu i-a bagat un om in „coaste“, care ii cersea pur si simplu cate o inventie. Colonelul Badea a obtinut de la Carol Przybilla nu mai putin de 147 de inventii. In 1980, col. Badea i-a cerut sa cedeze cea mai importanta inventie, „Aparat pentru tratamente biologice“, bazat pe principiul rezonantei, avand rezultate uimitoare. A refuzat. Refuzand, aparatul nu a putut fi brevetat si omologat. Surprinzator (sau nu), in 1990, cand Carol Przybilla a depus cererea de brevetare la OSIM, a fost preluat imediat de SRI, iar Institutul de tehnologie Avansata i-a construit o frumusete de aparat de care s-a avut grija sa nu fie omologat nici tehnic, nici medical. Aceeasi Marie, cu alta palarie! Carol Przybilla a regretat pana la moarte ca nu-l cedase Elenei Ceausescu, fiind convins ca aceasta, in marele ei orgoliu, ar fi umplut lumea cu marea ei inventie, si oamenii bolnavi ar fi putut beneficia de acest tratament miraculos.
POARTA COMORII
Oamenii Elenei Ceausescu erau bine orientati. Unul dintre cei mai ferventi cercetatori ai geografiei sacre a Romaniei, Dan Corneliu Braneanu, care a publicat numeroase articole despre centrul sacerdotal din Bucegi, confirma ca in inima muntelui exista o retea de galerii subterane care, este posibil sa uneasca mai multe pesteri si sa aiba galerii de legatura cu alte centre sacre din lume. A studiat si cartea lui Daniel Ruzo, „La historia fantastica de un descubrimiento“, publicata de Editura Diana, din Mexic, despre calatoria acestuia „prin muntii cei sfinti“ ai Romaniei, ce pastreaza amintiri despre civilizatia de dinainte de Potop. Ruzo a ramas fascinat de multitudinea reprezentarilor sacre de pe stancile ce strajuiesc drumul catre Omul, „sculpturi stravechi, anterioare Potopului, erodate de vechime“, care infatiseaza sacerdoti si lei, paznici ai tezaurelor. „Am studiat multe centre sacre protoistorice in lume, dar aici, in Carpati, am gasit Poarta Comorii“, scria Daniel Ruzo. Despre ce comoara poate fi vorba? Ne lamureste Dan Corneliu Braneanu: „Nu este vorba numai de o comoara materiala, ci de una in special spirituala, care sa transmita informatii de la un ciclu la altul al civilizatiilor care s-au dezvoltat pe Terra din timpuri ancestrale. Lobsang Rampa a lansat ideea unui depozit initiatic subteran in muntii Tibetului, von Danniken situa un altul in muntii Equadorului, iar Daniel Ruzo a simtit ca triada sacra se inchide in Bucegi, daca nu cumva aici incepe, dat fiind cuvantul OM, de o importanta spirituala deosebita, regasit in multe toponime doar la noi in tara“.
… LA PIATRA TRASNITA
Corneliu Braneanu, dupa multe cercetari, inclusiv prin mijloace radiestezice, presupune ca o poarta de intrare in reteaua subterana de sub Omu ar putea fi pe Valea Obarsiei Ialomitei, intr-un loc dominat de o stanca numita „Biserica Trasnita“ sau „Piatra Trasnita“, ce se termina brusc, cu un perete vertical, ca un zid de sprijin. La baza acestui perete se gasesc stanci sfaramate, rezultate, probabil, din excavarea unui culoar de intrare in reteaua subterana (care uneste mai multe pesteri din Bucegi), facut cu peste 40.000 de ani in urma (datarea a fost facuta prin mijloace radiestezice), care acopera intrarea. Figurile remarcate de Ruzo in timpul ascensiunii catre Omu ar putea marca verticala pe care se afla, la o adancime de 12 metri, aceasta poarta.
Cabinetul 1 infiintase o unitate pentru studierea fenomenelor paranormale si pentru antrenarea „soldatilor para“ in Muntii Buzaului. Cabinetul 2 era invidios. Asa a luat fiinta, din ordinul Elenei Ceausescu, o unitate de „paranormali“, care a primit de la tovarasa misiuni dintre cele mai diverse, inclusiv de cautare a comorilor legendare.
In primul rand, oamenii Elenei i-au spionat pe „soldatii para“ ai gen. Ilie Ceausescu. Apoi, capatand anumite „abilitati“, au fost lansati in cautarea tezaurelor stravechi ascunse in misterioasele grote din Carpati, in special din Bucegi, unde se spunea ca exista o galerie uriasa ticsita cu aur.
La sfarsitul anului trecut, a aparut o carte stranie, intitulata „Viitor cu cap de mort“, de Radu Cinamar, care face referire la niste descoperiri senzationale ale Departamentului Zero al Securitatii, un departament cu multe zerouri, ceea ce insemna ca era foarte foarte secret. Acesta ar fi fost infiintat in 1968, din ordinul lui Nicolae Ceausescu, pentru descoperirea, educarea si dezvoltarea unor subiecti umani care aveau capacitati neobisnuite, dupa exemplul SUA, URSS si China, tari foarte avansate in domeniu. Cum la vremea aceea Ceausescu nu se avea bine cu rusii, refuzand Moscovei sprijin in ceea ce s-a numit „Primavara de la Praga“, s-ar fi semnat, conform autorului cartii, un protocol cu China, protocol ce prevedea ca un anume dr Xien, maestru in parapsihologie, sa organizeze si sa supervizeze activitatea acestui departament ultrasecret timp de 15 ani, iar Romania se obliga sa acorde burse de studii la 100 de studenti chinezi pe aceeasi perioada de timp. Autorul localizeaza bazele acestui Departament Zero, una in „apropiere de orasul B“, iar alta in Muntii Retezat si aminteste de cateva misiuni semnificative, incadrate ca „evenimente K“, cum ar fi disparitiile de persoane din Muntii Buzaului – fapt petrecut in 1981, pe care le-am relatat si noi intr-un numar trecut din Ziarul. Se mai aminteste si de un sistem de detectare a „frecventei de vibratie proprie fiecarei persoane, obiect sau fenomen bazat pe principiul rezonantei“. De fapt, un aparat inventat de Carol Przybilla si intrat sub „protectia“ absoluta a „securitatii“ Elenei Ceausescu.
Pornind de la aceste date concrete, dezvaluite si de alte persoane implicate la vremea respectiva in astfel de activitati, descoperim ca „evenimentele K“ ale misteriosului Departament Zero al Securitatii se confunda cu activitatile acelei unitati de paranormali a Armatei, cu baza in Muntii Buzaului, subordonata generalului Ilie Ceausescu. Cercetatorul Vasile Rudan, specialist in perceptie extrasenzoriala, a lucrat sub contract strict pentru aceasta unitate. A condus experimente extrasenzoriale cu copii superdotati, iar rapoartele, fotografiile si negativele, precum si filmele erau predate unitatii respective. Nu avea voie sa opreasca nimic. La inceputul anilor ’80, Vasile Rudan s-a aflat intr-o situatie de-a dreptul jenanta. Tocmai terminase un experiment, pregatise raportul si filmele, cum facea de obicei, urmand sa le predea. Dar, surpriza! Si-a gasit camera unde se cazase in Bozioru - catun Nucu - devastata si toate materialele disparute, in mapa fiind pusa maculatura. Cine i le furase? Norocul lui a fost ca si cei din unitate observasera niste personaje foarte curioase, dotate cu jeep-uri Aro si statii de comunicatie, dotari specifice Securitatii, care monitorizau activitatile din Bozioru. Cine erau acesti „men in black”, de isi permiteau sa supravegheze o unitate ultrasecreta a Armatei, care raporta direct lui Ceausescu?
L-am contactat pe gen. Nicolae Plesita si l-am intrebat de Departamentul Zero al Securitatii si de preocuparile paranormale ale acestuia. „N-am auzit de asa ceva. De cei ai Armatei am auzit, dar la Securitate, nu. Insa Elena Ceausescu se ocupa cu chestii din astea, in cadrul Consiliului National pentru Stiinta si Tehnica, a carei presedinta era. Iar prim-vicepresedinte era Ion Ursu. In CNST era un departament care avea in plan cercetarea unor astfel de fenomene si experimentarea lor. Dar nu numai atat. O isprava binecunoscuta a acestui departament a fost monitorizarea transcendentalilor si vanatoarea lor, condusa de Elena Ceausescu, prin care si-a reglat conturile cu intelectualii care faceau parte din aceasta miscare“. „Sapand“ mai departe, am aflat de la un colonel in rezerva care a lucrat in DSS ca, intr-adevar, in cadrul CNST existau oameni care aveau in program „monitorizarea cercetarilor din sfera paranormalului, rapoartele lor fiind sub Cod Zero, ajungand la Elena Ceausescu. Ea le distribuia apoi la trei subordonati. Doi dintre acestia lucrau in cadrul DSS. La unul ajungeau zonele cu zacaminte strategice – uraniu, petrol – descoperite prin perceptie extrasenzoriala, iar la celalat ajungeau anumite inventii, de care se ocupa apoi Institutul de Tehnologie Avansata. Al treilea se ocupa de cele de interes personal al tovarasei“. Cu alte cuvinte, paranormalii lui Ceausescu munceau, iar cei ai Cabinetului 2 ii spionau si le furau rapoartele.
CAUTATORII DE COMORI
„Oamenii Elenei“, ca sa-i numim asa, invitau la discutii cercetatori care se ocupau cu efectul de piramida, inventatori, carora le cerea sa cedeze vreo inventie, doua, oameni despre care auzisera ca au capacitati deosebite, chiar si astrologi. De la un astfel de astrolog, care a dorit sa-si pastreze anonimatul, am aflat ca li se oferea un ajutor material, care era binevenit, in schimbul muncii lor. Se cuvine sa amintim cercetarile intreprinse pentru a detecta, pe cai extrasenzoriale, comorile legendare ascunse in grotele din Carpatii nostri, activitate pentru care Elena Ceausescu capatase o obsesie. Totul a pornit de la un raport care, printre alte calitati ale extrasenzorialilor, o amintea si pe cea de detectare a comorilor. Interesanta abilitate! Cel putin in prezent meseria de cautator de comori este din ce in ce mai rentabila, iar legendele abunda de relatari despre comori fabuloase. Tot prin anii ’80, tovarasa si-a reprofilat oamenii pe un astfel de obiectiv, care presupunea cercetarea legendelor si recrutarea unor oameni cu abilitati extrasenzoriale pentru „localizarea“ comorilor, acestia fiind mult mai eficienti decat detectoarele de metale, pentru faptul ca restrang foarte mult zona de cercetare. Dar, din cauza „vanatorii de vrajitoare“ - transcendentalii -, cine mai indraznea sa-si recunoasca astfel de capacitati? In disperare de cauza, s-a apelat si la Vasile Rudan, care nu avea cum sa nege ca are astfel de abilitati, „paranormalii“ Elenei stiind ca, in Muntii Buzaului, copiii condusi de el descoperisera, prin perceptie extrasenzoriala, vestigii stravechi. I s-a propus sa localizeze tezaurul unui print sarb despre care legenda spunea ca ar fi fost ingropat undeva, intr-o pestera din Mehedinti. Cercetatorul Vasile Rudan le-a sugerat ca nu poate lucra la doi „stapani“ si ca, daca gen. Ilie Ceausescu ii da voie, ii va ajuta. Dar cum sa-l ceara generalului fara sa afle si Nicolae Ceausescu de preocuparile consoartei?
LEGENDELE PELESULUI
Elena Ceausescu a aflat de comorile din Bucegi datorita reginei Elisabeta – Carmen Sylva care, in „Povestile Pelesului“, stransese o multime de relatari de la localnici si ciobani despre fabuloasele tezaure ascunse in „inima“ muntelui. In „Cetatea Babei“ se povesteste despre o misterioasa cetate subterana in care se afla depozitate cantitati enorme de aur. Se pare ca nici regele Carol I nu a ales intamplator locul de amplasare a Castelului Peles - inaugurat in 1883 - in Bucegi, existand multe publicatii straine care semnalau ciudatul ansamblu de sculpturi megalitice in stanca Sfinx - Babele si pesterile strajuite de schituri. Preotii, detinatori si pazitori de secrete privind tezaurele lasate mostenire din mosi-stramosi, construisera o adevarata retea de schituri ca niste forturi de paza. Se pare ca mult-controversatele placute de aur, cunoscute ca „Placutele de la Sinaia“, continand o cronica apocrifa a regilor daci, au fost gasite in aceasta regiune. Se spune ca regele Carol ar fi topit placutele pentru a da alta utilitate aurului, nu inainte de a le copia pe plumb. Cautarea comorilor legendare a fost intotdeauna presarata de blesteme si morti misterioase, asa ca oamenii Elenei Ceausescu trebuia sa umble cu grija prin acest labirint sacru.
GROTA SACRA DIN BUCEGI
In primul rand se monitorizau publicatiile care faceau referiri la grote si tezaure. In studiul „Dacia Hiperboreana“, publicat la Paris in 1936, republicat in Franta si Italia in anii ’80, cand a facut mare valva, Vasile Lovinescu afirma ca „muntele Om este traversat de o grota imensa care este una dintre cele mai mari din lume, in sensul ca nu i s-a dat de capat, fiind exploatata doar pe vreo 20 de kilometri“. Cine o exploatase si in ce scop nu se preciza. Intre 1966 -1968, arhitectul peruan Daniel Ruzo a venit in Romania pentru a cerceta Sfinxul (denumire cu care nu era de acord) pe care il vazuse pe o carte postala. El a fost insotit de o echipa de romani care a realizat cu aceasta ocazie un film pentru Studioul Alexandru Sahia, „Mistere in Piatra“. Ruzo observase ca Sfinxul semana cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat intr-o stanca de pe podisul Marcahuasi, Peru, denumit Monumentul Omenirii. De fapt, nici Sfinxul nu reprezinta doar un singur chip, dupa cum observa arheologul peruan, fiind inconjurat de alte chipuri umane, din rase diferite, precum si capul unui caine. Din lunga sa experienta, Daniel Ruzo trage concluzia ca acel caine are rolul de pazitor al unei comori si ca „trebuie sa existe si o Pestera a Tezaurului“ in apropierea acestui magnific monument al Omului.
IN PRAGUL NEMURIRII
O alta cercetatoare care a efectuat un amplu studiu asupra masivului Bucegi – studiu care a ajuns pe biroul Cabinetului 2 - a fost Cristina Panculescu. Conform teoriei ei, dezvoltata pe larg in cartea „OZN - Universuri Paralele“, de col. dr Emil Strainu, in Bucegi, in apropierea Varfului Omu, se afla un centru energetic – informational natural al Terrei, semnalat de toate traditiile civilizatiilor antice. Cristina Panculescu a remarcat, printr-o serie de analize ale mostrelor de roca si electronografie, o serie de proprietati cu totul speciale ale acestui Stalp al Cerului - Arborele Vietii, identificat cu Varful Ocolit. In final, demonstra ca Centrul reprezinta un loc geometric de conexiune cosmica, o poarta de iesire din universul terestru, cu o activitate energetica masurabila, ce se manifesta ciclic, constatand ca din 1986 intensitatea centrului a depasit pragul de latenta. Centrul era cunoscut si pe vremea dacilor, aflandu-se pe muntele sfant Kogayon. „Chemati de Sfinx, dacii stiau a se face nemuritori“, concluziona studiul, terminat in 1988 si inaintat catre C.C. al P.C.R. De unde, pe cai misterioase, a ajuns pe biroul „oamenilor“ tovarasei. Si poate ca aceasta a cochetat cu ideea nemuririi, ca multi suverani ai istoriei, care aveau turma lor de alchimisti ce treabuia sa gaseasca Piatra Filosofala, cu ajutorul careia se obtinea elixirul vietii si se putea transforma orice metal in aur. Elena Ceausescu era o „colectionara“ de tot felul de practici de intinerire si revigorare aparute la noi sau la altii. Dar evenimentele din decembrie ’89 bateau la usa si nu mai era timp pentru incursiuni in alte subterane decat cele ale puterii. Cu siguranta insa, pe vremea ei, aceste teorii erau studiate mult mai asiduu, desi in mare secret, decat astazi, cand se fac publice, dar autoritatile nu dau semne ca ar fi interesate.
Cat despre tezaurul fabulos din subteranele Bucegiului, el nu a fost gasit pentru ca nu s-a gasit Poarta Comorii, care ar fi dus la marea galerie ticsita cu aur. Desi, in cartea „Viitor cu cap de mort“ se afirma ca aceasta mare galerie a fost descoperita prin satelitii NASA si ca acolo exista un tezaur de nepretuit pentru istoria omenirii. Dar poate ca autorul a grabit putin lucrurile.
CEL MAI MONITORIZAT INVENTATOR
Cine a auzit de Carol Przybilla? Gratie monitorizarii permanente a oamenilor Elenei Ceausescu, aproape nimeni. Carol Przybilla a constituit omul de aur al noii ordini socialiste. Absolvent a doua facultati in Germania, Carol Przybilla era trimis la toate santierele muncitoresti unde se intamplau accidente grave de munca, pentru ca in avantul socialist se inlaturasera majoritatea inginerilor „burghezi“ si pana la scolirea altora era cale lunga. Minte inventiva, acesta a brevetat o gramada de dispozitive pentru curent alternativ si continuu, domeniu care facea foarte multe victime. La inceput, i se acorda cate un premiu de stat, cu suma de bani aferenta, pe urma, Elena Ceausescu i-a bagat un om in „coaste“, care ii cersea pur si simplu cate o inventie. Colonelul Badea a obtinut de la Carol Przybilla nu mai putin de 147 de inventii. In 1980, col. Badea i-a cerut sa cedeze cea mai importanta inventie, „Aparat pentru tratamente biologice“, bazat pe principiul rezonantei, avand rezultate uimitoare. A refuzat. Refuzand, aparatul nu a putut fi brevetat si omologat. Surprinzator (sau nu), in 1990, cand Carol Przybilla a depus cererea de brevetare la OSIM, a fost preluat imediat de SRI, iar Institutul de tehnologie Avansata i-a construit o frumusete de aparat de care s-a avut grija sa nu fie omologat nici tehnic, nici medical. Aceeasi Marie, cu alta palarie! Carol Przybilla a regretat pana la moarte ca nu-l cedase Elenei Ceausescu, fiind convins ca aceasta, in marele ei orgoliu, ar fi umplut lumea cu marea ei inventie, si oamenii bolnavi ar fi putut beneficia de acest tratament miraculos.
POARTA COMORII
Oamenii Elenei Ceausescu erau bine orientati. Unul dintre cei mai ferventi cercetatori ai geografiei sacre a Romaniei, Dan Corneliu Braneanu, care a publicat numeroase articole despre centrul sacerdotal din Bucegi, confirma ca in inima muntelui exista o retea de galerii subterane care, este posibil sa uneasca mai multe pesteri si sa aiba galerii de legatura cu alte centre sacre din lume. A studiat si cartea lui Daniel Ruzo, „La historia fantastica de un descubrimiento“, publicata de Editura Diana, din Mexic, despre calatoria acestuia „prin muntii cei sfinti“ ai Romaniei, ce pastreaza amintiri despre civilizatia de dinainte de Potop. Ruzo a ramas fascinat de multitudinea reprezentarilor sacre de pe stancile ce strajuiesc drumul catre Omul, „sculpturi stravechi, anterioare Potopului, erodate de vechime“, care infatiseaza sacerdoti si lei, paznici ai tezaurelor. „Am studiat multe centre sacre protoistorice in lume, dar aici, in Carpati, am gasit Poarta Comorii“, scria Daniel Ruzo. Despre ce comoara poate fi vorba? Ne lamureste Dan Corneliu Braneanu: „Nu este vorba numai de o comoara materiala, ci de una in special spirituala, care sa transmita informatii de la un ciclu la altul al civilizatiilor care s-au dezvoltat pe Terra din timpuri ancestrale. Lobsang Rampa a lansat ideea unui depozit initiatic subteran in muntii Tibetului, von Danniken situa un altul in muntii Equadorului, iar Daniel Ruzo a simtit ca triada sacra se inchide in Bucegi, daca nu cumva aici incepe, dat fiind cuvantul OM, de o importanta spirituala deosebita, regasit in multe toponime doar la noi in tara“.
… LA PIATRA TRASNITA
Corneliu Braneanu, dupa multe cercetari, inclusiv prin mijloace radiestezice, presupune ca o poarta de intrare in reteaua subterana de sub Omu ar putea fi pe Valea Obarsiei Ialomitei, intr-un loc dominat de o stanca numita „Biserica Trasnita“ sau „Piatra Trasnita“, ce se termina brusc, cu un perete vertical, ca un zid de sprijin. La baza acestui perete se gasesc stanci sfaramate, rezultate, probabil, din excavarea unui culoar de intrare in reteaua subterana (care uneste mai multe pesteri din Bucegi), facut cu peste 40.000 de ani in urma (datarea a fost facuta prin mijloace radiestezice), care acopera intrarea. Figurile remarcate de Ruzo in timpul ascensiunii catre Omu ar putea marca verticala pe care se afla, la o adancime de 12 metri, aceasta poarta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu