Biblioteca Vaticanului confirma: dacii nu au fost romanizati niciodata, dacii erau de fapt stramosii romanilor condusi de Traian...

SURSA: http://manifestulromanuluiscuipat.blogspot.ro/2014/02/bibliotecile-vaticanului-confirma-dacii.html

Ceea ce afirmă acum oamenii de ştiinţă şi istoricii din Occident, dar şi cercetătorii de la Hamburg, care au prelevat AND-ul unor morminte străvechi de pe teritoriul Daciei, că românii sunt urmaşii dacilor, ramura nordică a tracilor, este tot mai evident şi devine un curent istoriografic autentic.

Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai.

El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum! Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă: “Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers!!!

Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”.

În general, istoricii români au mers pe pista falsă a cercetărilor făcute de Şcoala Ardeleană că dacii au fost exterminaţi de romani şi noi suntem latini puri. Sigur, în perioada interbelică, curentul acesta latinist, mai mult politic decât ştiinţific, a fost atenuat, sub influenţa lui BP Haşdeu, de istoricii Giurescu, Iorga sau PP Panaitescu, care au presărat şi elemente dacice de continuitate şi chiar o importantă influenţă slavă. A fost comod pentru istoricii români să susţină continuitatea latină şi originea romană a românilor din considerente politice, pentru a avea un loc important în Europa, iar românii ardeleni oprimaţi să aibă drepturi egale cu ungurii şi austriecii în Transilvania.

În anii 90, la facultatea de istorie a UBB am susţinut în scrieri şi seminarii elementul etnic major de origine dacică a românilor în dauna celui latin. Eu eram un adept al teoriilor lui Nicloae Densuşianu şi Vasile Pârvan şi chiar editasem celebra carte a lui Nicolae Miulescu, “Dacia – Ţara Zeilor”, ce susţinea originea dacă a românilor şi chiar că limba geto-dacilor era înrudită cu latina, astfel explicându-se de ce Traian vorbea, conform imaginilor de pe Columnă, cu dacii capturaţi fără translator. Pentru susţinerea acestor teze am fost ostracizat la UBB. Era moda atunci ca noi românii să fim latini, slavi, mongoli, cumani sau avari, numai români NU. Bineînţeles, colegii mei, adepţii teoriei cumane, slave şi maghiare la baza originii poporului român erau repede răsplătiţi de Marga şi profesorii de la UBB cu burse în străinătate şi invitaţii la conferinţe naţionale şi internaţionale, pentru a se susţine tot felul de teze soroşiste.

De dragul adevărului istoric, chiar dacă am fost izolat în universitate, nu am renunţat la ideea că românii sunt urmaşii dacilor, ca trunchi etnic major. Pur şi simplu m-am bazat pe logica istorică simplă. Romanii au cucerit numai circa 28% din teritoriul Daciei. Pe Traian nu l-a interesat decât un culoar de ocupaţie spre capitala Sarmisegetuza şi minele de sare şi aur de la Roşia Montana din Munţii Apuseni, ca să-şi umple tezaurul de la Roma. Dacia lui Burebista şi Decebal se întindea de la Tisa, Carpaţii Păduroşi în Slovacia, Bucovina de nord din Ucraina de azi, peste Nistru până la Bug. În concluzie, romanii au cucerit abia o treime din teritoriul ocupat de daci: ei controlau Banatul, o parte din Oltenia, Munţii Orăştiei şi Munţii Apuseni. Dacii liberi au rămas în Partium, Maramureş, Tisa, Bucovina de Nord, Moldova până la Nistru -Bug şi Muntenia. Deci cea mai mare parte a teritoriului Daciei a rămas în stăpânirea dacilor liberi.

Istoricul Dio Cassius (n.155 – d.229 e.n.) descrie razboaiele purtate de Daci si Romani – spunand despre Traian (conducatorul Legiunii Romane) ca a fost un trac veritabil si ca razboaiele purtate erau fraticide (intre popoare de aceeasi origine). Iar Traian, spunea inainte de a porni la lupta: “ma intorc in tara strabunilor mei“

Ocupaţia romană a durat din 105 până în 275 e.n., adică 170 de ani şi numai pe un teritoriu restrâns. În consecinţă cum puteau fi romanizaţi şi să-şi însuşească limba latină dacii, dacă numai o treime din teritoriul lor era ocupat de către romani. Mai mult, ocupaţia romană a durat numai 170 de ani, cu mult mai puţin ca în Galia şi Britania, iar englezii nu vorbesc o limbă latină, iar galeza se mai vorbeşte popular până azi în unele regiuni ale Franţei rurale. Transilvania a fost ocupată de către austrieci de la 1700 la 1918, adică 218 ani şi românii ardeleni nu vorbesc germana nici acasă şi nici pe stradă, poate numai elevii de la un liceu de profil. Basarabenii au fost ocupaţi 200 de ani de ruşi dar vorbesc limba română în familie. Deci ideea romanizării Daciei ocupată teritorial numai o treime de Roma cade şi din punct de vedere al simplei logici istorice.

Tot mai evident ies la lumină cercetări ştiinţifice legate de ADN, că românii sunt urmaşii dacilor. Nu va trece mult timp când curentul istoriografic al originii geto-dace a limbii şi poprului român se va impune, bineînţeles cu recunoaşterea unor influenţe istorice latine sau slave.

sursa foto:www,descopera.ro

De Ionuţ Ţene – NapocaNews.ro

DISCURS BEN CARSON LA CASA ALBA IN FATA PRESEDINTELUI OBAMA

URMARITI AICI: http://www.youtube.com/watch?v=fBBwEbRaeQM

"JIDANII TRĂIESC DIN MINCIUNĂ ŞI MOR ÎN CONTACT CU ADEVĂRUL…"

 

Vechi proverb moldovenesc

"LOCURI MISTERIOASE DIN ROMANIA" - DOCUMENTAR

SURSA: http://www.youtube.com/watch?v=WuhwZ64gJn4

Spor de injuraturi: Un primar din jud. Gorj a incasat 70.000 de lei pentru ca satenii nu-l saluta

Primarul comunei Balesti (judetul Gorj), Aristica Paicu, a incasat pana acum 70.000 de lei, spor de dificultate, si a oferit o explicatie de-a dreptul naucitoare.

 

Paicu este acuzat de Curtea de Conturi ca, impreuna cu viceprimarul, a incasat sporuri de dificultate in valoare de peste 100.000 de lei.
"Dificultate inseamna ca e un spor datorita faptului ca in acea comisie ai de-a face cu tot felul de injuraturi, spurcaciuni, deci efectiv suntem batjocoriti. Plus ca de multe ori esti nevoit sa dai mana cu cetateanul, ii intinzi mana, nu-ti raspunde", a declarat Paicu, potrivit digi24.ro.
Mai mult de atat, edilul sustine ca este indreptatit sa incaseze aceste sume si a dat in judecata primaria pe care o conduce pentru a se asigura ca va primi in continuare banii.
Acesta nu este singurul exemplu de risipa de bani publici.
Catalin Traistaru, primarul comunei Sopot (judetul Dolj) a platit 71.000 de lei pentru 550 de tone de cloramina, dar a primit doar 11 kilograme. Mai mult, edilul a platit dublu fata de pretul pietei. Dupa controlul Curtii de Conturi, diferenta de bani a reaparut subit in conturile primariei.

"Stiti cum este, numai cine nu munceste nu greseste. Pana la urma a fost o greseala de calcul", a afirmat primarul.
O alta situatie iesita din comun este prezenta in comuna Sacalaz, judetul Timis. In ultimii sapte ani, Consiliul Local a alocat peste 2.300.000 de lei pentru constructia unei biserici, dar lacasul de cult nu a fost finalizat inca. In plus, Curtea de Conturi a descoperit ca o parte din suma alocata ar proveni dintr-un credit, lucru interzis de lege.
"Coordonatorul principal de credite si consiliul local al UATC Sacalaz au exercitat atributii ce nu le au in competenta lor, respectiv de a angaja cheltuieli de investitii din bugetul local pentru obiective religioase (...) Pentru efectuarea platilor din bugetul local s-a utilizat un imprumut in valoare de 900.000 lei, fapt ce a condus la rambursarea ratelor de credit si dobanzilor, aferente cheltuielilor de investitii angajate", afirma Curtea de Conturi.
Ilie Todasca, primarul comunei Sacalaz, a declarat ca institutia si-a depasit atributiile.
"Noi la ora actuala am intrat deja in instanta cu acest raport al Curtii de Conturi, de obicei Curtea de Conturi, sigur, nu pot sa spun ca de multe ori, isi depaseste atributiile, dar sigur isi depaseste", a precizat Todasca.

SURSA: http://www.9am.ro/stiri/Politica/254393/spor-de-injuraturi-un-primar-din-jud-gorj-a-incasat-70-000-de-lei-pentru-ca-cetatenii-nu-l-saluta.html#ixzz2sp5YxcC9

Prin tăcerea lor, evreii se fac toți complici la minciună, la calomnierea și denigrarea românilor!

Prin tăcerea lor, evreii se fac toți complici la minciună, la calomnierea și denigrarea românilor!

 

 

SURSA:http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/prin-tacerea-lor-evreii-se-fac-toti-complici-la-minciuna-la-calomnierea-si-denigrarea-romanilor/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+ioncoja+%28Ion+Coja%29

 

 

Unde sunt asasinii?

§ 13. Este important de subliniat şi faptul că teza holoca­ustului din România este de dată recentă, despre un asemenea genocid nu s-a spus nimic nici la Nürnberg, nici la Conferinţa pentru pace de la Paris, 1947. Dimpotrivă, avem din anii de după război nenumărate mărturii evreieşti, ale celor mai importanţi lideri evrei, precum şi ale unor oameni de rând, prin care este consemnată excepţia pe care Antonescu şi România au consti­tuit-o în anii războiului, ai ocupaţiei germane, în ceea ce priveşte tratamentul aplicat evreilor. Abia după 1990 teza unui holocaust anti-evreiesc produs în România (sau din cauza autorităţilor româneşti din Transnistria) a fost intens mediatizată şi însuşită de oficialii evrei. Dacă acest holocaust s-ar fi fost petrecut într-adevăr, este de neînţeles lipsa de reacţie a mediilor evreieşti la data producerii holocaustului şi în anii imediat următori, când se aflau în viaţă atât presupuşii vinovaţi de holocaust, cât şi victimele persecuţiilor anti-evreieşti şi supravieţuitorii holoca­ustului. Cine i-a împiedicat pe liderii de la New-York sau de la Tel Aviv ai evreimii să ceară încă de atunci, din anii ’50-’80, dreptate pentru evreii ucişi în România. Ce explicaţie să dăm faptului că acest subiect este deschis practic abia la 50 de ani după ce s-a produs „holocaustul din România“?
Şi cum să interpretăm, altfel decât diversiune cinică şi neruşinare, recompensa de mii de dolari oferită în zilele noastre pentru identificarea românilor care au asasinat evrei?! De ce nu s-au oferit asemenea recompense cu ani în urmă, pentru a scoate astfel România de pe lista ţărilor în care agenţii lui Wissenthall nu au avut nici un motiv să acţioneze, nu au avut pe cine să caute şi nu au putut identifica nici o persoană, nici un român angajat în uciderea sistematică a evreilor. Cum se explică faptul că vestita comisie a lui Simon Wissenthall vreme de 60 de ani nu a căutat şi nu a identificat nici un român vinovat de uciderea evreilor? După 60 de ani asemenea încercare nu are drept scop aflarea adevărului, ci, dimpotrivă, ascunderea adevărului. Ascunderea adevărului că poporul român nu a zămislit ucigaşi în masă ai unor oameni nevinovaţi şi necăjiţi!
După război a apărut Cartea Neagră a lui Matatias Carp, care încerca să prezinte tabloul general al suferinţelor îndurate de evrei în România anilor 1940-1944. Puţinele documente autentice pe care le prezintă autorul în cele trei volume, corect interpretate mai degrabă intră în contradicţie cu teza autorului. Celebră printre autorii holocaustizanţi, Cartea Neagră este cea care a dat tonul la minciunile şi calomniile adunate de atunci şi până azi pe seama românilor, a soartei evreilor din România. Autorii holocaustizanţi care i-au urmat lui Matatias Carp nu au adăugat nimic important la probatoriul propus de M.C. şi au continuat, pe aceeaşi tradiţie, să ignore şi să nu comenteze documentele care dovedesc propriu-zis ceva, şi anume dovedesc că dreptatea este de partea evreilor „serioşi“, a unora ca Wilhelm Filderman ori Moshe Carmilly Weinberger, N. Gingold sau Mişu Benvenisti. Evident, nu din partea acestor evrei vin pretenţiile la despăgubiri de zeci de miliarde de dolari pentru suferinţele sutelor de mii de evrei holocaustizaţi de români. Aceste pretenţii, pe cât de arbitrare pe atât de imorale, au de-acum, din păcate, şi sprijinul autorităţilor evreieşti, al Israelului, ceea ce pune România într-o situaţie deopotrivă absurdă şi primejdioasă.
Ştiute fiind dificultăţile economice în care se zbate România, este evident că românii nu-şi vor putea plăti aceste „datorii“ faţă de evrei, situaţie pentru care Israelul va avea toată înţelegerea, drept care s-a şi declarat dispus să renunţe la plata în cash şi să accepte echivalentul în proprietăţi imobiliare, terenuri mai ales, cât mai întinse, inclusiv câteva staţiuni balneare, precum Vatra Dornei, Slănic Moldova, Moeciu ş.a. Fireşte, experienţa pe care  evreii au căpătat-o în Palestina îi va ajuta pe evrei să nu mai săvârşească în România acele greşeli care le vor fi fost fatale în Palestina…

Cerem să…

§ 14. Cu alte cuvinte, încercând să înţelegem motivaţia acestei vaste diversiuni mediatice care răspândeşte în toată lumea minciuna despre holocaustul anti-evreiesc petrecut în România, suntem obligaţi de logica faptelor, dar şi de evidenţa lor, precum şi de unele informaţii, să conchidem că minciuna cu holocaustul face parte dintr-o strategie mai amplă, bine calculată, al cărei caracter profund anti-românesc societatea românească a început deja să-l perceapă, înainte chiar de a-l pricepe. De aceea:
Cerem să înceteze propaganda mincinoasă pe tema holocaustului din România, holocaust cu totul şi cu totul imaginar!
Cerem evreilor cinstiţi şi autorităţilor evreieşti, ca o con­diţie a unor relaţii normale între români şi evrei, să intervină în spiritul adevărului şi al respectului pentru fiinţa umană, şi să condamne public minciunile şi calomniile puse în circulaţie de unele cercuri evreieşti pe seama poporului român, şi tot public să prezinte scuze poporului român!
Cerem, dacă e nevoie, intervenţia mediilor academice internaţionale de jurişti şi istorici, ca să arbitreze în acest dife­rend şi să se pronunţe asupra valabilităţii argumentelor pe care se întemeiază acuzaţia de genocid şi holocaust adusă românilor!
Cerem evreimii mondiale să înceteze a mai planifica istoria românilor în funcţie de interesele evreieşti, să pună capăt activităţilor anti-româneşti, să înceteze elaborarea şi de­rularea de strategii şi diversiuni anti-româneşti!
Cerem transparenţă totală în relaţiile dintre România şi Israel, dintre români şi evrei, în relaţiile internaţionale!
Cerem acces liber la arhivele evreieşti de pretutindeni!
Cerem prea mult?

Complici la minciună şi la de-românizarea

României

§ 15. Din păcate, prin tăcerea lor, prin abţinerea sau teama de a denunţa caracterul mincinos şi calomniator al tezei unui holocaust anti-evreisc petrecut în România, toţi evreii de azi se fac complici la această minciună dezgustătoare, se fac vinovaţi de sperjur în faţa lui Dumnezeu şi a poporului român. Şi în primul rând evreii plecaţi din România sunt vinovaţi. Considerăm că evreii îşi pierd astfel dreptul moral de a mai reveni în România ca cetăţeni ai acestui stat, dreptul de a-şi mai lega în vreun fel viaţa de această ţară şi de locuitorii ei, prin încetăţenire sau prin dobândirea de proprietăţi ori pentru afaceri. Unanimitatea cu care evreii de azi, în dispreţul adevărului, afirmă şi mai ales se feresc să respingă teza holocaustului din România ne îngrijorează ca o dovadă indiscutabilă a neputinţei acestor evrei, trăitori în România sau plecaţi din România, de a fi loiali şi corecţi faţă de România şi poporul român! Aceste aprecieri sunt valabile, cu consecinţele juridice care vor decurge în viitor, pentru toţi evreii care la 1 ianuarie 1990 nu aveau cetăţenie română, inclusiv cei peste 100.000 de evrei care în ultimii ani au solicitat şi au obţinut cetăţenia română. Au dovedit că n-o merită. Constatăm astfel, cu regrete sincere, că au dispărut dintre evreii de azi oameni ca Wilhelm Filderman sau N. Steinhard ori Alexandru Graur!…
Pentru evreii care, în mod expres sau prin tăcerea lor, susţin teza holocaustului „românesc“, acuzând astfel poporul român de crime pe care ei ştiu bine că românii nu le-au făptuit, este de neînţeles ce anume îi poate îndemna sau determina să mai angajeze relaţii cu România, cu românii criminali! Avem toată motivaţia logică să ne îndoim de sinceritatea şi buna credinţă, bunele intenţii ale acestor oameni, inclusiv ale evreilor care şi-au dobândit după 1990 o cetăţenie română. Repetăm: n-o merită! Vom fi nevoiţi, ca români, cât de curând să le aplicăm un regim de discriminare negativă, restrictivă, determinată numai de considerente morale, justiţiare, etice. O discriminare împinsă până la anularea şi retragerea cetăţeniei române. Nu putem fi con-cetăţeni şi com-patrioţi cu persoane care, prin sperjur sau prin acceptarea sperjurului, a minciunii şi a calomniei neruşinate, batjocoresc amintirea părinţilor noştri.
De asemenea, suntem obligaţi să luăm în consideraţie cu severitate şi fără nici un me­najament, semnele că proiectul Israel în România este reluat în zilele noastre de strategii Sionului, ceea ce ne impune comportamentul de entitate na­ţională agresată, aflată în legitimă apă­rare, liberă să ripos­teze cu orice mijloc îl va avea la îndemână.
Considerăm că următoarele împrejurări sunt câteva din „semnele că proiectul Israel în România este reluat în zilele noastre“:
a.  Prezenţa unui mare număr de evrei printre beneficiarii căderii regimului comunist;
b.  Implicarea masivă a numeroşi oameni de afaceri evrei în ceea ce eufemistic şi impropriu se numeşte privatizarea din România şi Republica Moldova. În fapt, privatizarea constituie un jaf imens, prin care economia românească a fost distrusă sau înstrăinată, în beneficiul unor investitori străini, foarte mulţi dintre aceştia fiind evrei, ba chiar evrei kominternişti sau urmaşi ai unor evrei kominternişti implicaţi, după 23 august 1944, în instaurarea comunismului în România. Tipic este ca­zul băncii Dacia Felix, falimentată şi trecută, sub alt nume, în proprietatea unor evrei, cu sprijinul personal al preşedintelui României;
c.  Înţelegerile convenite între guvernul român şi cel isra­elian privind strămutarea a circa 300.000 de evrei în România, în caz de forţă majoră;
d.  Numărul mare de evrei care, după 1990, au cerut şi au dobândit cetăţenia română (peste 100.000).
Avem motive să ne îndoim de buna credinţă a acestor „compatrioţi“ evrei, iar dintre aceste motive cel mai convingător este abţinerea evreilor de a se delimita de activiştii kominternişti care fac atâta propagandă anti-românească pe tema pretinsului holocaust din România!
Ipoteza relansării proiectului Israel în România, ca so­luţie paralelă (sau alternativă) la Israelul palestinian, devine verosimi­lă, ba chiar imposibil de trecut cu vederea, în contextul general al realităţii româneşti de după 1989, realitate marcată de împrejurări şi procese extrem de dureroase şi alarmante pentru orice român cât de cât conştient de sensul evenimentelor la care asistă sau participă:
– pentru prima oară în istoria neamului românesc după 1990 se înregistrează un declin demografic, o scădere a populaţiei ca urmare a faptului că cei ce se nasc sunt mai puţini decât cei ce mor;
– politica guvernanţilor şi a formatorilor de opinie ur­mă­reşte, în mod evident, descurajarea natalităţii, a familiei ca instituţie fundamentală;
– numărul mare de copii români vânduţi literalmente în străinătate, în ciuda faptului că mulţi români doresc să înfieze copii şi nu sunt acceptaţi de autorităţi;
– românii, îndeosebi tinerii şi cu precădere tinerii dotaţi, sunt pe toate căile, inclusiv prin programe guvernamentale, ale unor guverne occidentale, încurajaţi sau determinaţi să plece din România şi Republica Moldova ca să-şi caute norocul în alte ţări. Atât guvernanţii, cât şi mass-media încearcă să-i convingă că numai în străinătate îşi pot face o carieră profesională care să-i satisfacă;
– cetăţenii străini primesc cu mare uşurinţă cetăţenia română. Numai românii, care trăiesc în alte state şi vor să se stabilească în România, întâmpină greutăţi deseori insurmontabile în încercarea de a dobândi cetăţenia română.
Se produce în acest fel ceea ce publiciştii şi politicienii lucizi şi responsabili au numit de-românizarea României, proces care îi afectează şi pe minoritarii maghiari şi germani din România, al căror număr este de asemenea într-o dramatică scă­dere. Singura minoritate din România care a sporit numeric după 1990 sunt evreii! Numărul evreilor este azi de 20-30 de ori mai mare decât în 1990. În mai puţin de 15 ani…
(Îi rugăm pe cei care vor comenta critic aceste „teze şi ipo­teze“ să nu omită a ne oferi propria lor interpretare la aceste cifre, de care noi nu ne-am învrednicit să luăm cunoştinţă şi să nu ne pese!)
Nota bene: Autorul acestor pagini a încercat să afle cifra exactă a evreilor care au dobândit cetăţenie română după 1990. Nu a reuşit. Este secret de stat!

Publicat de Ion Coja in Doctrină naţionalistă, Holocaust pe 08.02.2014

(Capitole din ION COJA, Protocoalele Kogaionului. Cartea se poate procura on line de la

SCHIMBAREA - DOCUMENTAR

SURSA:http://www.youtube.com/watch?v=LMWfnVId5Bk

ORDIN CATRE ARMATA ROMANA 22 IUNIE 1941 - MARESALUL ION ANTONESCU

 

„Soldații de pe front au mari riscuri de a fi răniți sau omorâți din cauza comisarilor evrei, care cu o perseverență diabolică împing pe ruși din spate cu revolverul și îi țin să moară până la unul pe poziție. (...) Toți Evreii să fie readuși în lagăre, preferabil în cele din Basarabia, fiindcă de acolo îi voiu împinge în Transnistria, imediat ce mă voiu degaja de actualele griji. Trebue să se înțeleagă de toți, că nu este luptă cu slavii, ci cu Evreii. Este o luptă pe vieață și pe moarte. Ori învingem noi și lumea se va purifica, ori înving ei și devenim sclavii lor. (…) Deci menajarea lor, în interior, ar fi o slăbiciune care ne va putea compromite victoria. Ca să învingem trebuie să fim fermi într'o atitudine. Asta trebuie să o știe toți. Nu economicul primează în aceste momente, ci voința națiunii înseși. Și războiul în general, și luptele de la Odessa în special au făcut cu prisosință dovada că Satana este Evreul. De aici enormele noastre pierderi. Fără comisarii evrei eram demult la Odessa” — Mareșal Ion Antonescu

Teritoriul pe care se află țara noastră a fost în urmă cu peste 10.000 de ani vatră din care s-a născut și a evoluat omul.

 

O nouă teorie a istoricilor aruncă în aer tot ceea ce am învăţat la scoală până în prezent.  Pentru susținerea acestei teorii incredibile, câteva exemple concludente sunt aduse.

De exemplu, în Oltenia a fost descoperită cea mai veche așezare din lume, care datează de circa 18.000 ani. Cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnăcop de miner descoperit vreo dată, cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume, toate acestea au fost descoperite pe teritoriul țării noastre și au o vechime de mai bine de 8000 de ani. O altă descoperire importantă este cea mai veche scriere din lume, care nici până în prezent nu a fost înțeleasă în totalitate, reprezentată de alfabetul de la Tărtăria. Tăblițele descoperite lângă Alba au o vechime de 6000 de ani și conform arheologilor au inscripţionate cele mai vechi litere din lume. Tot aici s-a inventat arcul, au apărut primele furnale din Europa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii(ahei şi dorieni), fenicienii.

Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înalta cultura de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeană, Asia Mică, Africa……chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi Burebista.

Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu în spaţiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultura din Europa, (neolitic) şi printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.

Începând cu anul 1995, după studii îndelungate, însa intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu arcul începând cu mileniul cinci înainte de Christos.

Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbal şi apoi păstrate cu sfinţenie. Lipsa de acasă era semnalata printr-un bat lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient.
Traco-dacii erau singura civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a sa.

În jurul anului 1400 Î.C, se construieşte în Tracia nord-Dunareana, cea dintâi şcoală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii).
Conform mărturiilor rămase posterităţii ale lui Platon şi Socrate, însuşi Pitagora şi-a completat studiile la şcoala Zamolxiana, şi tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seamă medici ai timpului.
Istoricul Herodot, îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaţilor,(Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuţi ca Cimiry. Migraţi ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda au fost cunoscuţi sub denumirea de celţi.

Zona Nord -Dunareana (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat în aproape toate bogăţiile pământului, cu terenuri agricole(Grânarul Europei de mai târziu), păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zonă bine apărată contra majorităţii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungaţi din vatră strămoşească şi nici deznaţionalizaţi.

Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradiţiile strămoşilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuţioase de sânge, demonstrează un alt miracol : în ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionată ocupaţie romana, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri.

Bibliografie:
- Augustin Deac – Istoria Adevarului Istoric
- P.L.Tonciulescu – Ramania, paradisul regasit
- Nicolae Densusianu – Dacia Preistorica , Vol.1, 2, 3, 4, 5
- Cornel Bârsan – Revansa Dacie

"TRACII, ISTORIE ASCUNSA" -  DOCUMENTAR 2013

SURSA:http://www.youtube.com/watch?v=72LqXZnWLoo

"DACII - NOI DEZVALUIRI" DOCUMENTAR 2012

 

SURSA: http://www.youtube.com/watch?v=3yBrbMrAppw

"DACII - ADEVARURI TULBURATOARE" DOCUMENTAR 2012

PLACUTELE DE LA SINAIA

SURSA:http://www.youtube.com/watch?v=i6XkJATGSKw

DOCUMENTARUL - "IDENTITATE PIERDUTA"

PARTEA I

SURSA:http://www.youtube.com/watch?v=rh6sx7BrTEM

“Mesajul” lui Mihai Eminescu către poporul român, dincolo de mormânt…

 

Mihai Eminescu

A fost odată ca-n povesti,

A fost, de-ar mai fi iară ,

Din neamuri tracice, regeşti,

O prea frumoasă ţară.

Şi era una pe pământ

Şi mândră-n toate cele,

Cum e icoana unui sfânt

Şi Luna între stele.

Mă doare-n suflet, când privesc

La tot ce se întamplă,

Şi in mormant mă răsucesc

Şi cuie-mi intră-n tâmplă .

Eu nu mai simt miros de tei

În viata mea postumă,

Nu văd nici vajnici pui de lei,

Doar mucegai şi humă.

Luceferi nu mai strălucesc,

Cand ţara e o rană ,

Copiii mamele-şi bocesc ,

Ca n-au în blide hrană.

Cântat-am graiul românesc,

Această dulce limbă.

Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc,

Prin alte ţări o schimbă .

Degeaba le-am lăsat cu dor

O “Doină”, să tresară !

Trecutul nu e viitor

Şi viaţa li-i amară.

Nici harta nu-i ca-n alte dăţi,

Din Nistru până-n Tisa.

Moldova-i astăzi jumătăţi.

Cât rău făcutu-ni-s-a!

Degeaba scris-am eu scrisori

Din vremuri de urgie,

Şi m-am rugat de-atâtea ori,

Mai bine să vă fie.

Avut-am piatră la hotar

Şi-n ţara noastră singuri

Cules-am holde din brăzdar.

Acum n-aveţi nici linguri …

O, biet popor român sărac,

Cu-o ţară prea bogată!

Tu vino-i răului de hac

Să nu ţi-o vândă toată!

Şi dă-i afară pe străini

Cu toţi îmburgheziţii,

Să nu-ţi mai fie-n alte mâini

Guverne şi poliţii!
Cu trupe de comedianţi,

Numindu-le partide ,

Sunteţi românii emigranţi

Din Rai în ţări aride.

Pierdut-aţi banii ţării-n vânt

Şi-i goală visteria.

Mai daţi şi ape şi pământ

Şi vindeţi România.

Mihai Viteazu v-a lăsat

O ţară mai rotundă.

Voi azi aţi scos-o la mezat,

Străinii vă inundă.

Aveţi întinsul Bărăgan,

Şi nu aveţi o pâine.

Aveţi şi turme şi ciobani,

Dar duceţi vieţi de câine.

Aveţi bogaţii munţi Carpaţi

Şi dulcea Mioriţă,

Păduri de brazi,

ce vă sunt fraţi,

Şi flori în poieniţă.

Aveţi o deltă ca-n poveşti,

Vedeţi să nu v-o fure,
Atâtea ape, atâţia peşti
Şi nu mâncaţi nici mure…

Nici vii pe deal nu mai zăresti,

Livezile se-uscară,

Când mărul Ţarii Româneşti

Se-aduce de afară.
Nu vine Mircea cel Batrân,
Nici Ştefan de la Putna,

Să vi-l alunge pe păgân,

Cand voi lăsat-aţi lupta!

Albastrul cerului senin

Se-ntunecă mai tare

De-atâţia nouri de venin,

De-atâta delăsare.

Nu voi a vă-nvăţa de rău,

Ci-ncerc a vă-nţelege.

De ani şi ani cădeţi în hău,

Nimic nu vă mai merge.

Ruşine să vă fie-n veac,

Că v-aţi trădat străbunii,

De parcă n-aţi fi pui de dac,

Ci rude-aţi fi cu hunii!

Lasaţi pe-ai voştri guvernanţi

Să vă înece-n smoală,

Să fiţi doar simpli figuranţi

În ţara voastră goală…

“Greşalele în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”

“Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernamânt. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale supreme, corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică; oricare ar fi, pe de alta parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulităţi venale, de oameni de nimic, pentru a guverna.“

Mihai Eminescu

 

 ECOUL UNEI SCRISORI

 

Nu scriu aceste rânduri pentru a mă  lauda, nici pentru a-mi satisface un ego orgolios. Este normal ca audienţa de care s-a bucurat articolul  “ Scrisoare deschisă poporului român” să îmi facă plăcere, nu aş mai fi om dacă nu aş rezona la o asemenea constatare, dar nu despre asta vreau sa scriu acum. Ce simt eu personal este mai puţin important. Important este cum au reacţionat cititorii, dar mai ales faptul că au reacţionat.  Au trecut numai 36 de ore de când acest articol a apărut pe Ziua Veche şi articolul a adunat 1000 de like-uri, peste 3300 de vizualizări, 100 de comentarii. În plus a fost preluat de 6 ziare şi  4 bloguri cu comentarii si puncte de vedere care diferă, de la aprobări la riposte negative, unele argumentate, altele pur si simplu de dragul de a se evidenţia cu ceva. Şi bomba continuă să sară, ca să parafrazez un banc de pe vremea lui Ceauşescu.

Ceea ce este important peste numărul sau natura comentariilor este interesul pe care subiectul l-a stârnit.  Nu pot să nu salut acest interes, care arată că totuşi românilor le pasă, că nu toţi dorm, că mulţi sunt chiar dornici să se  facă ceva nu numai să ne lamentăm şi să scriem articole. De acord, acest articol s-a dorit un îndemn la atitudine. Nu puţini sunt cei care au spus în comentariile lor că nu e suficient să vorbim, trebuie să şi facem ceva. Sunt de acord, numai că din păcate aşa cum spuneam în mai multe rânduri, se pare că lipseşte văcuţa Milka, cea care să împingă românii să îşi dea mâna. Lipseşte persoana,  personalitatea care să întrunească sufragiul celor nemulţumiţi de actuala stare de fapt, personalitatea care să reprezinte în primul rând autoritatea unei conştiinţe curate, a unui trecut curat, incoruptibilul şi neşantajabilul, care să coaguleze aceşti oameni  şi să le ofere siguranţa unui lider care nu le va trăda aşteptările şi idealurile.

Suntem în Decembrie, au trecut 22 de ani de când am crezut că suntem salvaţi. Acum toată lumea ştie că ne-am îmbătat cu apă rece, iar evenimentele de acum 22 de ani au fost speculate şi deturnate de la direcţia pe care o dorea lumea. Sincer vorbind însă, mulţi nici nu ştiau atunci ce doreau, se bucurau doar că au scăpat de un dictator, crezând că mai rău de cât a fost nu poate fi. Uite că  poate fi. Şi astăzi este destulă lume care spune că mai râu decât acum nu poate fi . Şi ei se înşeală. Încă mai avem o ţară, aşa cum este ea acum , dar ÎNCĂ MAI EXISTĂ. Dacă vom continua să privim şi să ne învinuim unii pe alţii, vom ajunge fie să ne omorâm între noi, fie să ne lăsăm călcaţi în picioare de alţii din afară şi la propriu, nu numai la figurat, iar această ţară, înglodată în datorii va fi sfâşiată. Nu este o simplă figură de stil, este  o urmare logică a ceea ce se întâmplă acuma. Pentru a evita această situaţie  trebuie să conştientizăm acest pericol şi să reacţionăm.

Ce ne lipseşte?

1.Liderul pe care să îl urmăm;

2. Conştiinţa civică;

3. Unitate de acţiune;

4. Conştientizarea faptului că toţi dorim de fapt acelaşi lucru, ne despart doar dogmele politice, promisiunile unor partide în care sperăm sau credem mai mult sau mai  puţin, dar care de fapt  ne dezbină.

5. Momentul;

Cum putem să trecem peste ele ?

1.       Liderul este cel care apare la momentul potrivit, la locul potrivit. El poate fi impus de mase, de servicii  şi grupuri mai mult sau mai puţin oculte, sau este cultivat dar nu convins că el este acela. Este o problemă care se poate rezolva ad-hoc, sau se poate pregăti. Iliescu a fost pregătit. A speculat momentul apărând ca emanat, când de fapt era pe bloc–start. Liderul este un factor decisiv care poate păcăli mulţimea dacă nu este cunoscut şi  e suficient de şiret încât să ştie ce să promită mulţimii. Iliescu a ştiut. Avea clasă. Oricum, acum românul e fript, va fi mai atent la astfel de emanaţi. Dacă un de lider nu există, el va apărea la momentul potrivit.

2.       Conştiinţa civică poate fi cumpărată cu o găleată , un kg de ulei şi unul de zahăr, cu grade, decoraţii, funcţii, prime,  salarii, pâini, sărmăluţe, sau cu ameninţări, dar la acest gen de cumpărări îşi vând conştiinţa cei care oricum nu o au. Cei care au cu adevărat conştiinţă nu o vând, nici ieftin, nici scump. Ei trebuie doar convinşi că nu sunt singuri şi că doar unirea îi poate scoate din anonimat.

3.       Unitatea de acţiune se obţine atunci când conştiinţele se vor deştepta şi vor începe să interacţioneze, când vor realiza că din păcate  chiar aşa zisele partide politice sau doctrine oricât de frumos ar suna pe hârtie, practic nu fac altceva decât să îi dezbine şi să le subjuge interesele sub o apartenenţă care le dă speranţa la un moment în care şi ei o vor duce bine şi îi vor privi de sus pe ceilalţi, sau momentul când  vor vedea murind şi capra vecinului. „SSSSSSSST, CIOCU MIC, NOI SUNTEM LA PUTERE ACUM”  este momentul la care visează fiecare. Ideal ar fi ca indiferent ce partid este la conducere, românii să creadă că ei sunt la putere. Cine va realiza acest deziderat va conduce  veşnic.

4.       Nu e nevoie de un partid de o anumită orientare,nu trebuie să te numeşti socialist ca să te intereseze prosperitatea celor de jos sau a celor de lângă tine  şi nici capitalist ca să poţi dezvolta o economie de piaţă adevărată, cu promovarea şi stimularea iniţiativei private. Românii trebuie să înţeleagă  că dezbinarea, care a devenit politică de bază a partidelor, indiferent care din ele, dar ridicată la rang de artă de Băsescu, este cauza principală a stării în care ne găsim. Ascultaţi, citiţi şi urmăriţi discursurile tuturor liderilor politici şi veţi vedea că nu este unul care să nu se lege de capra vecinului, care să nu se lege de „duşmanul” de clasă, care să nu dea vina pe celălalt. Şi fac acest lucru cu triplu scop, unul de a îşi ascunde propriile lipsuri, doi de a arunca pisica în curtea celuilalt, şi trei de a dezbina. Nu poate oare nici un om politic să vorbească despre ce a făcut, face şi va face el, fără să se lege de aşa zisul duşman? Toate aceste atitudini ale politicienilor ne azmut, ne fac să ne urâm unul pe altul, deşi cei de jos o ducem toţi la fel deşi starea actuală de lucruri este urmarea lor a celor ce ne dezbină cu doctrine false. Toţi au fost la putere la un moment dat, toţi s-au îmbogăţit cât au stat la putere , toţi au avut greve şi manifestaţii ostile  pe timpul guvernării lor. ŞI ATUNCI DE CE NE ÎNJURÂM ÎNTRE NOI? Am învinuit pe rând, an după an toate partidele şi regimurile care ne-au condus. În toţi aceşti ani, noi am dus-o din ce în ce mai rău, iar ei din ce în ce mai bine. Suntem chiar aşa de orbi sau de proşti încât să nu sesizăm acest lucru? Suntem chiar atât de inconştienţi încât să nu realizăm că noi, românii, oamenii de rând ne tăiem singuri craca de sub picioare şi facem jocul celor ce ne vor dezbinaţi ? Până când ?

5.       Momentul. Cel mai dificil de dar şi cel mai uşor de rezolvat din toate condiţiile sau datele ecuaţiei. Cel mai simplu pentru că poate apărea oricând, de la o scânteie, de la o prostie, sau de la ceva pregătit. Cel  mai rău pentru că este impredictibil, sau necesită o pregătire temeinică, iar în condiţiile în care spionarea cetăţeanului, teama, şi delaţiunea au atins cote inimaginabile, ca să nu mai spun şi principiul caprei şi dezbinarea,au ajuns la asemenea cote,  practic imposibil de realizat. În primul rând însă, oamenii nu ştiu că nu sunt singuri, nu ştiu câţi sunt în situaţia lor, câţi gândesc ca ei câţi sunt dispuşi să li se alăture. Sindicatele, cele care au puterea de a testa piaţa, sunt conduse în cele mai multe cazuri de lideri corupţi. Cazul Petcu nu e singular. Unii sunt corupţi cu bani, alţii sunt conduşi politic  alţii sunt corupţi de ambiţii personale, orgolii, se vor conducători unici şi nu se lipesc de nici o mişcare  sindicală, dacă numele lor nu apare ca salvatorul patriei. Dorinţa de putere şi orgoliul  corupe mai mult şi mai periculos  decât banul şi mult mai profund, pentru că îţi dă impresia că eşti incoruptibil şi deci intangibil.

Spuneam că acest articol, această scrisoare mi-a arătat că nu sunt singurul care gândeşte aşa, şi că oamenii se pot mobiliza. Le lipsesc toate cele spuse mai sus dar mai ales, încrederea şi conştientizarea faptului că nu sunt singuri. Problema este că nu ştiu cine şi mai ales câţi sunt ca ei. Şi atunci propun, ca in una din zile, nu ştiu când, poate în ziua de Crăciun, poate în ziua de 31 Decembrie, poate  pe 1 Ianuarie, toţi cei care gândesc la fel,  aşa din întâmplare, doar ca să se convingă că nu sunt singuri, să se plimbe, fără pancarde, fări marşuri, fără lozinci, fără scandări, fără partide, fără sindicate, să spunem la ora 14 prin parcul oraşului, sau prin centru. Nu e nevoie să poarte semne distinctive, nu e nevoie să vorbească, nu e nevoie sa schimbe idei, doar să vadă că există, că nu sunt singuri şi că la momentul potrivit vor avea prieteni. Când spun momentul potrivit mă refer la momentul în care vor înţelege toţi că dezbinarea, ura şi interesele de grup ne vor duce în prăpastie. Hai să vedem dacă suntem în stare să trecem peste toate acestea şi să ne privim fără ură. Atât. Hai să ieşim toţi în ziua de Crăciun în locul unde ne putem vedea fără să cerem aprobări de la primărie, la Craiova de exemplu, în Parcul Poporului, cu copii, nepoţi, căţei, la plimbare. Ne vom da seama după numărul de oameni, comparând cu ceea ce ştim că  găsim de obicei prin locul respectiv, că nu suntem singuri.  Fiecare oraş are un astfel de loc. Cred ca Ziua de Crăciun , ora 12  este o oră potrivită. După aceasta oamenii pot merge să servească masa de Crăciun, poate cu şi mai mare bucurie.

Oameni buni, aveţi nevoie de încredere şi speranţă. Conducerea unei ţări nu o exercită cei aleşi, ei ar trebui să fie doar uneltele voastre. Faceţi ca acest lucru să   fie posibil. Arătaţi şi arătaţi-vă înşivă că voi sunteţi cei care contează. Faceţi primul pas: 25.12.2011.12.00 locul pe promenadă al oraşului. Arătaţi că vă pasă, convingeţi-vă că nu sunteţi singuri. 

 

SURSA: http://punctochitpunctlovit.blogspot.ro/2011/12/ecoul-unei-scrisori.html

 

SCRISOARE DESCHISA CATRE POPORUL ROMAN - MESAJUL TABLITELOR DE LA TARTARIA

Popor român !

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, de Crăciun, odată pe an, să îţi aminteşti cine  ai fost, cine eşti  şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi.

Eşti singurul popor european  care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor.  O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti  unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta,  când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale ?

Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care  le-au studiat. Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se  semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. 

Cât timp o să te laşi neglijat ?

Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi,  nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. 

De ce te laşi dezbinat ?

Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. 

Când îţi vei revendica drepturile ?

Din tine au apărut Eminescu, Enescu,  Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu,  Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. 

De ce ai lăsat să se întâmple asta ? 

Astăzi, popor român  pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?

-          Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. 

Tu taci;

-          Astăzi ,ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur , argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam.

Tu taci;

-          Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. 

Tu taci;

-          Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ?Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. 

Tu taci;

-          Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. 

Tu taci;

-          Astăzi, parlamentul şi guvernul  ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile  şi întreprinderile  “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul   iar ţara rămâne pe butuci. 

Tu taci;

-          Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii, şi care le sunt meritele:

1.       Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. 

Tu taci;

2.       Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. 

Tu taci;

3.       Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.

Tu taci ;

-          Slujbaşii tării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. 

Tu taci ;

-          Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase , de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. 

Tu taci;

-          Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze  spun că nu e nimic deosebit. 

Tu taci;

-          Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.

Tu taci;

-          În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. 

Tu taci;

-          Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. 

Tu taci;

-          Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai  la intrare. 

Tu taci;
-         Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României,( de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează imnul României dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. 

Toţi tac. 

Tu taci;

-          Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii  pentru că eşti prea bogat în viziunea lor, sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.

Tu taci;

-          Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării,  care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. 

Tu taci;

-          Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. 

 Tu taci;
-          Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine . 

Tu taci ;

-          Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat  o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire.

 Tu taci; 

Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi tu taci. Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

Cât o să mai taci ? 

Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copii pe drumuri, sclavi ai  celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii. Acesta este mesajul nedescifrat până acum, al tăbliţelor de la Tărtăria!

               

SURSA: http://punctochitpunctlovit.blogspot.ro/2011/12/scrisoare-deschisa-poporului-roman.html