Un milion de evrei urmează să devină con-cetăţenii noştri aici în ROMÂNIA
Interviu luat profesorului Ion Coja
Reporter: Domnule profesor Ion Coja, în 2001 la o
conferinţă ţinută la sală Dalles şi în câteva publicaţii aţi pretins că în
România au fost încetăţeniţi 500.000 (cinci sute de mii) de evrei, în mare
taină, fără să se publice nimic despre această veritabilă invazie. Niciun
oficial nu a intervenit să vă pună la punct, să dezmintă această informaţie şi
să liniştească opinia publică!
Ion Coja: Dragul meu, noi nu mai avem opinie publică, aşa că nu era nimic de liniştit… În mod normal trebuia să reacţioneze ziarele! Să-mi ceară dovezi şi amănunte sau să mă ia la rost că alarmez lumea. Am aşteptat reacţia autorităţilor şi a ziarelor ca să aflu că m-am înşelat! Aş fi fost eu primul care m-aş fi bucurat şi aş fi suportat cu inima uşoară orice corecţie, chiar şi penală, pentru cele afirmate, numai să se dovedească a fi vorba de o alarmă falsă!
R: De la cine aţi primit această informaţie?
I.C.: De la o persoană din guvern, nu toţi
guvernanţii de după 1990 sunt trădători de ţară.
Precum şi de la un evreu de treabă, foarte bine informat, care mi-a precizat şi
cifra finală a evreilor care urmează să se stabilească în România: un milion!
După venirea la Cotroceni a lui Băsescu am luat legătura, indirect, prin
colonelul Diomid Perciun, cu un consilier al preşedintelui informat asupra
subiectului. Mi-a transmis prin Diomid Perciun că în final va fi să fie un milion de evrei care se vor stabili în România
şi Republica Moldova…
Ca o compensaţie, se va face unirea cu Basarabia… Acesta a fost
răspunsul! Un răspuns aproape oficial.
R: Aţi publicat un Apel al Românilor pe această
temă. Tradus în engleză, depus pe la ambasade, la agenţii de presă… Care a fost
reacţia?
I.C.: Tăcere din partea tuturor oficialilor, a
tuturor autorităţilor. A început Apelul să circule pe Internet însă asta a fost
bine. Mi-au răspuns şi câţiva evrei, mirându-se cum de am putut imagina aşa
ceva! Cică evreii din România abia mai sunt câteva mii, sunt o comunitate pe
cale de dispariţie, trebuie să fii nebun să scorneşti o aşa poveste!… Ba, unul
mai isteţ, Liviu Ornea, m-a luat şi peste picior: numai nişte evrei nebuni ar
părăsi raiul din Israel
pentru mizeria din România!… Nebun ar fi cine l-ar lua în serios pe Coja!
R: Sunteţi în continuare convins că se
pregăteşte acest veritabil exod evreiesc?
I.C.: Nu se pregăteşte, el este în plină
desfăşurare. Şi nu este exod, este invazie, făcută pe şest, ca să folosesc o
expresie de argou din idiş! O invazie care se produce după o stratagemă
inedită, încă neexperimentată în istorie! … Mergi
la Frumuşani sau lângă Urziceni, poate şi-n altă parte, unde s-au construit
deja orăşele întregi, veritabile ghetouri de lux pentru evreii mai speciali, să
trăiască izolaţi de populaţia autohtonă… Asta pe lângă miile de
locuinţe, apartamente şi vile, cumpărate de evrei pe cont propriu, în Bucureşti
şi oraşele mai mari. Este evident că au o strategie anume, nu vin deodată toţi
cei o mie de mii de evrei!… Mizează pe iuţeala lor de picior şi pe neatenţia
spectatorilor, a noastră! Ca la orice scamatorie sau înşelăciune, poţi să-i
zici cum vrei să-i spui! Nu mai este nicio îndoială. Am publicat de-a lungul
ultimilor zece ani nenumărate dovezi, inclusiv din sursă evreiască, că acesta
este planul şi că deja a pornit derularea lui! Pierdem timpul dacă îmi ceri
dovezi noi!
R: De fapt, eu v-am invitat la această discuţie
sub impresia unui material găsit pe Internet, o declaraţie a unei înalte
oficialităţi iraniene, Hassan Firouzabadi, foarte mulţumit să constate că, şi
citez, zilele statului Israel sunt numărate, că
evreii şi-au dat seama că nu mai pot să reziste presiunii arabe, musulmane, şi
sunt preocupaţi de singura ieşire pe care o mai au: să se întoarcă fiecare
evreu în ţara de unde a venit el sau părinţii săi! Să părăsească Israelul!
I.C.: Cred că acest demnitar iranian ştie mai
bine decât mine sau dumneata ce se întâmplă în Israel. Nu avem voie să ignorăm
semnalul de alarmă pe care ni-l trimite… În Israel evreii cei mai lucizi
discută despre părăsirea, măcar parţială, a Israelului. A apărut şi o denumire,
un cuvânt nou – „soluţia diasporistă”, pentru a denumi această mişcare, această
strămutare a câteva milioane de evrei, această Alia în sens invers. Aşa am
găsit-o numită în cărţile unui evreu important: Philip Roth. Sper să le fi
citit şi domnii Dorel Dorian şi Liviu Ornea! Ei m-au contestat. Îi aştept să
prezinte scuze publice pentru neruşinarea cu care m-au atacat… Sunt convins că ştiau
mai bine decât mine câtă dreptate aveam! Nişte…
R: Subiectul discuţiei la care vă invit este
acesta: de ce evreii n-ar avea dreptul să se stabilească în România? Drepturile
Omului nu asigură şi dreptul la libera circulaţie?!
I.C.: Nu! Drepturile Omului îţi asigură posibilitatea de a părăsi ţara în care te afli, oricare ar fi ea! Dar nimeni nu-ţi
dă dreptul de a alege în ce tară să trăieşti! E absolut logic! Dacă ai plecat dintr-o ţară, te
stabileşti în altă ţară doar dacă eşti
acceptat. În plus – şi acesta este argumentul probabil cel mai important: nu se
admite nicăieri încetăţenirea în masă, cu miile şi sutele de mii! Tocmai pentru
că totul este (a) ilegal şi (b) în contradicţie cu voinţa poporului român,
autorităţile recurg la secretul operaţiunii pentru a aduce în România milionul
de evrei! E înspăimântător că s-au găsit printre guvernanţi atâţi români
trădători, care să accepte să participe la asigurarea desfăşurării în secret a
acestei vaste invazii! Suntem deja sub ocupaţie străină şi nici măcar nu ştim!
Ingenioasă mutare! Repet: fără precedent în istorie! Cum toată operaţiunea s-a
făcut în secret, cei care au participat la ea nu aveau cum să nu-şi dea seama
că fac ceva ilegal şi teribil de imoral! Act de trădare conştientă din partea
guvernanţilor!
R: Cine sunt aceşti români trădători?
I.C.: În primul rând cei trei preşedinţi
post-decembristi! Dintre ei, în mod deosebit îl
acuz pe Emil Constantinescu. Faptul că mama sa este evreică nu poate fi nici
scuză, nici explicaţie, nici justificare! Va trebui să răspundă penal! Ca
şi toţi prim-miniştrii de după 1996! Miniştrii de Interne mai ales. Şi mulţi
alţii! Parlamentarii nu cred că au cunoştinţă de această invazie, că au
discutat cumva acest subiect! Nici măcar în mod neoficial, la o cafea, între
două şedinţe.
R: Mai sunt şi alte motive pentru care vă
opuneţi strămutării în România a unui milion de evrei?
I.C.: Mai am încă un milion de motive!… Nici nu
ştiu cu care să încep! Dar mai înainte de orice dă-mi voie să-ţi mărturisesc
sila şi lehamitea mea, a celui care pricepe şi ştie bine câtă minciună, câtă
suferinţă a produs schizofrenia evreilor sionişti care au planificat şi
înfiinţat statul Israel cu un dispreţ total pentru viaţa oamenilor, inclusiv a
evreilor. Mă întreb ce este acum în mintea evreilor nevoiţi din nou să
rătăcească! Au în ei măcar atâta demnitate încât să le ceară socoteală celor
care i-au plimbat aiurea până în Israel şi retur?!… S-au purtat două războaie
mondiale pentru a se putea înfiinţa statul Israel! Cine răspunde pentru eşecul
proiectului Israel în Palestina? Chiar nimeni?!
R: Dar este oare cazul să vă preocupe atât de
mult suferinţele altora, fie ei şi evrei?!
I.C.: Sunt foarte derutat de lipsa de reacţie a
evreilor de rând, a evreilor normali, aş zice. Menajamentele lor faţă de sionismul
a cărui victimă sunt! Evident, victimele cele mai reale sunt evreii care au
făcut Alia, adică au plecat din ţara de baştină în Palestina, să susţină
naşterea şi consolidarea Israelului. Acei evrei sunt, majoritatea, decedaţi… De
suferinţa lor, a dezrădăcinării, copiii lor nu ştiu mare lucru! Sunt bucuroşi acum că statul le asigură strămutarea
în Europa, în Polonia, în Ungaria, în România! Numai că suferinţă
evreilor, de pe urma înfiinţării statului Israel, suferinţă reală, este
incontestabil mai mică, în toate felurile mai mică, decât suferinţa îndurată de
alte popoare pentru înfiinţarea statului Israel. Iar printre popoarele care au
suferit cel mai mult de pe urma nebuniei sioniste să ştii că noi, românii,
ocupăm un loc în faţă de tot! Rândul întâi! Cu coroniţă!… Numai ruşii or fi
suferit mai mult!
R: La ce vă referiţi?
I.C.: Ai auzit de actorul acela, Mel Gibson, care a declarat că evreii sunt vinovaţi de
toate războaiele?
R: Da, a cam păţit-o după aia. L-a
costat mult această declaraţie!
I.C.: Nu de asta-i vorba! Ci de dreptatea pe
care a avut-o Mel Gibson! …Fireşte, este un mod uşuratic, colocvial, de a vorbi
aşa, de toate războaiele. Nu chiar toate! În mod sigur numai două: primul şi al
doilea război mondial!
R: Chiar numai două?!… Dar în ce fel susţineţi
această acuzaţie?
I.C.: Sunt multe cărţi, mulţi autori care au
promovat această idee ori au lăsat să se înţeleagă că aşa stau lucrurile!… Din
fericire – dacă pot spune aşa, cei mai importanţi şi mai convingători sunt
înşişi autorii evrei! Un Benjamin Friedman, de pildă. În plus, te rog să aplici
regula din criminalistică: cui prodest? Cui i-a folosit? Cine a tras foloasele
cele mai mari? Aşa se procedează într-o anchetă, când s-a produs o crimă.
Încerci să afli cine este principalul beneficiar de pe urma dispariţiei
victimei. În 99% din cazuri aşa se ajunge la autorul crimei! Iar războiul ce
este altceva decât o crimă, repetată în câteva milioane de ipostaze… şi cam
toţi istoricii consemnează marile câştiguri şi avantaje dobândite de evrei după
fiecare război mondial! Aceste beneficii au fost încununate prin înfiinţarea
statului Israel!
R: Haideţi să ne rezumăm la români. Se poate
oare vorbi de suferinţele românilor de pe urma înfiinţării statului Israel? Cu
ce ne-a afectat apariţia statului evreiesc?
I.C.: Trebuie început cu o sută de ani mai în
urmă. Statul Israel s-a înfiinţat în 1948, dar ideea de a se înfiinţa un stat,
o patrie pentru evrei, a fost mult mai veche, iar pentru amplasamentul unui
viitor stat al evreilor au fost luate în calcul mai multe variante. Varianta cea mai agreată de sionişti a fost undeva pe
un teritoriu unde locuiau ca majoritari românii… Moldova lui Ştefan cel Mare,
incluzând deci şi Basarabia, şi Bucovina, şi Galiţia… Cam aici au simţit
evreii că se află raiul pe pământ, cum numea Salom Alehem acest spaţiu!… Şi
după 1830 a început invadarea acestui teritoriu de către evrei. Invadarea prin
infiltrare a unor persoane sau grupuri mici, aparent inofensive la nivelul
evenimentelor istorice. A urmat reacţia românească, discursurile lui Vasile
Alecsandri, Vasile Conta şi alţii, în Parlament, articolele lui Eminescu şi ale
altora, înfiinţarea Mişcării Legionare şi lupta acesteia cu trădătorii de neam
din clasa politică românească. Ar trebui de urgenţă făcut un inventar riguros
al pagubelor şi suferinţelor noastre de pe urma tentativei de a stabili
Israelul în România. Ar fi o temă de cercetare bună pentru istoricii de la
Institutul pentru Cercetarea Holocaustului, căci de un holocaust a fost vorba,
un holocaust împotriva românilor!
R: Ce rol a avut Holocaustul pentru înfiinţarea
Israelului?
I.C.: Un rol decisiv! Tocmai de aceea se spun
atâtea minciuni despre Holocaust! Pentru a se ascunde faptul că a făcut parte
din strategia sionistă! A fost planificat cu mai multe scopuri, în mod deosebit
(1) pentru a reface solidaritatea dintre evrei, (2) pentru a anihila curentul
de asimilare a evreilor printre goimii creştini, (3) pentru a crea în opinia
publică acel curent de simpatie şi compasiune care să determine opinia publică
să accepte înfiinţarea Israelului ca pe o soluţie binecuvântată! În plus, a mai
fost şi (4) obţinerea de compensaţii de la cei vinovaţi de genocidul pus la
cale de sionişti. În fine, se mai vorbeşte, cu argumente şi cu documente, de
încă un mobil, cel mai cinic şi mai criminal: (5) au fost supuşi deportărilor
şi exterminării evreii de calitate proastă, evreii degeneraţi, care reprezentau
un lest pentru evreime!… Aceşti evrei de
proastă calitate au fost selectaţi mai ales după starea lor economică precară.
Pentru sionişti, evreii săraci nu merită să supravieţuiască… Sunt rebuturi
umane.
R: Cunosc această ipoteză, este cutremurătoare!
Mi-e greu s-o iau în serios!
I.C.: Şi mie! Tot ce ţi-am spus până acum sunt
idei care circulă în literatura negaţionistă. Eu nu inventez nimic!
R: Mă gândesc la evreii supravieţuitori, nu cred
că ar suporta această idee şi nu ar reacţiona! Lipsa de reacţie nu cumva
dovedeşte că ipoteza este total fantezistă?
I.C.: Şi eu m-am gândit aşa. Dar mă mai gândesc
şi altfel: cine să reacţioneze? Evreii şi urmaşii evreilor care au scăpat, care
deci au fost aleşi, selectaţi să supravieţuiască? Închipuie-ţi că ai fi pe un
Titanic care se scufundă, iar căpitanul le-ar spune pasagerilor că nu sunt
locuri de salvare pentru toţi şi că este nevoit să facă o selecţie! Dacă te
nimereşti printre cei care primesc un loc în bărcile de salvare, nu te mai
gândeşti să întrebi, domnule căpitan, dar după ce criteriu aţi decis cine da şi
cine ba?!… Aşa şi cu evreii care au supravieţuit holocaustului!… Care au fost
aleşi să supravieţuiască! Mai ales că vinovăţia pentru actul exterminării în
masă a sute de mii de evrei, real, a fost pasată integral asupra altora!
Integral, am spus!
R: Adică?
I.C.: Adică există o vină a mai multora, nu
numai a evreilor sionişti! Evrei mulţi au fost ucişi şi în Polonia, în Rusia,
în Ucraina! Unii care se dau mai cunoscători susţin că holocaustul a fost o
răfuială între evrei, care nici pe departe nu sunt un popor omogen, ci este
frământat de dispute ancestrale între mai multe soiuri de evrei! Dar să nu ne
depărtăm de subiectul nostru.
R: În România care evrei au murit?
I.C.: Nu-i treaba noastră acum, în această
discuţie!… Important pentru noi este să stabilim că evreii care au murit în
România anilor 1940-44 nu pot fi consideraţi victime ale Holocaustului! Citeşte
definiţia dată holocaustului de experţii de la Yad Vashem. Ţine-o minte: În
centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu – bărbaţi, femei,
copii. Se potriveşte această definiţie cu faptele? A funcţionat vreodată în
România decizia de a ucide fiecare evreu?! Nici măcar în Germania!
R: Mda, nu se potriveşte deloc cu ce s-a
întâmplat în România! Nici vorbă să fi funcţionat în România decizia de a ucide
evrei! Din păcate, comisia Elie Wiesel a pornit de la o altă definiţie a holocaustului!
La fel şi Institutul de Cercetare a Holocaustului! O definiţie inacceptabilă
între oameni serioşi!
I.C.: Au dat altă definiţie, înlocuind uciderea
cu persecuţia! Dacă porneau de la definiţia corectă, a doua zi trebuiau să
declare desfiinţată şi comisia, şi institutul acela, în care s-au oploşit nişte
trădători, nişte găinari! Nişte mincinoşi! Nişte trântori mai răi şi mai
jalnici decât cei ce au lucrat cândva la instiutul de istorie a PCR… Dar nici
măcar definiţia pe care au propus-o nu le-ar fi dat dreptul să vorbească de un
Holocaust, de un genocid! … Partea proastă este că toată această tevatură cu
Holocaustul din România este direct legată de proiectul venirii acestui milion
nenorocit de evrei! Cam tot ce s-a întâmplat în România de după 22 decembrie
1989 are legătură cu această invazie insidioasă, nevăzută, neauzită… Dacă nu
cumva chiar şi aşa-zisa noastră revoluţie…
R: Care ar fi legătura?
I.C.: Este de aşteptat ca lumea românească,
atunci când românii vor conştientiza ce se întâmplă cu noi, să aibă o reacţie
de respingere şi de adversitate fată de evreii invadatori, nu pentru că sunt
evrei, ci pentru că sunt invadatori! Această reacţie va fi mai mică, mai
estompată, timidă chiar, dacă ni se bagă în cap că părinţii noştri au omorât
sute de mii de evrei! Unii dintre noi se vor bucura chiar, spunând că în felul
acesta, prin venirea evreilor, ni se oferă ocazia de a ne plăti de datoria cu
care ne-au încărcat faţă de evrei aşa-zisele crime ale lui Antonescu şi ale
legionarilor! Românul acceptă cu greu un asemenea păcat fără să încerce să
obţină iertarea din cer precum şi cea de pe pământ!… Haimanalele astea sioniste
şi holocaustizante vor să ne creeze un complex de vinovăţie faţă de evrei.
Calcul profund greşit! Tot mai mulţi români,
îndeosebi tinerii, conştientizează că de fapt evreii se fac teribil de
vinovaţi, dovedindu-se că nu sunt capabili să nutrească sentimentul de mare
nobleţe şi demnitate umană care este recunoştinţa! În loc să ne fie
recunoscători, ei îşi fac socoteală că suntem fraieri de buni şi-şi pot bate
joc de noi! Or să constate curând că iarăşi s-au înşelat!
R: Asta sună a ameninţare!
I.C.: Bineînţeles! Faptul de a fi în legitimă
apărare şi de a-ţi ajunge cuţitul la os te face extrem de periculos! Tucidide
atrăgea atenţia că un adversar adus în pragul desfiinţării, al nimicirii
totale, găseşte în el resurse nebănuite de nimeni de a riposta devastator. Căci
te împaci cu înfrângerea, la gândul că data viitoare vei fi tu victorios! Dar
când adversarul nu vrea să te învingă, ci să te distrugă, să te desfiinţeze,
atunci reacţia ta va fi de genul „mor cu el de gât”! Să nu-şi facă iluzii cei
care s-au trezit aşa de uşor, peste noapte, cu cetăţenie română! Tot ce mişcă-n
ţara asta le va fi duşman de moarte! Să se aştepte la tot ce poate fi mai rău!
La orice! Căci vom fi în legitimă apărare!
R: În numele cui vorbiţi aşa?
I.C.: Sper că în numele multor români. Sau măcar
în numele românilor din Vatra Românească şi din Liga pentru Combaterea
Anti-Românismului, LICAR.
R: Ce ar mai fi de spus?
I.C.: Lucrul cel
mai important: suferinţele pe care le-a adus instaurarea comunismului în
România au legătură directă cu înfiinţarea Israelului! Ca şi căderea
comunismului!… ştiu că se vor mira mulţi! Dar mintea sioniştilor este maladiv
de întortocheată şi de combinatorie! Nu le stă mintea la frumuseţea lumii şi a
vieţii, a condiţiei de om, să se bucure de ea! Ci sunt clipă de clipă chitiţi
pe planurile lor pe cât de ingenioase, pe atât de falimentare pe termen lung!…
Planuri atât de întunecate, departe de esenţa luminoasă a fiinţei umane.
Planuri efectiv diabolice, drăceşti!
R: E drept, evreii au dat cei mai mari campioni
la şah! Se pricep la combinaţii, la anticiparea jocului cu zece mutări sau mai
multe!
I.C.: Dă-mi voie să-ţi demonstrez cu altă ocazie
că te înşeli. Priceperea la şah nu este sinonimă cu inteligenţa! Inteligenţa
aia care face din om minunea Universului!… E multă paranoia în jocul de
combinaţii cu zece mutări înainte!… şi mergem mai departe! Ce ziceam?
R: Ziceaţi că instaurarea comunismului are legătură
cu înfiinţarea statului Israel!
I.C.: Da, are! şi putină lume îşi dă seama!
Pentru că în perioada interbelică, atunci când evreii au fost invitaţi să vină
cât mai mulţi în Palestina, ca să susţină înfiinţarea statului patrie,
sioniştii au constatat că majoritatea evreilor sunt oameni normali şi nu-şi
părăsesc casa şi rostul lor pentru a împlini un vis poate romantic, dar mai
ales nerealist, nesăbuit! Concluzia sionistă: dacă evreii noştri nu vin de bună
voie în Palestina, să-i constrângem să vină! Acesta a fost, printre altele, şi
rolul Holocaustului. Dar şi aşa, de la Auschwitz sau Dachau majoritatea
evreilor când au fost eliberaţi au ales să plece în altă parte, mai ales în
SUA, nu în Palestina! Aşa că mai era nevoie de ceva ca să-i constrângă pe evrei
să-şi părăsească ograda, afacerile, relaţiile umane etc. Şi să facă Alia în
Palestina sau, după 1948, în Israel. Acel ceva a fost instaurarea comunismului
în Estul Europei, acolo unde trăiau cei mai mulţi evrei, iar comunismul a
însemnat desfiinţarea proprietăţii personale, a iniţiativei individuale,
teroare politică etc. Un adevărat infern, au spus-o toţi. Prin ridicarea
vestitei cortine de fier, din acest infern nu aveai voie să pleci. Pentru prima
oară în istorie s-a instituit o barieră de netrecut la graniţa fiecărei ţări
comuniste. Zeci de mii de oameni şi-au pierdut viaţa încercând să treacă de
această barieră fără paşaport, să ajungă în Occidentul tot mai atrăgător!
R: Singurii care au primit dreptul să părăsească
legal raiul comunist au fost evreii! Am înţeles…
I.C.: Dar nu au avut dreptul să-şi aleagă ţara
unde să emigreze, ci majoritatea evreilor au fost obligaţi să se stabilească în
Israel! Unde, e drept, li se ofereau condiţii de viaţa ceva mai bune ca în ţara
părăsită! De unde au venit resursele materiale? Asta e altă poveste,
secundară!… Aşadar, una dintre „raţiunile superioare” care au patronat
instalarea comunismului în ţările în care locuiau cei mai mulţi evrei a fost
să-i oblige pe evrei să plece din lagărul de concentrare comunist. Şi nu uita
că pretutindeni comunismul s-a instaurat prin evrei! Armata Roşie şi evreii!
R: Mă mir însă…
I.C.: Dragul meu, să nu ne pierdem în detalii,
acele detalii care vin în contradicţie cu ce spun! Lasă-mă să închei, adică să
fac legătura între proiectul Israel şi căderea comunismului!… Aşa cum o văd eu.
Poate greşesc. Pe urmă discutăm şi detaliile! Deci: situaţia din Israel nu a evoluat cum şi-ar fi
dorit multă lume, inclusiv noi, românii naţionalişti, să zicem! Nu mai zic de
sionişti! E drept că Israelul s-a lăţit, s-a lărgit, în urma unor războaie care
au făcut însă imposibilă pacea cu arabii. În felul acesta presiunea arabă la
noile graniţe a devenit tot mai mare, explozivă în orice moment! Aşa că evreii
responsabili de mersul lucrurilor în Israel au început să ia în calcul şi
varianta eşecului! Din câte am aflat abia cu un an, doi în urmă, încă din anii
‘70-‘80 se discută serios pe această temă în mediile politice şi în mass-media
din Israel, SUA. Am înţeles asta de la Philip Roth, amintit mai sus. După
Philip Roth şi alţi evrei care gândesc ca el, soluţia ar fi ca evreii veniţi
din Europa să se întoarcă de unde au venit, iar în Israel să rămână evreii
proveniţi din ţările arabe. Fiind mai puţini la număr, aceştia se vor mulţumi
cu un Israel mai mic, restrâns la graniţele din momentul înfiinţării, cele din
1948. Să luăm cazul României, al României conduse de
Ceauşescu şi oamenii crescuţi de acesta: În niciun caz Ceauşescu nu ar fi
acceptat revenirea în masă a evreilor plecaţi din România! În plus, nici nu
prea era atrăgătoare pentru evrei acea Românie în care ei s-ar fi întors cu
coada între picioare… Pentru ca revenirea evreilor în România să fie posibilă,
adică să fie acceptată şi tolerată de autorităţi, de populaţie, era nevoie ca
în România să se schimbe regimul naţionalist(comunist) al lui Ceauşescu şi să
fie înlocuit cu un regim preocupat de valorile false ale globalizării, ale
mondializării, ale multiculturalismului, ale amestecului rasial etc. Era nevoie
de o Românie cu o populaţie sărăcită, descurajată, speriată de spectrul
sărăciei, o Românie din care au plecat câteva milioane de indivizi de calitate,
oameni întreprinzători care şi-au luat lumea în cap să scape de sărăcia din
România! Au plecat vreo 2-3 milioane de români, români dintre cei mai energici,
mai activi, aşa că nu se va simţi prea tare milionul de evrei care le iau
locul!…
R: Bine, dar din România nu au plecat în Israel
un milion de evrei!…
I.C.: Eh, abia de aici, de la această constatare
începe tragedia care ni se pregăteşte! Căci scopul urmărit nu este numai dezamorsarea situaţiei din
Israel sau chiar abandonarea Israelului şi plasarea israelienilor în ţările de
origine. Ci scopul este mutarea Israelului în România! Nu la anul şi nici peste
10 ani. Deocamdată la anul şi în următorii 10-15 ani se vor îngriji ca numărul
evreilor şi ponderea lor în viaţa economică din România să fie tot mai mare!
Iar numărul românilor şi ponderea lor în viaţa social-economică să fie tot mai
mică. Nici nu le trebuie o schimbare de nume a ţării! Nu forma contează, nu
ambalajul, ci conţinutul! Iar conţinutul va fi tot mai evreiesc până ce se va
atinge masa critică, dacă pot spune aşa. Masa critică necesară pentru a declara
şi consfinţi caracterul evreiesc al statului numit în acte România! În
realitate, caracterul românesc al acestui stat va deveni o amintire… Desigur, aşa văd eu lucrurile, la nivelul meu de informaţii şi
de înţelegere a lumii în care trăiesc… Acesta este scenariul pe care îl
consider că se află în derulare… Acestea sunt intenţiile unui adversar care are
toate atuurile materiale în mână. Mai puţin atuurile spirituale… şi în niciun
caz susţinerea la care speră orice om cu mintea întreagă! Ştiu bine că acest scenariu, pus de mine pe seama intenţiilor
evreieşti, va suscita proteste, ale unui Dorel Dorian sau Liviu Ornea, ale unui
Andrei Cornea sau Gabriel Andreescu ori Andrei Oişteanu. Ştiu şi că voi fi
înjurat de tot felul de nerozi sau ticăloşi! Dar îi rog pe oamenii cu capul pe
umeri să se gândească la două aspecte: au plecat din România în Israel 350.000
de evrei, iar de întors nu se întorc mai puţini, cum ar fi de aşteptat, ci mai
mulţi! Al doilea aspect: sunt oferte în Occident, în America, prin care evreii
de acolo, nu cei din Israel, sunt încurajaţi să se stabilească în România, iar
Comunitatea le oferă tot sprijinul pentru instalare: circa 300.000 de dolari de
căciulă. Informaţia mi-a parvenit din mediul evreiesc canadian… Aşadar, venirea
în masă a evreilor în România nu se limitează la a fi o soluţie salvatoare
pentru evreii din Israel, tot mai ameninţaţi de presiunea arabă, musulmană! Ci,
conform dictonului românesc, potrivit căruia pe cine nu-l laşi să moară, nu te
va lăsa să trăieşti, marii statregi sionişti ai evreimii se apucă iar de
vechiul lor vis: Israelul pe pământ românesc!.. Cine nu pricepe şi nu
simte că tot ce ni s-a întâmplat după 1990 converge spre un sens numai din
perspectiva acestui scenariu, este sau imbecil, sau este plătit să servească
realizarea acestui proiect netrebnic!
R: E teribil ce spuneţi şi extrem de grav. Am
totuşi sentimentul că oferiţi scenariul unui proiect de o anvergură prea mare
în raport cu argumentele prezentate. În mod deosebit mi-e greu să admit că
instaurarea comunismului a avut drept scop susţinerea pe plan demografic a înfiinţării
statului Israel!
I.C.: Dacă dumneata simplifici şi deformezi în
asemenea hal vorbele mele, ce să mai zic de alţii?!…
R: Cu ce am greşit?
I.C.: Instaurarea comunismului a avut cauze şi
scopuri multiple. Chiar dacă scopul principal nu a fost înfiinţarea sau
susţinerea statului Israel, comunismul a fost util acestui nobil ţel!
Altminteri, în mod sigur comunismul a avut drept scop deposedarea celor ce
aveau. În primul rând deposedarea celor ce aveau proprietăţi funciare, rurale,
imobiliare. Başca fabrici şi uzine, ateliere etc. Cu asta cred că eşti de
acord!
R: Vă dau toată dreptatea, doar am trăit din
plin naţionalizarea şi instaurarea proprietăţii de stat sau a întregului popor!
I.C.: Şi ce a urmat, ce s-a întâmplat după
căderea comunismului?
R: S-a făcut retrocedarea proprietăţilor!
I.C.: S-o crezi dumneata! Nu s-a făcut
retrocedarea proprietăţilor, ci doar s-a proclamat retrocedarea, pe hârtie, în
textul unor legi încâlcite, care au făcut ca retrocedarea să se realizeze în
proporţie de cel mult 10-15% către foştii proprietari! Prin aplicarea acestor
legi, peste trei sferturi din averea poporului român care, chipurile, s-a
retrocedat foştilor proprietari, a ajuns de fapt în proprietatea altora, a unor
indivizi care nu aveau niciun drept de foşti proprietari sau de moştenitori.
Iar foarte mulţi dintre beneficiarii retrocedărilor au fost nevoiţi să vândă pe
mai nimic ce au primit, astfel că, prin aşa-zisa cădere a comunismului, s-a
definitivat un proces început la 11 iunie 1948 prin naţionalizare: În România
s-a schimbat radical regimul proprietăţii! Proprietatea funciară şi imobiliară
din România, aflată la 11 iunie 1948 în proporţie majoritară în mâna etnicilor
români, iar în 1990 aflată integral în proprietatea poporului român, după 1990
a trecut în proprietatea unor alogeni, printre aceşti alogeni cei mai mulţi
fiind evreii!!
R: Asta cam aşa e!
I.C.: Să nu ne lăsăm păcăliţi: căderea
comunismului a fost provocată şi controlată pas cu pas de cei care au instaurat
comunismul!… Instaurarea comunismului a dus la desfiinţarea proprietăţii, iar
căderea, aşa zisa cădere a comunismului a însemnat revenirea la proprietatea
privată, revenirea la proprietatea privată, dar cu alţi proprietari, nu cei din
1948! Iar ca să se ducă până la capăt această schimbare de proprietari, în
România s-a legiferat dreptul străinilor de a cumpăra proprietăţi imobiliare,
funciare în primul rând! Odată cu legiferarea acestui drept a început
palestinizarea României! Încearcă să afli cum se distribuie proprietatea
funciară din România şi vei constata că este un mare secret sau că nimeni nu
ştie în a cui proprietate se află pământul românesc: cât la sută este în
proprietatea unor români, cât în propietatea altora: maghiari, ţigani, evrei,
arabi, italieni…
R: Italieni?
I.C.: Am auzit de nişte italieni că au cumpărat
sute de hectare, undeva prin Ardeal sau Banat, şi în loc să facă agricultură,
au ras cu buldozerele stratul fertil al solului, gros de 50-60 cm, l-au
încărcat în trenuri şi l-au dus în Italia! Vameşii, pentru că nu aveau nicăieri
trecut pe listele lor pământul ca marfă de export, s-au mulţumit cu şpaga şi nu
au taxat nimic… Literalmente au furat pământul tării! Nu s-a luat nicio măsură,
nicio reacţie din partea guvernanţilor pentru a interzice în viitor asemenea
grozăvii! Nu-i de mirare că se întâmplă aşa! Asta este mentalitatea străinului:
să dea un tun şi s-o întindă! Cum e şi vorba aceea: „Băi, tigane, îţi arde
satul!” ... „Mă mut în altul!”…
R: Cu alte cuvinte, credeţi că naţionalizarea
din 1948 s-a făcut cu gândul la legile retrocedării de după 1990? Cam..
I.C.: E adevărat că pare greu de crezut. Asta ar
însemna că unii au ştiut de acest mers al istoriei! Eu, după evenimentele la
care am asistat în viaţa mea, mi-am întărit impresia, să nu-i zic convingere,
că cei care au inventat comunismul şi l-au instaurat, au avut tot timpul
controlul acestuia, inclusiv posibilitatea de a zice „La loc comanda!”, adică
de a desfiinţa comunismul! De a demonta şandramaua, butaforia comunistă! Ai
văzut ce simplu au mers toate în toamna lui 1989! Singur bietul Ceauşescu a
luat în serios toată povestea şi a crezut în viitorul comunismului, măcar în
varianta sa românească! Desigur, puţini, foarte puţini evrei au ştiut care va
fi soarta comunismului inventat de Ei, şi când spun Ei nu am în vedere numai
evrei! Unul dintre cei care au ştiut, cred că a fost „cel mai important evreu
din Europa”! Îţi aduci aminte expresia asta? Despre cine este vorba?…
R: Wilhelm Filderman, preşedinte al comunităţii evreieşti pe vremea
lui Antonescu!… Dar de unde ştiţi că
ştia?
I.C.: Mi-am dat seama când am aflat că a scris
nişte memorii pe care le-a lăsat în păstrare secretarului său cu indicaţia ca aceste memorii să fie predate
Academiei Române atunci când va cădea regimul comunist din România… ştia că
secretarul său, ceva mai tânăr, are toate şansele să apuce căderea mascaradei
iudeo-comuniste! Mai vrei argumente? Fă
bine şi mai citeşte o dată, pe www.ioncoja.ro,
măcar textul intitulat România, colonie a Israelului? Completează de minune
discuţia noastră. Dar nu încheiem discuţia noastră fără să-ţi ofer o informaţie
extrem de elocventă în sensul celor de mai sus: de câţiva ani, ofiţerii SRI au
primit ordinul ca, în prezentarea cazurilor pe care le cercetează, cazuri care privesc
siguranţă naţională, să nu mai facă menţiunea numelui pe care l-au purtat la
naştere infractorii sau suspecţii urmăriţi, să nu mai precizeze că aceştia
şi-au schimbat la un moment dat numele. Ei sau părinţii lor!… Ştii care a fost
unul din motivele pentru care Ceauşescu şi-a atras ura lor, a celor care l-au
ucis în ziua de Crăciun? Dăduse în 1988 Ceauşescu un pricaz prin care fiecare
cetăţean cu funcţii mai importante în Partid sau în Stat trebuia să facă în
scris o autobiografie cu menţiunea expresă a oricărei schimbări de nume
intervenită la rudele foarte apropiate: părinţi, bunici, fraţi, copii, socri,
cumnaţi etc. Şi să menţioneze la fiecare numele purtat la naştere şi locul
naşterii. Unii au refuzat sau au tergiversat depunerea acestei auto-denuntări
(căci aşa ceva era în fond!). S-a cam luat de gânduri când a văzut Ceauşescu
cât de mulţi erau cei ce aveau de ascuns o schimbare de nume, tipică celor care
au avut o misiune de executat împotriva celor al căror nume l-au împrumutat.
Oameni care îşi ascund trecutul şi viitorul!
R: Îşi ascund viitorul lor? Asta cum vine?!
I.C.: Adică au de ascuns nişte intenţii sau
angajamente ostile ţării, românilor!… Cumva nu ţi-e clar cine a avut de ascuns
aşa ceva? Nu evreii ca Alexandru Graur sau Ştefan Cazimir, ai căror părinţi
şi-au schimbat numele ca semn al adeziunii lor la valorile autohtonilor, ca
evrei pământeni cum s-au considerat! Ci evreii sionişti, cominternişti… Vrei
nume?
R: Numai nume de morţi! Să nu avem probleme cu
tribunalul…
I.C.: Ai văzut dumneata evreu mort?!… Aşa-i că
n-ai văzut?! Nu mor, se prefac, domnule!… Dar cine-i mai crede?!
R: O ultimă întrebare: de ce îl acuzaţi pe Emil
Constantinescu mai mult decât pe ceilalţi preşedinţi?
I.C.: Nu-i mai breaz niciunul, la urma urmelor! Băsescu a ajuns preşedinte pe voturi furate! Nici Emil Constantinescu nu a avut voturile
necesare pentru a deveni preşedinte! Oricât am fi noi de proşti sau zevzeci,
românii nu aveau cum să-şi aleagă un asemenea preşedinte, un ins atât de şters,
fără pic de sare şi piper, gol şi artificial în tot ce spune!… El a fost impus,
cu pretextul că în felul acesta ne obişnuim cu ideea de alternanţă democratică
la putere etc., etc. Bla-bla-uri… În realitate, în 1996, Iliescu, sfătuit sau
convins de americani, a acceptat să se declare învins, deşi avea cele mai multe
voturi, cu condiţia ca după patru ani să se întoarcă la Cotroceni… Emil
Constantinescu şi Convenţia Democratică a acceptat să facă ceea ce Iliescu şi
PDSR, în legislatura 1992-1996, s-au eschivat să facă, anume să legifereze
vânzarea de terenuri către aşa-zişii investitori străini, către străini, deci! Pe scurt, evreilor! O dată legiferat acest act
de trădare naţională, s-a putut începe şi încetăţenirea frauduloasă a evreilor.
Primii 500.000 (cinci sute de mii) de evrei au fost încetăţeniţi pe vremea lui
Emil Constantinescu! Acesta este marele său „rol” istoric! A acceptat invazia
evreiască în România! În legislaţia 1992-1996 s-a discutat în comisia de
politică externă a Senatului, din care făceam parte, posibilitatea ca România
să ofere găzduire, temporară, pentru 300.000 în caz de forţă majoră! Am fost
toţi de acord!… Acum îmi dau seama că a fost un prim test pentru a sonda
terenul. Ni s-au dat şi explicaţii: 300.000 reprezintă capacitatea de cazare a
hotelurilor din staţiunile turistice… Când vor fi luaţi la întrebări acei evrei
încetăţeniţi în mod fraudulos, infractori în fond, ei vor spune că au plecat
din România fără voia lor, că i-au silit autorităţile comuniste din România, că
ei nu au renunţat niciodată la cetăţenia română… Acest alibi – dacă-l putem
numi aşa, le este întărit de raportul lui Tismăneanu, care spune numai minciuni
despre evreii din România acelor ani, minciuni orientate însă de o idee: să
facă din revenirea evreilor în România un act de reparaţie a unei injustiţii!
În raportul lui Tismăneanu evreii sunt declaraţi victime ale regimului
comunist!… Nici că se putea o minciună mai cinică!… Acest raport este însă
opera lui Traian Băsescu! Asta uită lumea sau nu pricepe!… Băsescu, sfidând
întreaga societate românească, l-a desemnat pe netrebnicul de Tismăneanu să-şi
bată joc de noi şi de morţii noştri!… Minciună organizată: cu câţiva ani în
urmă, Dorel Dorian, comentând Apelul nostru, adică informaţia că sute de mii de
evrei se pregătesc să ne cadă pe cap, afirmă dl. Dorian că nici vorbă de aşa
ceva. Deşi, în principiu, zicea tot el aşa, într-o doară, vreo trei sute de mii
de evrei, dintre cei plecaţi, nu au renunţat niciodată la cetăţenia română! Aşa
că aceştia sunt mai departe la fel de cetăţeni români ca şi mine sau dumneata!…
Absolut neruşinaţi! Fiii minciunii, le-a spus bine Cine le-a spus aşa! Precizez
însă, în încheiere: nici termenul revenire nu este corect. Termenul corect este
invazie, invazie perfidă, dezonorantă, făcută pe ascuns, hoţeşte, fără acoperire
legală, lipsită şi de legitimitate! Dar mai ales lipsită de demnitate!…
R: Vă mulţumesc pentru discuţia pe care aţi avut
amabilitatea să…
I.C.: Să nu uit! Situaţia care ni se pregăteşte
este agravată de faptul că acest milion de evrei înseamnă circa opt sute de mii
de alegători, care vor vota foarte disciplinat, grupat. Ei vor putea să
basculeze rezultatul alegerilor din România şi să impună guvernul pe care îl
vor dori! Adică vom intra sub un jug străin, alogen, israelit, cum nu am mai
fost nici sub ocupaţia sovietică sau fanariotă!
R: Credeţi că intenţia guvernului de a introduce
votul de la distantă, prin corespondenţă, are legătură cu încetăţenirea acestui
milion de evrei din România?
I.C.: Ai perfectă dreptate! Nu m-am gândit, dar
sigur despre asta este vorba, pentru ei s-a făcut legea şi nu pentru românii
din diasporă!… Nu uita că aceşti români s-au trezit reprezentaţi în Parlament
prin evreul Raymond Luca, un individ de o mediocritate deplină, cu resentimente
anti-românesti pe care nici nu se gândeşte să le ascundă! Iese cu ele în târg
şi nimeni nu-i dă una după ceafă! Avem români de mare calitate în diasporă! Ce
a fost în mintea PNL-ului când au desemnat un asemenea candidat?! Un
neisprăvit!…
R: Neisprăvit - neisprăvit, dar evreu!
I.C.: Şi nu se găsea un evreu de ispravă?!… Le
recomandăm eu o sută! Un …milion chiar!
R: Există soluţie la această problemă?
I.C.: La orice problemă există soluţie. Cu
condiţia să existe voinţa de a găsi soluţia, de a rezolva problema.
R: Dacă aţi avea puterea de a decide, ce aţi
propune?
I.C.: Nimic altceva decât transparenţă totală!
Doar tot Occidentul asta ne cerea, celor din lagărul comunist înainte de 1990:
transparenţă şi iar transparenţă, glasnost! Cine vrea să facă carieră politică
şi cine este deţinătorul unor bunuri materiale care depăşesc o anumită valoare,
să fie obligat să-şi facă cunoscută naţionalitatea. Chiar dacă el se declară
român! Adică să ştim ce au fost toţi ascendenţii din familia sa! Cu toate
schimbările „strategice” de nume produse vreodată! Într-o ţară ca România, care
dă atât de multe facilităţi minorităţilor naţionale, a cere să cunoşti etnia
cetăţenilor care aspiră la funcţii şi poziţii privilegiate nu este o
discriminare. Ci ţine de dreptul poporului român de a-şi prezerva identitatea
şi continuitatea ca factor decisiv al istoriei ce se desfăşoară între hotarele
României! Dreptul de a asigura „conţinutul” românesc al României. Acest drept
este în acelaşi timp obligaţia fundamentală a clasei politice. Nu am nimic
împotrivă ca un cetăţean român, de etnie patagoneză, să ajungă preşedintele
României, dacă merită şi este atât de potrivit pentru această funcţie. Dar când
trei preşedinţi la rând, toţi vinovaţi de mari crime împotriva poporului român,
au tangenţă cu aceeaşi etnie, patagoneză sau marţiană, coincidenţă aceasta
miroase a lucru necurat. E ca şi cum cineva ar câştiga de trei ori la rând
premiul cel mare la Loto!… Cât ne mai lăsăm prostiţi?!
Una din lecţiile istoriei noastre este aceea că
mult rău ne-au făcut o serie de alogeni care şi-au ascuns etnicitatea. Au fost
şi mulţi alogeni care au făcut numai bine ţării, dar aceia nu şi-au ascuns
ascendenţii, apartenenţa la altă etnie! Binenteles că mult rău ni l-au făcut
românaşi de-ai noştri, dintre cei mai neaoşi! Nu generalizăm în niciun fel! Tocmai
de aceea, pentru a nu generaliza în mod abuziv şi prostănac, trebuie să ştim
adevărul despre fiecare individ, măcar despre politicieni şi despre marii
proprietari! Nu văd de ce un om serios, mânat de intenţii cinstite, ar face un
secret din apartenenţa etnică a părinţilor săi! Recunosc dreptul oricărui
cetăţean român de a se declara etnic român! Chiar dacă ambii săi părinţi au
avut altă conştiinţa etnică! Pe un astfel de concetăţean îl preţuiesc cu un
plus de simpatie şi solidaritate civică. Cu condiţia de a nu face un secret din
apartenenţa părinţilor săi la altă etnie! O asemenea împrejurare trebuie să fie
cunoscută măcar pentru a fi preţuită şi mai mult, aşa cum se cuvine,
disponibilitatea persoanei respective pentru o angajare civică în folosul comunităţii
româneşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu