Translate

15 ianuarie 2014

ALEGERI PARLAMENTARE DEC. 2012

DEZVĂLUIRI ÎNSPĂIMÎNTĂTOARE

 

Au trecut și alegerile parlamentare cu surle și trîmbițe, urale de victorii absolute și îngenuncheri jalnice ale celor care mai ieri erau tari și mari, iar toată cărăcuda suită în spinarea Țării este mulțumită de marea fericire care a pălit-o în nevolnicia ei. Fel de fel de netoți, care și-au cumpărat o diplomă de la fabricile de diplome sau tarabele negustorilor escroci, alții chiar demni de a face cinste oricărui balamuc s-au urcat pe umerii Țării să o conducă, adică să o fure și să o vîndă, pe acolo pe unde mai este cîte ceva de dat altora pe degeaba sau pentru vreo mituială molipsitoare. Și așa tîrîș-grăpiș, turma de dobitoace cuvîntătoare a mai pus botul odată pentru mafiile autohtone numite juridic ,,partide politice”, adică cele care din decembrie 1989 au luat Țara în stăpînire și o țin cu mînă de fier să nu le scape nimic, iar în urma lor să rămînă prăpădul lumii. Este greu de înțeles cum un popor adus la disperare de propriile căpetenii votate cu avînt proletar, nu numai că nu are curajul să se revolte împotriva acestor bande de nelegiuiți, dar îi pune mereu și mereu în capul mesei să le fie bine, așteptînd să îi miluiască și pe ei cu cîte ceva din preaplinul jafului săvîrșit. Ca să ne lămurim pe deplin despre comportamentul social și politic al majorității românilor, sau a unei mari părți, trebuie să ne amintim ce s-a întîmplat în istoria noastră recentă, mai precis în perioada comunistă.
De ceva vreme se cunoaște în psihologia contemporană conceptul ,,torționar-victimă” prin care se explică ciudatele relații, ambiguități și justificări între cele două categorii de subiecți analizați prin prisma regulilor acestei științe. Aici cele două componente ale procesului de violență, torționarul și victima încearcă fiecare să-și găsească o justificare a comportamentului din timpul brutalităților, dar și după săvîrșirea lor. Torționarul pretinde că a executat un ordin, dar a încercat să-l mai îmblînzească fiindcă porunca stăpînirii era mult mai aspră și dacă ar fi aplicat-o cu punct și virgulă, atunci victima ajungea sigur sub pămînt după primul ,,tratament”. Adică să ne înțelegem și să-i înțelegem: chiar cele mai fioroase bestialități care distrug complet ființa biologică și o înjosesc în cel mai oribil fel sînt totuși făcute cu îngăduință și înțelegere de către torționar, iar victima trebuie să fie bucuroasă că are un asemenea ,,partener” de supliciu. Victima, caută să țină minte ,,bunătatea” torționarului și după ani buni chiar poate sta la o bere cu acesta amintindu-și cu umor cum era distrus sistematic atît trupește cît și sufletește de către cel din fața lui și trebuie să fie, dacă nu împăcat, cel puțin mulțumit că a scăpat cu viață chiar dacă aceasta este mutilată pentru totdeauna. În fapt aceste acțiuni criminale asupra trupului, dar mai ales ale sufletului, urmăresc distrugerea conceptului de persoană cu identitate proprie și transformarea ei într-un dobitoc ascultător coborît însă sub nivelul animalului adică un subanimal ce își duce existența gregară în propriul closet chiar și atunci cînd asupra lui se aplică violențe greu de imaginat.
Experimentul Pitești sau fenomenul Pitești, a fost o acțiune organizată pentru prima dată în istoria lumii de un stat – statul comunist român condus de către cazarii bolșevici – prin instrumentele sale de tortură și represiune, urmărind să distrugă psihic și biologic un grup dintre membrii propriului popor pentru a îngrozi restul populației dacă nu va urma linia impusă de stăpînire pentru întreaga societate. Procesul de distrugere și maculare a memoriei individuale s-a petrecut la închisoarea Pitești între anii 1949-1552 sub directa supraveghere a Securității, organ criminal înființat, condus și controlat de jidanii bolșevici, cei mai mulți din România dar unii aduși chiar din URSS. Securitatea a pus ochii pe tinerii – cei mai mulți legionari – ce nu doreau să se supună puterii comuniste rămînînd o forță socială încă necontrolată suficient și care trebuia să fie nimicită. Această operație diabolica de depersonalizare, de distrugere a mentalului individual și colectiv dar și de asasinat moral și biologic a început în anul 1948 la închisoarea Suceava, fiind continuat la Pitești unde s-a atins apogeul cruzimii și bestialității.
,,Reeducarea” celor îndîrjiți s-a făcut prin executarea unor bătăi și torturi sălbatice, administrate zilnic cu scopul de a le nimici voința prin durere fizică și nesomn și astfel să înceapă spălarea creierului pentru a primi noul model de gîndire bolșevic, deținuții politici fiind majoritatea studenți, membri ai partidelor interzise: legionarii, țărăniștii și liberalii. Scopul experimentului după gîndirea criminalilor bolșevici, a fost lepădarea convingerilor şi ideilor politice şi religioase a deţinutilor, şi în cele din urmă alterarea gravă personalității fiecăruia până la punctul obedienţei absolute în care persoana să nu se mai împotrivească nici atunci cînd îi este amenințată însăși ființa biologică, omul devenind un subanimal.
Grupul de ,,reeducatori” a fost format sub supravegherea directă a Securității, numai din detinuţi politici avîndu-l în frunte pe Eugen Ţurcanu, fost student la Universitatea din Iaşi şi fost membru al Gărzii de Fier, dar avînd o scurtă plimbare și prin PCR. Selectarea s-a făcut sub directa supraveghere a lui Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg după cel jidovesc oficial, însă nu-l știm pe cel din pinkas unde a fost trecut ca sutaș al întunericului), a colonelului Ludovic Czeller (Zeller, de același neam cu primul, adică jidan bolșevic) de la Direcția Penitenciarelor şi a politrucului Iticovici Marina (tot jidan pur sînge sau mai corect, pură pucioasă) care au înfăptuit acțiunea de selecție pentru realizarea experimentului. Toți cei care au trecut prin acest iad, au cunoscut de la început metodele de a dezlega limbile celor muți, fiind supuși în timpul interogatoriilor la bătăi sălbatice sub directa supraveghere a ofițerilor de Securitate care urmăreau desfășurarea experimentului. Apoi urmau scenele de groază din celulele unde deținuții ,,recalcitranți” erau snopiți în bătaie pînă la ruperea oaselor de către ,,reeducatori”, iar unii mureau pe loc în urma chinurilor și a loviturilor suferite. Pentru a scăpa de bestialitățile imaginate de acești sataniști ieșiți din străfundurile iadului iudeo-bolșevic porniți la vînarea sufletelor unor ființe nevinovate, unii deținuți ,,au recunoscut” tot ce li s-a cerut, inclusiv ,,demascarea” părinților, a fraților și surorilor, a prietenilor și a credinței ortodoxe în care credeau, procedeu folosit de securitate de-a lungul sinistrei sale existențe în sînul statului român pînă în decembrie 1989. Echipa de torționari ,,reeducatori” dintre deținuți trebuia să îi ,,demaște” tot timpul pe ceilalți deținuți nu numai pentru faptele pretins comise dar și pentru gîndurile de nesupunere sau răzvrătire la adresa regimului din închisoare. După ce erau bătuți măr pentru a le înmuia cerbicia trupului, se trecea la umilirea sufletului prin obligarea acestora de a desfășura munci degradante pe timp îndelungat cum ar fi curățarea podelei cu o crîpă ținută în dinți. Înfometați, bătuți cu sălbăticie și ținuți în condiţii degradante şi de o mizerie înspăimîntătoare, întemnițații nu aveau voie să țină legătura cu cei din afară pușcăriei, fiind forţaţi să-şi acopere ochii în rarele situaţii când ieşeau din celule. Se urmărea realizarea unei torturi prin nesomn în care victima era bătută mereu pentru a fi împiedicată să se odihnească, erau obligaţi să-și înfulece mîncarea la repezeală direct din farfuriile lăsate pe podea stînd cu mâinile ţinute la spate, şi chiar siliţi să mănânce fecale sau băgaţi cu capul în găleţi cu urină și scîrnă – tinete – apoi erau obligați să stea zile întregi cu această mizerie oribilă pe față. Unii au fost obligați să bea mai multe kilograme din amestecul pestilențial de urină și excremente care era în tineta din celulă.
Pentru a le batjocori sufletul și credința ortodoxă, la ordinul tartorului E. Țurcanu se puneau în scenă adevărate orgii homosexuale avînd ca subiect scene din Vechiul și Noul Legămînt precum cea a nașterii lui Iisus astfel că ,,asinul” era ,,înfierbîntat de ,,Maria Magdalena”, ,,Iosif” sodomiza ,,asinul”, care la rândul lui stătea cu botul în poalele ,,preacurvei fecioare Maria”, sodomizată concomitent de ,,Iisus”. Gunoaiele ,,reeducate” în frunte cu Ţurcanu, după felul cum au fost ,,mobilizați” să-și arate recunoștința față de stăpînirea jidovească, manifestau o plăcere satanistă în a batjocori pe cei credincioşi, porecliţi ,,misticii”. Scenele de groază și nebunie a urii aveau un efect terifiant asupra victimelor, care găseau, de regulă pentru îndurarea supliciului iadului existențial, singurul sprijin în credinţă. Or, după participarea la asemenea orgii diabolice, întreaga lor credință era zguduită din temelii. Aceste idei sînt luate din studiul lui Alin Mureşan privind iadul din pușcăria Pitești, intitulat Reeducarea prin tortură, publicat în revista Memoria, nr. 4/2006. O altă mărturie la fel de îngrozitoare o găsim în cartea lui Ioan Ianolide, intitulată Întoarcerea la Hristos, o mărturie zguduitoare a celor trăite la Pitești care a fost pusă pe hîrtie în anul 1982, iar în prezent se găsește în format PDF, pe internet. Găsim aici scena Întrupării lui Iisus, transformată într-o blasfemie îngrozitoare de către E. Țurcanu și ceata lui. ,,...Pe sală am văzut un inspector înconjurat de o gardă puternică. Priveau prin vizorul camerei cele ce se petreceau înăuntru. Pe un perete era spînzurat cu curele, de două cuie, un tînăr care fusese torturat împreună cu mine, dar refuzase orice colaborare cu «reeducarea», Eugen Ţurcanu îl bătuse zi şi noapte. Îi spunea: «Ca pe H... mă-tii , mă banditule, am să te răstignesc, dar tu nu eşti Dumnezeu, ca ăla, ca să înviezi, învia-l-ar mama dracului de mincinos, că de la el se trag toate ororile săvîrşite de legionari... din «spirit de sacrificiu» ca el, nu?.... Bă, nu te lăsăm pînă nu vei spune cu gura ta că Hristos a fost un şarlatan care a înşelat lumea! Şi nu numai atît, bă, va trebui să-ţi răstigneşti tu singur prietenii, ca să le scoţi pe Hristos din capetele alea verzi! S-a terminat cu jertfa! Aici vă facem oameni, bă, oameni, nu bandiţi, nu mistici! Acum Genu privea triumfător spre perete. Cu glas liniştit, a zis: Azi e Crăciunul. Bine.... Să-l sărbătorim şi noi cum se cuvine!... Hei, tu, ăla, dezbrăcarea! a ordonat el unui tînăr. Acela, tremurînd, s-a dezbrăcat şi era tot trupul lui vînăt şi însîngerat. Tu eşti fecioara cea prea.... a zis Genu. Aşează-te în poziţie de născătoare! N-ai mai fătat tu pînă acum, dar acum ai s-o faci şi pe asta!....»“ De reținut faptul că deţinuţii credincioşi erau îmbrăcaţi ca Iisus Cristos, iar ceilalţi trebuiau să-i înjure în toate felurile, erau forţaţi să blasfemeze simboluri religioase şi textele sfinte. Deţinuţii erau siliţi să recunoască faptul că membrii propriilor familii aveau tot felul de trăsături criminale, groteşti. Mulți au scris autobiografii false, care cuprindeau diferite apucături de comportament pervers. Un alt martor al acestor fapte de groază Dumitru Bacu ne-a lăsat mărturie următoarele: ,,Prin injectarea treptată de informații opuse celor acceptate dintotdeauna ca reale și adevărate în subconştientul victimei, prin alterarea şi deprecierea gravă și constantă a realității existente şi înlocuirea ei cu o imagine fictivă, reeducatorul a obţinut în final scopul demascării: să facă minciuna atât de reală pentru victima încît aceasta va uita ceea ce pentru el înainte avea sens. Asta a dus la un revers complet, pentru un timp nedeterminat, al valorilor în care victima crezuse până atunci”.
În anul 1952, cînd Gheorghe Gheorghiu-Dej a reușit să-l răstoarne din jilț pe fiorosul ministru de interne Teohari Georgescu (Burah Tescovich după numele jidovesc) ,,experimentul Pitești” a fost oprit.
Deținuții ,,reeducatori”, în frunte cu Eugen Țurcanu au fost judecați în secret pentru fapte grave săvîrșite asupra a 780 de colegi de celule, iar 22 dintre inculpați au fost condamnați la moarte. Numai în spatele lui Țurcanu s-au pus 30 de crime făcute printre ceilalți deținuți supuși procesul de ,,reeducare”. Ofițerii Securității însărcinați cu conducerea și supravegherea experimentului au fost judecaţi în anul următor; toţi primind sentinţe uşoare şi la scurt timp au fost eliberați. Dar cei care au pus la cale ,,experimentul Pitești” adică jidanii Teohari Georgescu (Burah Tescovich), Marin Jianu (?), Gheorghe Pintilie (Pantelie sau Pantiușa Bodnarenko), Alexandru Nicolschi (Boris Grunberg), Misu Dulgheru (Mișa Dulbergher) și alții, nu au avut de suferit nici un fel judecăți fiindcă ei erau puterea, iar românii formau masa de fasciști și anticomuniști care trebuia ,,reeducată” sau să dispară din istorie, așa cum a scris cazarul Karl Marx în anul 1849 cînd românii din Ardeal s-au opus cu arma în mînă ungurilor ce doreau să le aducă fericirea prin proorocirile Manifestului Partidului Comunist! După mărturiile celor care au trecut prin iadul temniței de la Pitești, se estimează că 1000-5000 de tineri, majoritatea studenți, au trecut prin procesul de ,,reeducare” pus la cale de către bandele criminalilor jidani care peste noapte s-au făcut bolșevici, iar dintre acești nefericiți 100-200 au murit în cele mai groaznice torturi.
Experimentul este considerat a fi cel mai mare și cel mai nimicitor program de spălare a creierului prin tortura din fostele țări supuse terorii imperiului bolșevicilor cazari/jidani.
Rădăcinile acestor idei - desigur numai dacă vrem să citim și să gîndim – le găsim în scrierile lor sataniste Tora și Talmud, în manuscrisele descoperite la Qumran şi intitulate: Manualul de disciplină, Războiul fiilor luminii împotriva fiilor întunericului, Manualul de disciplină pentru viitoarea Frăţie a lui Israel, Noul Legămînt, toate fiind pline de ură împotriva neamului omenesc şi utilizate de către rabini pentru a spăla creierii exaltaților ivriți, îndemnîndu-i să ia în stăpînire întreaga lume. În epoca modernă cazarii, prin Protocoalele înţelepţilor Sionului, au urmărit și ei să îndobitocească urdiile de calici din neamul lor pentru a le ține veșnic trează rîvna de a-i jupui de vii pe goimii-cap-de-lut, dacă nu vor reuși să-i ducă în cea mai neagră robie a minții și sufletului prin fel de fel de revoluții și revolte.
În cazul ,,experimentului Pitești” individul, printr-un îndelung proces de teroare fizică și psihică era transformat într-n subanimal sau vierme care se mulțumea să trăiască în propria neputință fără a mai îndrăzni ceva în plus decît hotăra stăpînirea cunoscută prin sintagma comunistă:
să nu gîndești, să faci ce ți se spune! Individului i se interzicea dreptul de a gîndi, fundamentul spiritual al oricărei ființe și transformarea lui într-un robot biologic care execută automat tot ce i se poruncește. Societatea românească, era pînă la venirea bolșevicilor, o societate preponderent agrară unde satul avea rolul principal. Aici individul făcea parte dintr-o colectivitate restrînsă – familia lărgită sau neamul – care îl apăra în caz de conflict cu vreunul din alt neam. Dar era și acea coeziune de interese și de conștiință a locului și tradițiile religioase care îi uneau pe toți sătenii pentru apărarea intereselor lor și a culturii locului respectiv. Scoși din acest mediu protector în perioada colectivizării forțate a agriculturii și a industrializării, indivizii au devenit numai niște frunze în bătaia răutății altora și astfel se poate justifica schimbarea radicală a unor deținuți din pușcăria Pitești care au devenit uneltele criminale ale planului de ,,reeducare” pus la cale de către căpeteniile jidovești ce conduceau România și executat de către aceste gunoaie carpatine. Și în uciderea Marelui Român Mihai Eminescu situația a fost la fel, planul a fost gîndit de mafia cazară și sprijinit de imperialiștii prusaci și austro-ungari, dar executat de către cozile de topor mioritice conduse de către T. Maiorescu și I. Brătianu. Distrugînd mentalul individual prin procesul de ,,reeducare” jidanii au vrut să verifice rezistența românilor la un proces profund și de lungă durată privind spălarea creierelor și impunerea unei noi ideologii, care ne-a servit o nouă istorie și o nouă cultură identitară.
Deși ,,experimentul Pitești” a fost închis în anul 1952, el a continuat într-o formă mai blîndă în tot spațiul statului comunist român pînă în decembrie 1989, putîndu-se vorbi fără a greși cu nimic de
,,experimentul România”. Dacă luăm numărul nemernicilor de 22 de persoane care au fost condamnate la moarte pentru executarea cu zel a procesului de ,,reeducare” al celorlalți deținuți și numărul victimelor directe de 780 de persoane, vedem că fiecărui ,,reeducator” i-au revenit cam 20 de ,,reeducați”, iar rezultatele au fost mulțumitoare pentru căpeteniile întunericului iudeo-bolșevic. Pe acest considerent a extins Securitatea urmărirea întregii populații prin acele gunoaie pe care le știm ca ,,turnători” sau ,,ciripitori” ajutați de milițieni, procurori și judecători. Așa aflăm cu groază că pe fiecare scară de bloc care avea 5 nivele, trebuiau obligatoriu să fie 2 turnători, iar pentru cele cu mai multe etaje, numărul lor creștea. De unde se vede treaba, că la Pitești, torționarii avînd victimele sub ochi zi și noapte, puteau supraveghea un număr mai mare, pe cînd în scările de bloc, cum nu puteau pătrunde direct în orice apartament, au înmulțit numărul turnătorilor, astfel ca nimeni să nu scape nesupravegheat. Dar turnători erau și la locurile de muncă, în locuri publice și peste tot pe unde se strîngeau oamenii de voie sau de nevoie, iar după lovitura de stat din decembrie 1989 au fost voci ce au afirmat că statul comunist a folosit pentru urmărirea populaței cam 1,5-2 milioane de turnători! În acest sistem de terorism informațional unde frica de stăpînire era introdusă pînă în străfundurile oaselor, s-au format două generații de români; cei care în anul 1944 erau maturi, au trebuit şi ei să se supună procesului de spălare a creierului și numai foarte puțini au reușit să scape datorită unei voințe deosebite. Astfel că oamenii muncii au ajuns să trăiască ca niște subanimale în propriul bălegar sau ca niște viermi în propriul closet, fără a gîndi, fără a avea noțiunea trecutului istoric și a culturii identitare, ci numai a unui turmism sălbatic din care a fost extirpat pînă și instinctul de supraviețuire. Dacă vechiul mental colectiv al țăranilor români asimilat celui de haită, îi obliga să se apere în grup și să-și păzească teritoriul tot în grup, turmismul îi face să se ascundă în anonimatul gloatei, eliminînd astfel confruntarea cu prădătorii sau nelegiuiții. Din aceste fundamente oribile s-a născut ,,omul nou” al iudeo-bolșevicilor, lipsit de demnitate, ducînd o viață duplicitară, gata oricînd să-și toarne la Secu vecinul, soțul, soția, părinții sau fiii pentru ceva real sau doar imaginar, numai pentru un ipotetic "mai bine", încercînd să-i păcălească pe toți pentru a-și duce existența mizeră în propriul closet. Ori tocmai aceste mulțimi de creiere spălate și îndobitocite prin otrava bolșevismului satanist, au ieșit în vara anului 1990 răcnind de săreau pietrele din pavaj: "Iliescu te iubim, ori învingem ori murim!" Și au învins România, participînd direct la distrugerea economică a ei, apoi alungîndu-și copiii și nepoții prin alte locuri unde să-și găsească pîine și sare, iar ei acasă au continuat să voteze mafia securisto-comunistă, cînd trebuie, cum trebuie și cu cine trebuie! Chiar dacă a început și procesul lor de exterminare prin alimentele otrăvite și lipsa medicamentelor, ei au rămas neclintiți în judecăți și fapte și chiar mai amarnici decît în ,,vremurile bune”. Acesta este electoratul care a hotărît soarta României după decembrie 1989 și încă o va mai ține așa vreo 20 de ani, pînă cînd numărul lor se va împuțina foarte mult. Mai trebuie adăugat faptul că recensămîntul din anul 1990 arăta că 6% dintre români erau analfabeți și 45% aveau numai patru clase făcute la fără frecvență, adică semianalfabeți, ori dacă s-ar introduce votarea electronică, atunci votanții USL s-ar reduce la mai puțin de jumătate! Ce vine după ei este o altă poveste, care deși nu are legătură cu comunismul, tot în prăpastie îi va duce, însă vremurile s-au schimbat și se prea poate că vor fi alungați și din prăpastie, fiindcă vor veni alții de alt neam și altă gîndire care vor pune stăpînire pe plaiurile străbune.
,,Experimentul Piteşti” este aproape necunoscut chiar şi în țara noastră, datorită grijii neostoite a grupării jidovești ce a dat lovitura de stat în decembrie 1989 de a ne falsifica istoria și de atunci cinul lor criminal este stăpînul din față sau din umbră a României. Dizidentul rus Alexandr Soljeniţîn, laureat al Premiul Nobel pentru literatură, a considerat experimentul ca ,,cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”, iar istoricul francez François Furet (1927-1997), membru al Academiei Franceze, îl descrie în scrierea Terorism și democrație, New-York 1985 ca ,
,una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră”.
Ura sălbatică a cazarilor care au instrumentat ,,experimentul Pitești” are rădăcini mai vechi și ea vine din dorința acestor fiare ale iadului de a distruge în primul rînd țăranul român, fiindcă în el au văzut stîlpul ,,clericalismului și misticismului”, dar și depozitarul culturii identitare românești. Cu bietul şi tolerantul ţăran s-au confruntat aceste cete ale întunericului la momentul năvălirii lor de la mijlocul secolului XIX, cînd și-au propus să-și șăruiască un Iahweland sau Jidanie carpatină la est de Carpați, taman peste capul nefericiților români. Cum aceștia au îndrăznit să mîrîie și să ia la rost ceata de năvălitori sutași ai Satanei, atunci cînd cazarii au devenit stăpînii României, le-au arătat de ce sînt în stare, ba mai mult le-au fabricat și un holocaust pe cinste în Transnistria, fiindcă nu i-au întîmpinat cu pîine și sare atunci cînd stolurile lor poposeau hămesite pe plaiurile mioritice, alungate fiind din imperiul rus!
Astăzi, românii care au slujit (conştient sau nu) cu credință teroarea iudeo-bolșevică, se omoară la pupatul moaștelor, se înghesuie disperaţi la aghiazmă și se calcă în picioare la pomenile publice, fiind în cea mai mare parte aceiaşi care au păstrat iubirea neclintită pentru Iliescu, după care au ajuns pensionari și constituie cam 80% dintre votanții USL (deşi nici cei ai PDL nu sunt mai breji) - asta ca să știm despre cine vorbim.
Nu aș fi scris aceste rînduri dacă la 10 ianuarie 2013, Victor Ponta, acest minciunel-poleit și plagiator obscen nu ar fi ieșit în calitate de prim ministru al României să țină o conferință de presă privind bugetul țării pentru anul în curs și anunțîndu-ne că fiecare român are de plătit o datorie externă de 2500 euro. Dar lepra-otreapa, știind că românii nu au nici urmă de cultură economică, iarăși i-a mințit, căci orice hîrțogar de zapisuri financiar-bancare știe că datoria externă are mai multe componente, însă două au o importanță deosebită, la care trebuie adăugată și datoria internă. Datoria externă după zisa capelmaistrului de la BNR, Mugur (V)isărescu este de aproape 100 de miliarde de euro, din care ar trebuie să scădem peste 37 miliarde de euro, care reprezintă datoria privată negarantată de statul român.
Dacă punem în capul sau punga românilor ce ar aparține statului, atunci fiecare dintre noi – de la cel cu țîța-n gură, pîn' la cel cu barba sură – avem de plătit aproape 3200 de euro. Nu știu cît de nefericiți sau de bulversaţi sînt neghiobii care au mers și au votat mafiile partidelor politice, dar eu cunosc de mult acest adevăr (însă nediscutat nicăieri), ca să intre în cap și celor ce se duc și votează pentru o mărgică, un mic, o bere sau 100 de lei. Să pun aici și datoria internă care este de 35 miliarde lei (cam 8 miliarde euro) ce trebuie plătită tot de noi, adică cei mulți și proști, care își rînjesc fasolele la televizor (la curvele despuiate, la "mondenităţile" stupide sau la derbedeii care vin și mint cu nerușinare, ori bat cîmpii într-un adevărat delir). Prin urmare, după această acțiune de spălare a creierelor, oamenii muncii se aruncă în votare ca niște stăpîniți de demoni.
În această conferință premierul a mai spus că bugetarii au un fond de salarii pentru anul 2013 de 10,4 miliarde de euro, iar pensionarii, pentru același exercițiu bugetar au un fond de pensii de 11,1 miliarde euro. Cine nu știe cum vine treaba asta contabilicească - adică analiză economică a surselor de venituri și direcțiile de cheltuire a acestora - va zice plin de sine: statul să dea că de aia este stat! Și majoritatea celor ce votează chiar așa gîndesc, prostie de care se folosesc partidele politice cu mare meșteșug în campaniile electorale. Ca să le arăt nevolnicilor cît sînt de găgăuță, am să fac niște calcule aritmetice simple, să scot la lumină ce ascund aceste sume de ansamblu.
Avem în țară acum 1,2 milioane de bugetari și dacă împărțim fondul de salarii anual la 12 și apoi la numărul de beneficiari, vom obține suma de 722 euro pe lună, adică aproape 3200 lei/lună salariu pentru fiecare bugetar. Dar luînd în calcul și faptul că sînt 300 de agenții și alte instituții guvernamentale cu cca 200000 de angajați care primesc cam 25% din fondul de salarii, atunci înțelegem de ce unele categorii de bugetari au salarii mici și foarte mici, iar altele au salarii de mii de euro pe lună, deși nu fac altceva decît să taie frunze la cîini și să slujească mafia în hoțiile puse la cale.
Situația este foarte asemănătoare și pentru categoria pensionarilor, care sînt în plată cam 5,5 milioane, iar dacă facem aceeași schemă de calcul pentru cele 11,1 milioane de euro care reprezintă fondul de pensii pentru anul 2013, vom avea o pensie medie de 168 euro, adică o pensie medie de 750 lei. Dar și aici avem pensiile speciale de care beneficiază 200000 persoane care primesc 25% din fondul de pensii, adică 2, 8 miliarde euro și avînd o pensie medie de 1156 euro sau 5100 lei. Restul pensionarilor au o pensie medie de 115 euro sau 500 lei. Vedem că pensia celor mulți și proști reprezintă numai 10% din pensia celor puțin și șmecheri, care vin toți din fosta clică securisto-comunistă sau cea a mafiilor de după decembrie 1989, deși în prima categorie sînt cîteva sute de mii de persoane cu studii superioare. La fel este situația comparativă a pensiilor cu salariile bugetarilor, primele reprezentînd numai 15,6% din veniturile bugetarilor. În UE, acest raport se ridică la 60-85% în funcție de fiecare țară. Și prin aceste exemple dovedim celorlalți că ne lăsăm conduși de o bandă de tîlhari și escroci, complăcîndu-ne în situația de dobitoace cuvîntătoare.
Dar să vedem cum au ajuns în fruntea țării aceste cete de lotri care ne buimăcesc cu mare obrăznicie că pe ei i-a ales poporul și în numele acestuia au dreptul legal. Ba unii netoți își pun de paravan și Constituția, să facă ce le trece prin cap, fiindcă Țara a fost dată pe mîinile lor să o ducă în fundul prăpastiei, de unde nu o va scoate nici Dracu'. Zis și făcut, fiindcă cinul de hoți, derbedei și haimanale și-au numit peste tot prin instituțiile statului oamenii lor, să aibă liber la furat și mai ales să poată dovedi cu patalamale că hoția în România este afacere cinstită dacă se face în numele puterii care vine de la poporul suveran (adică prostan de rage ca vita de foame), iar nemulțumiților li se recomandă să facă ciocul mic.
În Monitorul Oficial din 9 decembrie 2012, BEC a publicat datele privind alegerile parlamentare în Anexa 8B și un Proces-verbal, pe care le-am pus în tabelul de ma jos. Avem după această autoritate a statului român, înscriși pe listele electorale un număr de număr de 18423066 persoane cu drept de vot, din care s-au prezentat la urme 7694180 persoane, adică 41,76%. Pentru Senat au fost date 7416628 voturi valabile, iar 189580 voturi au fost anulate și 90968 voturi au fost depuse albe. La Camera Deputaților au fost 7409626 voturi valabil exprimate, 212289 voturi au fost anulate, iar 71364 voturi au fost introduse albe în urne. Vedem că oricît se zborșesc ei - adică USL - pe sticla televizoarelor, poporul nu i-a votat, nici ca turma și nici din dragoste pentru că sînt hoți și mincinoși, fiindcă au primit susținerea a numai 24,19% din totalul alegătorilor (T.A.) și 57,93% dintre cei cu voturi exprimate (V.E.) ca valabile. Asta nu-i îndreptățește să vorbească în numele poporului român, ci a turmei pe care ei au miluit-o sau zăpăcit-o cu otrăvitoarea haită de urlători de la Antena 3 și de la alte cuibare mediatic-sataniste.
Strigă aceste gunoaie pe toate coclaurile că referendumul din 29 iulie 2012, privind detronarea Piratului de Uscat, a fost invalidat de către Curtea Constituțională, instituție controlată de către cel care urma să-și piardă jilțul. Adevăr zic mișeii, dar trebuie să-i judecăm după fapte și nu după răgete sau urletele de hăitic, cum fac la amintita televiziune a lui Felix Ciripilă sauTurnătorul - meserie care i-a adus cheag gros în pungă și scaun de senator în Parla(de)mentul României. Zic datele acestui tărăboi pe cinste că aveau drept de vot 18292464 de alegători, dintre care au și votat 8439053 persoane după listele BEC și procesul-verbal publicat ulterior în M.O. Pentru demitere au pus dangaua 7403836 persoane, iar împotriva mazîlirii Piratului de Uscat s-au zbîrlit numai 943375 persoane, fiindcă lotrul le era drag. De aiurea s-au descoperit la numărătoare 111842 voturi care au fost anulate. Aici este bătaia leprelor: de ce Curtea Constituțională nu a vrut să valideze votul cu majoritate simplă a celor care au ieșit la vot și a scos din pălărie majoritatea calificată, adică 50% + 1 dintre cei cu drept de vot. Zic și eu că mîrșăvia este mare cît roata carului, dar ei au avut două luni la dispoziție să facă lumină și pentru orbi în listele cu alegători, astfel ca BEC și Curtea Constituțională să nu mai umble cu alba-neagra de București.
Dacă cei care au votat împotriva lui Băsescu în 29 iulie 2012 ar fi fost toți USL-iști, atunci trebuiau să primească la alegerile parlamentare un număr de voturi apropiat cu cel care cerea detronarea Piratului, dar au luat numai ceva mai mult de 24%, deci votul împotriva lui Băsescu în vară nu a fost și pentru ceata de lotri ce se ascunde sub sigla USL. Dar mai este un ,,ce” în povestea asta, pe care ei îl ocolesc cu mare grijă că nu-și rupă cumva gîtul dacă îl scot la lumină. Referendumul din 22 noiembrie 2009 pentru parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari la 300 s-a ținut odată cu alegerile prezidențiale, participînd la vot 9320240 de alegători, din care au fost valabile 8665422 voturi, iar 6740213 persoane au votat pentru parlament unicameral și 7765563 electori pentru reducerea numărului de parlamentari la 300. După cum poate vedea orice orb, numărul de voturi pentru reducerea parlamentarilor la 300 este chiar mai mare decît cel ce l-a obținut USL-ul pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, și atunci îi întreb pe rîtani de ce acest adevăr este fără valoare și numai cele considerate de ei trebuie să le afle românii. Iar acum avem în fața ochilor comportamentul lor de tîlhari, fiindcă, refuzînd să modifice legea electorală, am ajuns că avem un Parla(de)ment format din 588 de membrii, pentru că nu au vrut ei să ne simțim bine cu 300 de aleși! Așa că, în fața adevărului îi îndemn să nu ne mai aburească cu minciunile lor de la Antena 3, unde se practică o spălare a creierelor ca pe timpul comuniștilor lui Ceaușescu, doar nu degeaba stăpînul Felix are experiență în mînării și turnătorii. Și iarăși nu ne-au lămurit ei cum vine treaba cu datele statistice folosite de BEC și Curtea Constituțională și cele reale ale populației României după recensămîntul din 2011, fiindcă au strigat că listele nu cuprind numărul corect al celor cu drept de vot! Desigur, așa stă adevărul – listele sînt falsificate cu bună știință - dar de ce ei au tăcut mîlc după ce au scos de la întuneric aceste informații atît de grave?
Fiindcă nu vor ca românii să știe ce se ascunde în spatele tăcerii pe care o afișează și a indiferenței lor publice, am să fac eu lumină cu ajutorul datelor statistice aflate la îndemîna oricui doritor în întunericul satanist pe care îl patronează. Recensămîntul României din octombrie 2011 a mai găsit în țară 19599506 persoane, dar ziarul Gîndul din 8 septembrie 2012, după ce a consultat instituția abilitată prin lege, scrie că recenzorii au găsit numai 19.043.767 persoane, cifră care este identică cu cea de pe site-ul Wikipedia, ce a folosit ca sursă datele Institutului Național de Statistică București.
După aceste date populația țării a scăzut de la ultimul recensămînt din martie 2002 cu 2,6 milioane persoane în timp de ,,liniște și pace”. Este o situație mai mult decît înfricoșătoare, însă la care nu vrea să se gîndească nimeni fiindcă procesul de exterminare a românilor din România se află în plină desfășurare, iar Parla(de)mentul României, Guvernul României și Președinția României sînt uneltele criminale ale acestui genocid nemaiauzit în istoria omenirii! Și tot pe la sfîrșitul anului 2012, populația preșcolară și școlară a României era de 3200000 elevi, pe care, dacă o scădem din totalul populației, rămîne un număr de 15,8 milioane persoane cu drept de vot. Dintre aceștia, cam 3,5 milioane se află la muncă în străinătate și deci în țară ar fi cam 12,3 milioane care hotărăsc înaintarea acestei țări spre o dispariție sigură din istoria contemporană și a celei ce va veni.
Dar pe listele electorale după care s-a votat la 9 decembrie 2012 era un număr de 18423066 persoane cu drept de vot care aveau domiciliul stabil în România, aici fiind incluse atît persoanele cu cetățenie română care locuiesc în România sau în străinătate,
cît și persoanele dintr-o țară UE care au domiciliul stabil în România. Aici bănuiesc eu că este buboiul care trebuie să se spargă și să iasă la iveală toată hidoșenia grupărilor criminale ce urmăresc de ceva vreme distrugerea României!
Dacă comparăm pe românii cu drept de vot după recensămîntul din octombrie 2011 care sînt în număr de 15,8 milioane și listele din 9 decembrie 2012 cu 18423066 persoane, vedem că
avem un ,,plus” de votanți de peste 2,6 milioane, iar această diferență uriașă ar fi adus în mod normal demisia oricărui guvern din Europa, mai puțin al celui din România condus de Victor Ponta. Adică 13,6% dintre cei cu drept de vot sînt persoane fictive sau persoane care au cetățenie română, cu domiciliu în România, dar sînt lipsă deocamdată - fiindcă nu au fost găsite la recensămîntul din 2011.
Aceste diferențe pot proveni din:
1.Neînregistrarea corectă a morților și folosirea numelor lor de către unele persoane, ca să voteze pentru unele partide cu complicitatea birourilor de la secțiile de votare;
2.Emiterea de cărți de identitate false pentru un număr de 2,6 milioane persoane, astfel ca acestea să poată vota netulburate la mai multe secții, fără a le fi teamă că mișelia va fi dată în vileag, iar făptașii pedepsiți;
3.Avem cu adevărat un număr de 2,6 milioane de persoane străine care au primit cetățenia română, iar la momentul potrivit vor veni în România să le arate tîmpiților de români
cine este stăpînul de drept pe Sfînta Geție!
Sau poate că în acestă uriașă fraudă se găsesc toate trei situațiile și nimeni nu îndrăznește a spune ceva de frica consecințelor catastrofale pentru partidele ce au guvernat și vîndut România din decembrie1989 pînă în prezent.
În anul 2007, președintele PRM C. V. Tudor spunea la un post TV că a fost vizitat în urmă cu ceva ani de cîțiva generali israelieni, care
au pus problema întoarcerii în România a unor israeliți, dacă în regiune izbucnește un război între arabi și mozaici. ,,Tribunul” a zis că pot veni cîți au plecat din România, adică 400000 de persoane (au plecat din țară atîția, dar în Israel s-au stabilit numai 275000, restul găsindu-și loc mai ales în USA și Franța)! După această afirmație, au apărut pe internet mai multe texte ieșite din ceva soboruri de taină, care spuneau că 500000 de mozaici ar fi primit deja cetățenia din partea statului român și la timpul potrivit își vor lua zborul către plaiurile carpatine pentru noul cuib. Apoi cifra a fost mărită la 800000 de izraeliți care ar fi primit cetățenia română, dar niciodată nu am crezut că aceste cifre ar putea fi adevărate. Însă datele statistice ne arată nu numai că aceste cifre pot fi judecate ca adevărate, dar chiar sînt depășite mult, fără ca cineva din instituțiile statului român să fie obligat a lămuri starea de fapt și cine se face răspunzător de ea. De aceea și muțenia jegurilor de la USL, care au strigat hoții și mișeii la referendumul din vară, cînd calimera pentru demiterea Piratului de Uscat a fost schimbată din majoritatea celor ce participă la vot, în majoritate a celor cu drept de vot, dar cînd au văzut cine sînt făptașii, și-au pus lacăt pe urlătoare, plecînd cu sorcova la fabrica de tuns ouă sau împachetat fum.
Și ca o confirmare a corectitudinii informațiilor răspîndite prin cele soboruri de taină ale românilor, Shimon Perez fostul prim-ministru al Israelului declara într-o conferință de presă la Hotelul Hilton din Tel-Avi la 10 octombrie 2007 următoarele: ,,Am cumpărat Manhattan, Ungaria, Polonia și România”, și continuă sigur pe ce au de făcut în viitor: ,,După cum văd eu nu avem probleme. Cu talentul,
relațiile noastre și dinamismul nostru ajungem aproape peste tot.” Cu adevărat astăzi mozaicii dețin în România cam 10% din averea întregii țări, iar capitaliștii români cu 2 procente mai mult. În Manhattan ei au în proprietate peste 30% dintre imobile, fiind străzi unde locuiesc numai mozaici, iar goimii trec pe acolo doar ca ,,să le spurce” văzduhul binecuvîntat de Talpa Iadului și păzit cu mare strășnicie de preaiubitul său fiu Satana. Și în cele două țări menționate dețin bune procente din economia lor, dar toată povestea are și un adevăr pe care căpetenia întunecaților nu a mai menționat-o. Înainte de cel de-al doilea război mondial, Polonia avea aproape 2 milioane de mozaici, în România trăiau 965000 de mozaici, iar în Ungaria cam 421000 de mozaici, deci cumpărînd proprietăți prin vechile lor locuri de pribegie, înseamnă că vor să se întoarcă, așa ca să se mai bucure băștinașii de mutrele lor. Iar ca să poată cumpăra aceste proprietăți pe nimic, au făcut uz de ,,relațiile” binecunoscute, adică mita și șantajul, astfel că am ajuns să trăim ca vai de noi, numai pentru faptul că nu sîntem în stare să vedem ce se întîmplă în jur și să judecăm cu propria scăfîrlie realitatea. Așa cum ne-a fost distrusă economia după decembrie 1989 și alungați peste 3,5 milioane de români din țară, tot așa acești oșteni ai întunericului care ,,nu au probleme”, au reușit în partea a doua în secolul XlX, să alunge mai bine de 25% dintre locuitorii Galiției și Bucovinei, datorită cametei și falsificărilor făcute în înțelegerile cu băștinașii români, ruteni și ucraineni!
Ca să înțelegem cît de gravă este situația, mai aduc de mărturie știrea agenției Yahoo-News preluată de cotidianul Adevărul la mijlocul lunii mai 2012, care ne spune că o nouă stațiune montană va să apară pe harta turistică a României în localitatea Nucet din județul Dîmbovița. Adică ei au cumpărat la preț de nimic 200 ha, de pe care se va rade pădurea existentă, şi unde se vor construi pîrtii de schi, 30 de hoteluri, moteluri, spații comerciale și alte asemenea nimicuri, iar investiția va fi făcută de firme din Israel. De ce ei nu vor o stațiune cunoscută dar aflată în paragină, cum sînt atîtea în România, Guvernul Ponta nu vrea să ne lumineze în astă direcție și ne lasă tot în beznă, fiindcă numai așa poate struni turma de proști cum vrea mafia securisto-comunistă-masonă! Dacă ne luăm după dimensiunile stațiunii și a locurilor din hoteluri și moteluri, atunci putem crede că este prima colonie a mozaicilor pentru a începe zidirea Israelului european, adică carpatin, fiindcă metoda este verificată în Palestina de peste 70 de ani. Dar în apropiere, la Padina-Peştera, Ministerul Turismul construiește și el o staţiune care va avea şi o pârtie olimpică, în zona Cocora!
Tot în această direcție mai aduc în atenţie complexul de locuințe de la Frumușani, în apropierea Bucureștiului, unde românii nu pot reuși să realizeze baremul impus de constructor pentru a cumpăra un apartament. Firma constructoare se numește Premier Business, fiind cu capital străin – fără a se preciza de unde vine – și are activități în România. Cam toată povestea aceasta menționată mai sus nu este cușer deloc, ci miroase îngrozitor a trădare de Neam și Țară!
Ca să ne fie nedumerirea deplină, arăt faptul că de ceva ani buni ne tot bat darabana la urechi vestitorii de la televiziunile private și de stat, cît și de la postul public de radio, cel puțin de două ori pe săptămînă, cu vești și povești din Israel, de parcă acest loc blestemat ar fi ajuns raiul pămîntesc și noi trebuie să știm ce mai fac sfinții plimbîndu-se prin grădină. În Spania avem peste 1,2 milioane de români și despre ei, cît și despre țara unde lucrează acum, nu suflă nimeni o vorbă. Italia are acum aproape un milion de români dezrădăcinați și nimeni nu vorbește de soarta lor de înstrăinați sau de locurile unde trăiesc. La fel nu se vorbește nimic despre celelalte țări unde românii s-au pribegit de vitregiile aduse de mafiile securisto-comuniste peste țară. Dar avem vecini cu comunități mari de români cum sînt Bulgaria, Serbia și Ucraina, de unde nu vine nici o informație sau nu se suflă un cuvinţel.
Faptul că ne este pisat creierul cu Israel zi și noapte, se justifică prin faptul că românul trebuie să se obișnuiască cu ideea că mafia cazară și cuibarul ei satanist din Palestina, are "grijă" de plaiurile mioritice și că nu și-a uitat patria lor ,,din vremuri imemoriale”. Poate în această direcție ne-a scris Teșu Solomovici o Românie israelită, iar H. R. Patapievici prin ICR ne-a arătat că nu există poporul român, ci numai o adunătură de umplutură care după 1918 s-a numit în fals poporul român. Și tot în astă cale a nelegiuirii, niște români cu pretenții de erudiți și inițiați au început să strige către stele că adevărata istorie a noastră trebuie să o căutăm în Tora, Talmud și Cabala, fiindcă acolo este toată istoria şi filosofia lumii, numai să ai înțelepciunea de a o descoperi, iar unii mai veseli chiar o și "înțeleg". Așa am ajuns ca aceste jeguri criminale
să susțină de ceva vreme că dacii sînt semiți, iar geții de neam țigan au venit peste aceștia și i-au robit cu sabia și pîrjolul. De aceea acum în Israel se pregătește de către cei mai semiți dintre semiți – cazarii sau jidanii – o mare acțiune de ,,eliberare” a "semiților daci" de către cotropitorii geți și alungarea acestora din urmă înapoi de unde ar fi venit!?! Poate că alungarea românilor geți din propria țară a început cu anii 1990, iar acum aceste boaite sataniste vor impune ca realitate istorică numai acțiunile lor criminale. În acelaşi mod au fost alungați din căminele lor peste un milion de arabi palestinieni, în acţiunea de ,,eliberare” a Palestinei în anii 1947 de cei care o locuiau de două mii de ani, ca să o ia cazarii în stăpînire. Cum noi nu mai sîntem în stare să învățăm nimic din istorie, ne vor învăța ei cu vîrf și îndesat ce trebuie să știm, iar de ceea ce nu trebuie să știm au mare grijă de o bucată bună de vreme.
 
CONSTANTIN OLARIU ARIMIN

Ne-am trezit din hibernare

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?

Şi cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?

Şi cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie!

Şi cu asta ce-am făcut?
Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine!

Şi cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,

Şi cu asta ce-am făcut?
Poezia a fost scrisă de către marele actor Constantin Tănase în anul 1930 și totul se potrivește de parcă ar fi scrisă chiar azi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu