Translate

12 septembrie 2012

Oltchim, mărirea şi decăderea unui colos


Pe BVB,  acţiunea Oltchim  se tranzacţionează cu 0,7 lei. Statul cere 0,1 lei/acţiune
FOTO: MARIAN ILIESCU

Pe BVB, acţiunea Oltchim se tranzacţionează cu 0,7 lei. Statul cere 0,1 lei/acţiune






„Mândria Ceauşeştilor“, combinatul care produce materii prime şi ingrediente pentru aproape orice obiect din jurul nostru a ajuns la limita supravieţuirii din cauza crizei de resurse tehnice şi financiare. Un important „nod“ al industriei româneşti, obligat să funcţioneze mereu la foc continuu, Oltchim se pregăteşte acum pentru privatizare.


Este o celebritate, ţara întreagă vorbeşte despre el, dar puţini sunt cei care îl cunosc îndeaproape. Cartea lui de vizită ar trebui să fie un roman-fluviu, fie şi numai datorită listei de produse pe care le fabrică, dar mai ales pentru utilizările acestora, însă prezentările oficiale îl descriu în cifre şi cuvinte seci. „Oltchim Râmnicu Vâlcea, având ca activitate principală fabricarea altor produse chimice organice de bază", aşa apare în anunţul de privatizare.

Un furnizor universal

Oamenii combinatului spun că la Oltchim se produc materii prime şi ingrediente pentru 80% din obiectele din jurul nostru. Şi, într-adevăr, la Oltchim nu se produce hârtie, ci aditivii necesari în fabricarea acesteia; nu se produc obiecte din plastic, dar toate fabricile de mase plastice au nevoie de materia primă de la Oltchim. Fibrele sintetice, cauciucul, articolele ceramice, lacurile, vopselele, zugrăvelile, detergenţii şi chiar unele medicamente se fabrică în alte locuri, nu la Râmnicu Vâlcea, dar ingredientele din care sunt făcute provin de la Oltchim. În combinatul vâlcean se produc cloruri, oxo-alcooli, polioli, anhidride etc. - mărfuri pe care nu le găsim la tarabă, dar fără de care o întreagă industrie nu poate funcţiona.
Acest „amănunt" pune Oltchimul în situaţia oarecum ingrată a unei celebrităţi despre care vorbesc mulţi, dar prea puţini o cunosc. Iar cei care vorbesc se referă doar la situaţia financiară a combinatului, care în prezent nu arată deloc bine, nu şi la rolul său de verigă esenţială în reţeaua economiei româneşti şi regionale. Mai mult, concurenţi direcţi nu mai are decât punctual, pe anumite produse, în toată Europa (în Cehia şi Ungaria), astfel că, per ansamblu, afacerea Oltchim nu e deloc o „gaură neagră".

În 2008 a intrat în criză şi... acolo a rămas

Să mai adăugăm aici că, în calitate de cumpărător al materiilor prime necesare în producţia proprie, Oltchim este un jucător-cheie în economie. Aşa cum industriile „de după" producţia Oltchim sunt în mare măsură dependente de acest combinat, şi furnizorii „dinaintea" lui depind de acest client important. Într-un cuvânt, combinatul vâlcean este unul dintre cele mai importante „noduri" industriale, iar cine va veni să-l cumpere în această toamnă va trebui să-i respecte şi să-i consolideze această poziţie.
Combinatul de la Râmnicu Vâlcea a funcţionat foarte bine până în toamna anului 2008, când, odată cu debutul crizei economice, Petrom a închis instalaţiile de petrochimie de la rafinăria Arpechim Piteşti, unitate care furniza majoritatea materiilor prime pentru Oltchim. Atunci au început şi problemele: nevoit să funcţioneze la doar jumătate din capacitate, a terminat pe pierderi ultimii patru ani.
    În plus, de gâtul companiei atârnă o datorie către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) şi una către Electrica. La AVAS, datoria - cu tot cu dobânzi - este estimată la peste 250 de milioane de euro, iar către Electrica are aproape 147 de milioane de euro, cu tot cu dobânzi şi penalităţi.


Observând această situaţie financiară, FMI a inclus combinatul pe lista societăţilor monitorizate şi care trebuie privatizate de urgenţă, chiar în acest an.



Iniţial, autorităţile au anunţat că privatizarea ar trebui să aibă loc imediat ce se vor implementa măsurile care au fost notificate la Bruxelles, respectiv conversia datoriei în acţiuni şi implementarea programului de retehnologizare a instalaţiilor de petrochimie, atât cele de la Râmnicu Vâlcea, cât şi cele de la Piteşti. Acum însă, privatizarea a devenit mai urgentă decât restructurarea financiară, şi chiar retehnologizarea: la începutul săptămânii viitoare se vor deschide plicurile ofertanţilor care vor să cumpere Oltchim.

„O responsabilitate imensă"


În combinatul de la Râmnicu Vâlcea lucrează peste 3.300 de salariaţi, mulţi dintre ei având o vechime considerabilă, ajunşi aici direct de pe băncile şcolii. Cei mai „vechi" îşi amintesc că Oltchimul era „mândria Ceauşeştilor", deoarece construcţia lui a început în 1966, la scurt timp după ce „Nea Nicu" a preluat puterea comunistă. „Am fost şi suntem mereu în foc continuu, oricând e posibil să se întâmple ceva şi să te cheme la fabrică, trebuie să fii mereu la îndemână. Avem responsabilităţi maxime, atâtea lucruri depind de noi, mereu învăţăm câte ceva. Dar ne-am obişnuit şi, chiar dacă uneori avem probleme ce par imposibil de rezolvat, trecem peste toate cu bine, ne-a spus Gheorghe T., un angajat care lucrează din anii '70 la Oltchim.
El descrie ziua de lucru în combinat ca pe o muncă plină de provocări, în care dimineaţa vii stresat de griji şi după-amiaza pleci mulţumit de realizări (n.n. - e vorba de o zi obişnuită, despre care oamenii îşi amintesc privind de-a lungul timpului, nu de cele petrecute recent, în care combinatul a fost zguduit de proteste).

Acum, oamenii combinatului sunt necăjiţi din cauză că nu au materia primă necesară pentru producţia curentă, lucru care lasă unitatea fără resurse financiare, iar în această situaţie inclusiv salariile sunt tot mai greu de plătit. În plus, viitorul este nesigur, pentru că despre privatizare se cunosc încă prea puţine date certe.

Cerere dublă, producţie limitată


Piaţa produselor petrochimice este în creştere, la fel şi preţurile, lucru care ar trebui să alimenteze optimismul administratorilor şi angajaţilor Oltchim, dar lucrurile nu stau deloc aşa. Există produse în portofoliul Oltchim pentru care cererea este aproape dublă faţă de anii trecuţi, dar combinatul nu poate să producă atât de mult, fiind limitat de lipsa materiilor prime. Oltchim exportă 80% din producţie în UE, Europa de Est, Turcia, Orientul Mijlociu şi Africa.


În ultimul timp, printre declaraţiile oficialilor de la FMI s-a strecurat şi ideea că Oltchim ar putea fi lichidată, dacă nu va fi privatizată în acest an. Dar Oltchim este singura societate de acest tip din ţară, astfel că interesul este destul de ridicat în rândurile investitorilor şi, oricum, scenariul lichidării este exclus din toate strategiile vehiculate până acum.
"Avem responsabilităţi maxime, atâtea lucruri depind de noi, mereu învăţăm câte ceva. Dar ne-am obişnuit şi trecem peste toate cu bine.''

Gheorghe T. angajat Oltchim

Ce poate face viitorul acţionar

Potrivit anunţului de privatizare, viitorul acţionar majoritar al Oltchim va avea opţiunea de a decide cumpărarea activelor Arpechim Piteşti aferente activităţii de rafinare deţinute de OMV Petrom, „conform termenilor care vor fi conveniţi cu acesta".
 
250,4 Milioane de lei. Este valoarea capitalizării Oltchim la Bursa de Valori Bucureşti, înregistrată după tranzacţiile din şedinţa de ieri.
 
78% Este ponderea exporturilor în totalul produselor fabricate la Oltchim, livrările mergând spre Europa, Orientul Mijlociu şi America.
 
80 Destinaţii comerciale. Este numărul ţărilor în care sunt livrate la export produsele Oltchim Râmnicu Vâlcea.
 
18,8 Milioane de lei. Este valoarea de ofertă a pachetului de acţiuni Oltchim (54% din capital) pe care statul le scoate la vânzare.

140 Este numărul brevetelor de invenţie deţinute de combinatul Oltchim.

Handbal: echipa poate fi salvată prin modificarea legislaţiei

La câteva zile după ce şi-a prezentat demisia din funcţia de şef al combinatului Oltchim, Constantin Roibu a anunţat că echipa feminină de handbal, care şi-a propus câştigarea Ligii Campionilor, este în pericol: „E clar că SC Oltchim SA nu mai poate susţine financiar această echipă. Urmează privatizarea şi nu se ştie cine va fi noul acţionar. În acest moment avem asigurate salariile pentru luna august.
Pentru luna septembrie trebuie deja găsiţi alţi sponsori". Preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR), Octavian Morariu, priveşte cu îngrijorare situaţia creată la nivelul campioanei României la handbal, dar are şi o soluţie pentru ieşirea din impas. Mai exact, acesta se referă la demersurile făcute, în ultimul timp, de forul pe care îl conduce pentru modificarea legislaţiei sportului din ţara noastră. „Dacă li s-ar deduce 2% din impozitul pe venituri, multe firme importante din România ar dori acum să preia Oltchim. Sunt 50 de companii capabile să o facă. O echipă ca Oltchim nu ar fi o povară pentru ele", spune şeful COSR. ; Marian Burlacu

Preţ de şapte ori mai mic decât pe Bursă

Anunţul de privatizare a Oltchim arată că preţul cerut de stat este de 0,1 lei pe acţiune. Asta într-o perioadă în care pe Bursa de Valori Bucureşti titlurile companiei se tranzacţionează la valori cuprinse între 0,6 şi 0,8 lei/acţiune. Statul scoate la vânzare 54,8% din capitalul Oltchim, adică 188,1 milioane de acţiuni. La preţul cerut, cumpărătorul ar plăti 18,8 milioane de lei, echivalentul a 4,1 milioane de euro. Dacă s-ar fi ghidat după valoarea afişată la Bursă (0,73 lei/acţiune, în şedinţa de ieri), statul ar cere mai mult de 305 milioane de euro pentru pachetul scos la vânzare.
 

Şi creanţele sunt de vânzare

În cadrul aceleiaşi proceduri de privatizare, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) vrea să-şi vândă creanţa pe care o deţine asupra Oltchim. „La data de 31 iulie 2012, cuantumul acesteia era de 1,12 miliarde de lei, din care creanţa principală valora 538,3 milioane de lei, iar dobânzile erau în cuantum de 590,3 milioane de lei", se arată în anunţul de privatizare publicat de Ministerul Economiei.
De asemenea, în cadrul procesului de privatizare, statul intenţionează ca societatea comercială Electrica SA să vândă creanţa pe care o deţine asupra Oltchim. „La data de 7 august 2012, cuantumul acestei creanţe era de 61,2 milioane de lei, din care principalul este de 572,2 milioane de lei, iar dobânzile şi penalităţile sunt în cuantum de 88,9 milioane de lei. Detalii în legătură cu creanţa, oferta şi procedura de vânzare vor fi publicate la o dată ulterioară", a mai anunţat ministerul
.