Translate

23 septembrie 2012

Tipuri de locuinte la geto-daci

Tipuri de locuinte la geto-daci
Cele mai multe locuinte dacice descoperite si cercetate de arhologi erau de dimensiuni relativ mici, cu arhitectura simpla, formate dintr-o singura incapere ce avea rol multiplu, fiind atat spatiu pentru gatit, servit masa, cat si pentru odihna. Un design mai complex si o tehnica de constructie mai elaborata exista in cazul constructiilor de dimensiuni mari, probabil rezidente nobiliare sau regale.
Locuintele dacilor erau construite din lemn, lut si piatra, folosindu-se un material sau altul in cantitate mai mare in functie de pozitionarea geografica a asezarii studiate. In zona muntilor Orastiei, de pilda, constructiile civile erau realizate,in mare parte din lemn, folosindu-se mai ales fagul si bradul, in timp ce in cazul constructiilor de la Arpasu si Slimnic a fost folosit mai ales stejarul. Lemnul era folosit, in aceste cazuri, pentru realizarea “scheletului” locuintei, dar si pentru armaturile peretilor, ce urmau a fi realizate din lut. Acoperisurile, in cele mai multe cazuri, erau realizate din sindrila, iar usile din lemn, asemeni si mobilierului de interior.
Pentru a obtine un lut rezistent, argila era amestecata cu nisip, pleava sau paie. Lutul era folosit atat la realizarea peretilor caselor si anexelor acestora (hambare, grajduri), dar si la tencuirea si etanseizarea lor. In acelasi timp, lutul mai era folosit pentru constructia cuptoarelor casnice si a podelelor locuintelor. La fel ca in cazul lemnului, folosit in functie de resursa naturala locala, lutul avea retete diferite de realizare de la o zona la alta.
Caramizile arse apar rar in cazul constructiilor civile dacice. Cercetarile arheologilor au relevat ca acestea erau utilizate cu predilectie in cazul trunurilor-locuinta, pentru realizarea etajelor superioare, dupa cum atesta descoperirile de la Costesti si Piatra Rosie. Tot destul de rar erau intrebuintate si tiglele, descoperite pe santiere arheologice precum cele de la Popesti sau Barbosi.
Piatra nu repezenta un element principal in arhitectura civila dacica, ea fiind intrebuintata mai ales in combinatie cu lemnul si arareori prelucrata, la realizarea structurilor de fundatie ale unor cladiri sau in structura unor acoperisuri, alaturi de stuf sau trestie. Totusi, in cazul unor locuinte din zona muntilor Orastiei, putem vorbi de o prelucrare a pietrei prin fasonare, folosindu-se, ca materie prima, calcarul si andezidul.
Fierul constituia materia prima pentru a se realiza cuiele, piroanele, balamalele si drugii, elemente necesare pentru prinderea barnelor de lemn. Utilizarea fierului in arhitectura civila dacica este specifica mai ales asezarilor mari. Paiele, stuful si papura sunt alte materiale folosite de daci pentru a construi casele si dependintele acestora si erau intrebunitate mai ales in cazul acoperisurilor.
Accesul luminii naturale in locuintelor se facea cu ajutorul unor “ferestre”, care erau reprezentae fie de simple orificii in peretii acestora, fie utilizandu-se foite de mica sau chiar sticla prinse in rame de plumb. In alte cazuri, aceste elemente lipseau cu desavarsire, iluminatul natural fiind realizat prin deschizaturile din acoperis.
Din punct de vedere al formei, descoperirile ne permit sa conturam imaginea aproximativa a catorva tipuri de case dacice. Bordeiul, de pilda, era o constructie de forma neregulata de cele mai multe ori, dar care se apropia aproximativ de forma rotunda sau ovala si aveau peretii adanciti in pamant la adanici de aproximativ un metru. In cele mai multe cazuri, bordeiele aveau o singura incapere, iar suprafata medie a acestora era cuprinsa in limitele aproximative de 10-15 metri patrati. Bordeie de dimensiuni mai mari au fost descoperite, de pilda, la Socu-Barbatesti (36,29 mp).
Semibordeiele, un tip de constructie civila intermediar intre bordei si casele cu fundatia la suprafata, aveau peretii adanciti in pamant la 20-50 centimetri si, in general, aveau forme rectangulare. Acest tip de locuinta era intalnit mai ales in zonele de deal si campie, iar limitele suprafetelor acestora se situeaza intre 4,90 mp si 23,22 mp (constructii descoperite la Slimnic).
Locuintele de suprafata sunt, cum era de asteptat, cele mai complexe din punct de vedere arhitectonic. Descoperirile au permis clasificarea acestora in trei mari grupe: rectangulare, absidale si circulare. Cele mai multe astfel de constructii, descoperite pe teritoriul nostru, apartin primei categorii si au suprafete cuprinse intre 12 si 20 de metri patrati, avand, in general, o singura camera. Totusi, au fost descoperite si locuinte cu pana la cinci camere, cum este cazul uneia cercetate la Piatra Rosie.
Constructiile de suprafata cu forma rectangulara aveau suprafete ceva mai mari, ajungand chiar si la 432 de metri patrati (descoperita la Brad) sau chiar la 815 metri patrati, cum este cazul “palatului” de la Popesti, Giurgiu (Argedava). Constructiile de suprafata cu forma ovala sunt destul de rare pe teritoriul Daciei, cele mai multe fiind concentrate in zona Sarmizegetusei Regia. In perioada noastra de interes, anume sfaristul secolului I si inceputul secolului II al erei noastre, constructiile civile de suprafata par a fi cele mai des intalnite.

Anexele gospodariilor

Hambarele, constructii anexe locuintelor, erau specifice mai als zonei montane si aveau ca destinatie pastrarea cerealelor. Astfel de constructii au fost descoperite, cu precadere, in zona muntilor Orastiei. Unele dintre ele, cele de mari dimensiuni, pastrau rezervele unei comunitati inrtegi, in timp ce structurile de mici dmensiuni erau pentru uz individual, al unei singure gospodarii.
Tot in cadrul constructiilor anexe pot fi incadrate si magaziile, cu rol in depozitarea uneltelor, de pilda. Acestea sunt specifice in cazul locuintelor mai elaborate si de dimensiuni mai mari, apartinand unei paturi instarite. De asemenea, au fost identificate si constructii anexe de tipul atelierelor individuale, care probabil functionau in imediata vecinatate a locuintei detinatorului si care puteau apartine unor fierari sau olari,spre exemplu, dar si alte structuri, precum brutariile, cum este cea descoperita la Tilisca.
Din punct de vedere al dispunerii pe verticala, locuintele cu etaj nu sunt atestate arheologic, insa exista posbilitatea ca ele sa fi existat, daca se are in vedere faptul ca unele vestigii  pezinta adancimi mari ale fundatiei si barne de dimensiuni cu mult mai mari decat cele folosite in cazul locuinteor obisnuite.

Interiorul locuintelor

In ceea ce priveste amenajarea interioara a locuintelor, unul dintre elementele caracteristice este reprezentat de instalatiile pentru incalzit, respectiv vetrele de foc. Acestea erau dispuse fie intr-un colt al incaperii, fie langa un zid sau, in cazuri mai rare, in centrul locuintei. Cele mai multe vetre de foc erau realizate din piatra sau lut, in functie de specificul zonei si resursa aflata la indemana, avand forma circlara sau ovala in cele mai multe cazuri si mai rar patrulatera.
Dimensiunile medii ale acestora variau intre 0,80 si 1,20 metri si erau construite fie direct pe pamantul podelei fie pe un postament din lut, pietris si pietre de rau. Exceptii fac unele constructii din zona Tisei Superioare, in cazul arora vetrele de foc erau amplasate in gropi putin adanci si nu la suprafata sau pe postamente. Lanturile si cremalierele, ca accesorii, erau utilizate pentru sustinerea vaselor de gatit deasupra focului, iar pentru evacuarea fumului rezultat erau folosite gauri speciale din acoperis sau, uneori, prin hornuri anume construite.
Cuptoarele, ceva mai rare decat vetrele de foc, erau amplasate atat in interiorul cladirilor, cat si in exteriorul lor. Sapate in pamant sau construite la suprafata solului din lut si piatra, ele aveau supfrafete de ardele realizate din lut si piatra de rau.
Un inventar complet al obiectele din interiorul unei locuinte dacice este dificil de realizat. Descoperirile arheologilor au permis, insa, unele concluzii. De pilda, vasele ceramice utilizate la gatit erau dispuse pe unul dintre pereti, de obicei cel aflat in apropierea vetrei de foc sau a cuptorului.
De asemenea, unele locuinte aveau amenajate polite pentru pastrarea vaselor. Vasele utilizate in mod cotidian erau reprezentate de fructiere, vase cu picior inalt pentru servirea mesei sau simple strachini. Dintre obictele descoprite in locuintele dacice, mai trebuie amintite figurinele antropomorfe, probabil cu rol religios, in practicarea diferitelor ritualuri de rugaciune au magice.
Lavitele pentru dormit, situate, de cele mai multe ori, tot in apropierea vetrelor de foc, erau realizate din blocuri de piatra sau, cel mai des, din lut. Totodata, arheologii sunt de parere ca, in componenta mobilierului locuintelor civile, intrau si scaune sau tabureti de mici dimensiuni. Pentru depozitarea hranei sau a altor elemente ce nu erau consumate sau utilizate imediat erau folosite fie lazile, fie vasele mari, de tipul chiupurilor sau gropile aflate in proximitatea locuintei. Un alt element atestat ca fiind prezent in multe locuinte dacice este razboiul de tesut.

un articol de Valentin Roman

Inscrie-te la Newsletter(pe Home) și află primul despre cele mai importante articole pe care le postăm! Sprijină munca pe care o facem și distribuie mai departe materialele pe care ți le trimitem! Mulţumim!

Călătorește în locurile de taină ale României! Un proiect unic de turism http://locuridetaina.ro/