Tablitele de la Tartaria

Locul sapaturilor, aproape de soseaua nationala Sebes - Orastie - Deva

 

- expuse intr-o expozitie jubiliara, la Cluj

A trecut aproape o jumatate de secol de cand Nicolae Vlassa, un arheolog clujean, scotea din adancurile pamantului, in situl de la Tartaria, trei tablite de lut, cu semne care aveau sa bulverseze intreaga lume. In satul transilvanean dintre Sebes si Orastie, iesea la iveala cea mai veche scriere a umanitatii, pe care specialistii au datat-o in mileniul al V-lea i.Hr., cu o mie de ani mai devreme decat celebra scriere sumeriana. Descoperirea uluitoare care schimba, practic, intregul curs al istoriei stravechi a umanitatii a iscat insa in Romania mai multe controverse decat aprecieri si i-a adus lui Vlassa critici cu nemiluita, cele mai acerbe chiar din partea fostilor colegi de la Cluj. Incepand cu gravele si aberantele acuzatii cum ca tablitele ar fi fost falsificate, pana la diferitele interpretari ale semnelor pe care acestea le poarta, tezaurul de la Tartaria a creat discordie in lumea oamenilor de stiinta si a ramas cvasinecunoscut publicului larg. Totusi, in ultimii ani, lucrurile par a se schimba oarecum: cercetatorii dezbat problema Tartaria la nenumarate simpozioane internationale, in timp ce acasa, la Cluj, Muzeul de Istorie a Transilvaniei, in a carui custodie se afla tablitele, organizeaza luna aceasta o expozitie speciala, dedicata scrierii danubiene si acestor adevarate monumente ale istoriei omenirii.

Descoperirile

Era ultima zi pe care Nicolae Vlassa si echipa lui de sapatori, printre care se numarau si elevi de la scoala din sat, aveau sa o petreaca in situl de la Tartaria. Cercetasera locurile timp de cateva luni si gasisera diferite resturi de ceramica si alte artefacte dintr-o straveche civilizatie. Cand sapaturile erau ca si incheiate, in sectiunea cascata in adancul pamantului a iesit la iveala groapa, aidoma unui oval galbui, de marimea unui copil. Vlassa a fotografiat-o din fata si din profil si a dat apoi spaclul celui mai dibaci elev, insarcinandu-l sa o goleasca, in timp ce el se departase la vreo 30 de metri, langa urmatoarea sapatura, pentru a desena alte profile. De aici, prima controversa: unii arheologi l-au acuzat pe Vlassa ca nu a facut schite, ca nu a impartit groapa in carouri, pentru ca sapatura sa fie facuta pe bucati, si ca nu s-au luat materiale de adancime. Elevul cu pricina a golit pur si simplu oul cel galbui si a impaturit toate obiectele gasite intr-o hartie, asa, amestecate cu pamant, fara ca cineva sa le banuiasca adevarata insemnatate si fara a fi fotografiate in momentul scoaterii la lumina. Mult mai tarziu, cand se aflase cate ceva despre descoperirea uluitoare de la Tartaria, un alt fost elev din sat a povestit cum el si colegii lui vazusera piesele dupa ce au fost scoase din pamant. Nestiind insa sa faca diferenta intre tablite si celelalte obiecte de cult gasite laolalta, zvonul s-a imprastiat ca n-au fost doar trei, ci mult mai multe. De aici, a doua suspiciune: Vlassa a pomenit in primul sau raport despre 26 de piese, dar inventarul de la Muzeul de Istorie are doar 13. Nimeni nu stie ce s-a intamplat cu celelalte, daca au existat cu adevarat sau daca s-au prapadit, purtate fiind din mana in mana, in graba acelor ultime ceasuri petrecute pe santierul arheologic.

Prof. Lazarovici, unul dintre autorii expozitiei

 

Convins fiind ca daduse peste un sanctuar, Vlassa a adus la Cluj pachetul de la Tartaria, pentru a analiza piesele in conditii optime. Aici s-a iscat, insa, a treia mare problema, care nu a fost elucidata nici pana in ziua de astazi. In timpul spalaturilor de rutina de la laborator, pe tablite s-au descoperit depuneri de culoare alburie, interpretate ca fiind urme de calcar. Chimistii, profesionisti adevarati, dupa toate marturiile vremii, au decis atunci sa le introduca in apa si apoi in acid clorhidric diluat, pentru a le curata. Tablitele au devenit insa friabile, iar in interiorul inciziilor a iesit la iveala un lut crud. Dupa mai bine de 40 de ani, s-a identificat, de fapt, ca depunerea albicioasa provenea de la laptele de var din continutul materialului. In momentul in care au vazut ca devin sfaramicioase, Vlassa si echipa lui au introdus tablitele in lac, intr-o etuva de vid, pentru a le impregna si in adancime. Ei bine, colegii sai arheologi "binevoitori", care au raspandit acuzatiile de fals in legatura cu aceasta descoperire epocala, au lansat zvonul ca Vlassa ar fi ars din nou tablitele intr-un cuptor, ceea ce face imposibila tratarea lor cu termoluminiscenta si, implicit, impiedica datarea lor cu exactitate. Altii au mers mult mai departe, spunand ca Vlassa ar fi "plantat" el insusi tablitele in groapa de la Tartaria, sau, chiar mai rau, ca si le-ar fi insusit din arsenalul Muzeului, din colectia descoperirilor de la Turdas, ale baronesei Zsofia von Torma.
Cert este ca, din cauza tratamentului la care au fost supuse initial, tablitele nu mai pot fi datate cu radiocarbon (sau C14), asa ca suspiciunile referitoare la vechimea lor continua sa planeze si astazi. Cum altfel, cand la mijloc se afla, nici mai mult, nici mai putin, decat o teorie zguduitoare, care schimba complet harta preistoriei mondiale: datorita celor cateva semne de la Tartaria, leaganul umanitatii se muta din Mesopotamia in Balcani! Chiar aici, pe pamanturile noastre, este posibil ca o civilizatie sa se fi format cu un mileniu inaintea altora, mult mai celebre si puternice, cum ar fi cele din Sumer si Egipt. (Exista istorici germani care afirma pana in ziua de azi ca pe teritoriul Romaniei a existat "Die alte Europa", vechea Europa, o civilizatie premergatoare celei egiptene, grecesti si romane -n. r.)

In fiecare primavara, locul descoperirii este arat cu tracoarele. O crima culturala, de neimaginat in alta parte din lume

 

Desi datate doar indirect, prin analiza celorlalte piese gasite in aceeasi groapa, tablitele de la Tartaria au insa de partea lor un argument solid, sustinut de cercetatori de vaza: ele nu sunt izolate, ci apartin unei intregi retele de comunicare din zona danubiana. Profesorul Horia Ciugudean, arheolog expert in subiectul Tartaria, atrage cu precadere atentia asupra acestui aspect: tablitele nu au aparut din neant! "Exista sute de fragmente ceramice de vase cu simboluri ideografice din perioada neoliticului, pe Valea Muresului, la Turdas, Limba, Daia Romana etc., care dovedesc clar inceputul unui sistem abstract de comunicare. Chiar daca mai tarziu acest sistem nu a evoluat aidoma celui din Mesopotamia, el trebuie evidentiat pentru importanta lui covarsitoare."
Tablite asemanatoare au fost gasite in colina de la Karanovo, din sud-estul Bulgariei, insa acestea corespund mileniului III i.Hr. Ele sunt reprezentate de cateva sigilii de lut, dintre care unul - rotund, cu diametrul de 6 cm - are gravate semne pictografice si este impartit in patru sectoare clar delimitate, la fel ca tablita discoidala de la Tartaria. La fel si la Gracianita, in nord-vestul Bulgariei, s-au gasit doua platouri de dimensiuni reduse. Pe fundul unuia se poate recunoaste reprezentarea schematica a unei fiinte omenesti sau divinitati, iar cel de-al doilea releva o decoratie care ar putea fi o forma de scriere apropiata de cea de pe sigiliul de la Karanovo si de una dintre tablitele de la Tartaria.

Noutati spectaculoase

Inainte de a-si pune problema descifrarii semnelor de pe cele trei tablite (dintre care doua sunt acoperite cu reprezentari stilizate de animale, copaci si diferite obiecte, iar cea de-a treia, de forma discoidala, cuprinde patru grupuri de semne, despartite prin linii), Vlassa si urmasii sai au incercat sa interpreteze contextul in care fusesera gasite acestea. Din groapa de forma ovala de la Tartaria, se scosesera la lumina oseminte, idoli de lut si alabastru, precum si o bratara din scoica rara, numita Spondylus, care se gaseste doar pe tarmurile mediteraneene.

Bordeiul descoperit prin sapaturile lui Nicolae Vlassa

 

Vlassa a interpretat acest ansamblu ca fiind groapa unui saman sau mare preot, care fusese ars si ingropat cu tot inventarul sau de obiecte, din cauza unor preziceri gresite. Mult mai tarziu, profesorul Gheorghe Lazarovici, impreuna cu asociatii sai, au dat osemintele la analiza la Iasi, si au descoperit ca ele apartinusera, de fapt, unei femei, in varsta de 55-60 de ani, suferinda de osteoporoza. Urmele de arsura identificate initial erau de fapt pe un os de animal, in timp ce oasele femeii aveau urme patologice, fie de TBC osos, fie de o forma veche de sifilis osos. In 2005, fragmente din mana femeii, precum si material din nivelele inferioare ale bordeiului langa care se gasea groapa, au fost trimise pentru datare cu C14 la Roma. Rezultatele au fost spectaculoase: vechimea osemintelor femeii a fost stabilita la 632565 de ani, iar cea a osemintelor din bordei la 623565 de ani. Ea putuse, astfel, sa fie contemporana cu bordeiul acela sau cu un alt bordei din zona. Interpretarea initiala - aceea de groapa rituala - era sustinuta de faptul ca obiectele fusesera sparte ritual - mai putin doua dintre ele, in forma de falus, care fusesera lasate intregi, pentru ca altfel ar fi adus necaz comunitatii. Mergand mai departe, prof. Lazarovici arata cum femeia avusese probabil un statut foarte important, din moment ce scheletul ei fusese lasat in aer liber intre 1 si 7 ani, pentru a se descarna, inainte de a fi ingropat. O legatura se poate face aici cu obiceiurile care exista si astazi la noi, dar pe care le aveau si indienii vechi, de a dezgropa mortii si a spala osemintele, dupa o perioada de 7 ani. O alta conexiune se poate trasa cu cultura amerindiana, in care scheletele eroilor erau cocotate in copaci, iar tinerii le pazeau dedesubt, pentru a absorbi prin fire nevazute vitejia celor plecati pe alta lume.

Interpretarea arheomitologica

In acest nou context, prof. Lazarovici, fostul director al Muzeului de Istorie - unul dintre oamenii caruia i se datoreaza in mare parte actuala expozitie de la Cluj, si Marco Merlini, directorul general al "Prehistory Knowledge Project" de la Roma - unul dintre cei mai importanti arheologi ai Europei zilelor noastre, au interpretat tablitele ca facand parte din inventarul cultic al unei preotese. Cea dreptunghiulara, cu imagini, sta fixa numai in mana stanga; celelalte doua au orificii, care, daca sunt perfect suprapuse, duc inspre ideea de secret, din moment ce partea superioara a tablitei rotunde este perfect acoperita de cea dreptunghiulara.

Tablita 1

 

"In acel moment, ne-am dat seama ca e vorba despre o scriere sacra", povesteste prof. Lazarovici. "Pe tablita dreptunghiulara vedem un pastor, sprijinit intr-un toiag, care vegheaza o turma de cerbi sau caprioare, la marginea unei paduri. Fiind vorba despre o preoteasa, cuvantarea era probabil de genul "eu sunt pastorul vostru si trebuie sa am grija de sufletele voastre, precum pastorul are grija de turma sa de vite".
Tablita dreptunghiulara cu orificiu este impartita in mai multe campuri si are semne si simboluri. Recunoastem dupa ritualul din sanctuare o cupa care sta sa curga deasupra unui vas - ne imaginam ca este vorba despre ofranda cu lichid sacru. Langa ea, un bucraniu - simbol al taurului, al fortei, al divinitatii, al zeului furtunii; cele doua campuri se leaga logic: dupa cum stim din Iliada si Odiseea, in momentul in care plecau la vanatoare, barbatii luau grasimea din fruntea celui mai mare taur si o ardeau pe altarul Dianei, zeita vanatorii, sau in cinstea zeitatii protectoare a cetatii respective. Urmeaza apoi un simbol sacru, caruia nu i-am gasit inca nici interpretare, nici analogii, apoi o alta cupa.
Cea de-a treia tablita, cea rotunda, este impartita in patru campuri, dintre care cele doua superioare contin scrierea secreta. Aici avem 5+1=6, deci ciclul zilelor obisnuite. Se si zice ca a saptea era Ziua Domnului. In preistorie, gasim nenumarate dovezi ca numarul 7 este numar sacru. In mitologia sumeriana, de pilda, spre lumea de dincolo se trecea prin 7 porti, la fiecare dintre ele lasandu-se anumite insemne. Aceasta jumatate a cercului reprezinta un element al calendarului lunar, poate legat de calendarul uman, poate de cel al femeii, pentru ca, in urma unei simple operatii matematice, gasim 6x4+4=28, deci exact durata ciclului menstrual. Putem oferi aceasta interpretare si datorita unor corelatii cu alte inventare de preotese, unde am gasit 21 de figurine: 7 tinere, 7 mature, 7 batrane.

Tablitele 2 si 3

 

In functie de felul cum sunt asezate, ele cresc si descresc, cea mai mare fiind a 13-a, adica exact cea care reprezinta ziua fecunditatii maxime - cea mai importanta pentru procreere. Acesta era, de fapt, si scopul acelor calendare, in care simbolurile principale erau marea preoteasa si tronul ei cu cap de taur, care sugera fertilitatea. De altfel, gasim si aici forma unui scaun, a carui idee secreta nu o cunoastem, dar pe care putem sa il asociem cu alte 7 forme similare, gasite pe fundul unui vas, in sapaturile de la Zorlentiu Mare. Putem astfel interpreta si aici ca este vorba despre tronul divinitatii, la fel cum in multe sanctuare s-au gasit asemenea obiecte de marime monumentala.
Trecand apoi la cele doua campuri de jos, vedem corespondentele directe cu semnele de pe tablita dreptunghiulara de deasupra: sageata dubla, o alta cupa, forma unui pom - pe care Nicolae Vlassa il socotea pomul vietii - si doua orificii care par a fi soarele si luna.
Sigur, tablitele erau albe, frumoase, cu acele incizii bine trasate, si se incalzeau usor in contact cu atingerea mainii, in momentul in care se incredintau cuiva in procesul de initiere. Poate chiar acesta sa fie si motivul pentru care au fost facute cu lapte de var, si nu din ceramica obisnuita ori gresie, cum s-a sustinut adesea."

Certuri, ca-ntre romani

Desigur, interpretarea lui Lazarovici si a lui Merlini isi are destui critici care vorbesc despre speculatii nefondate, desi cei doi n-au pretins nici un moment ca ar fi "descifrat" tablitele. Dimpotriva, prof. Lazarovici sustine ca acest lucru nu va fi posibil in timpul vietii sale, pentru ca deocamdata nu se stie nimic despre familia de limbi care exista in acele vremuri. Se poate vorbi doar despre un sistem al Scrierii Dunarene (sau Vechea Scriere Europeana, dupa cum a fost ea botezata de catre insasi Marjia Gimbutas, cea mai cunoscuta personalitate in acest domeniu, la nivel mondial.)

Resturi ceramice gasite la o simpla plimbare pe aratura care acopera situl argeologic

 

Remarcabila este asemanarea simbolurilor de pe tablite cu cele folosite in scrierea sumeriana, unanim considerata, pana la descoperirea de la Tartaria, drept cea mai veche a umanitatii. Unii cercetatori au incercat sa stabileasca o legatura de acest gen, emitand ipoteza ca simbolurile ar fi fost imprumutate de la sumerieni, fara ca semnificatia lor sa fi fost pe deplin inteleasa. Aceasta varianta este insa contrazisa chiar de istorie, deoarece in jurul perioadei 5500 i.Hr., scrierea sumeriana nu exista inca (sau, daca exista, dovezile care sa sustina acest fapt nu au fost gasite pana in prezent!).
Cel mai ciudat pare insa faptul ca de la Tartaria insasi nu au mai putut fi aduse dovezi clare, in ultimii 50 de ani. Singurele sapaturi de la Vlassa incoace au avut loc in 1989, cand trei arheologi, Iuliu Paul, Horia Ciugudean si Ioan A. Aldea, au sapat si au dat de urmele gropii descoperite in 1961. Totul s-a oprit insa aici. De-abia dupa 18 ani, profesorul Paul, fost coleg cu Vlassa, a publicat un studiu intitulat "Enigma Tablitelor de la Tartaria", care in loc sa linisteasca apele, a iscat, evident, noi controverse.
Ogorul lui Vlassa este arat
Intre timp, Comisia Nationala de Arheologie de la Bucuresti nu a mai autorizat nici o sapatura la Tartaria, prevalandu-se, printre altele, de santierul "recent" al lui Paul - desi, in mod normal, un arheolog poate detine drepturile asupra unui sit arheologic doar timp de 5 ani!

Tablita 2

 

"Sunt prea multe animozitati si sabotari reciproce", sustine Ciugudean. "In comisie au existat si exista in continuare persoane care au anumite interese, asa ca foarte multe solicitari de sapaturi sunt respinse pe asemenea criterii. Mai este, apoi, si problema banilor: multe propuneri nu erau sustinute de finantare solida si mergeau pe ideea unor sapaturi superficiale, in speranta gasirii rapide a unor dovezi senzationale. Decat asa, mai bine lipsa. Decat sa se faca o sapatura neprofesionista, care ar putea strica situl, mai bine sa asteptam pana cand vom avea aparatura si competentele necesare."
Problema cea mai mare este, insa, alta: situl de la Tartaria nu este nici macar protejat. Dimpotriva, ogorul lui Vlassa este arat, an de an, de catre localnici! In cateva randuri au existat initiative, sustinute financiar de la Consiliul Judetean Alba, de a cumpara cele cateva hectare de pamant si de a le ocroti in vederea unor sapaturi ulterioare. Nu s-a realizat insa nimic in final, iar acum situatia devine si mai complicata: dincoace de calea ferata, nu departe de locul sitului arheologic, este proiectata sa treaca Autostrada Transilvania!

Epilog

Poate ca itele acestei fascinante descoperiri nu vor fi descurcate pe de-a-ntregul niciodata. Poate ca, intr-adevar, semnele de pe tablitele de la Tartaria vor ramane nedescifrate, intr-o cheie unanim acceptata. Intre atatea controverse, un lucru este, insa, sigur: acest tezaur, de o valoare uluitoare, merita macar sa fie cunoscut de catre poporul pe a carui glie a fost descoperit!

Tablita 3

 

La Cluj, expozitia speciala va asteapta pana la sfarsitul lunii. In zilele in care eu am vizitat-o, era cumplit de trista: ore intregi, fara ca cineva sa ii calce pragul. Daca nu stiati de ea, este cu siguranta si vina muzeului, pe al carui site acest eveniment unic este "ingropat" undeva la un index, in loc sa fie scos in fata, cu litere de-o schioapa. Pe de alta parte, nici presa nu s-a dat peste cap pentru a semnala aceasta adevarata sarbatoare a arheologiei romanesti, nici scolile nu mai au in program vizite la expozitii, asa cum se intampla pana nu demult. (In vremea asta bulgarii organizeaza congrese internationale pe seama tablitelor gasite la ei.)
Una peste alta, tablitele de la Tartaria (expuse acum in copii) risca sa ramana, din nou, doar subiect de simpozion, dezbatut intre si pentru specialisti. Mergeti si vedeti-le, pentru ca destinul lor sa capete si o alta dimensiune, aceea de adevarat tezaur national, cunoscut, iubit si respectat de catre poporul caruia ii apartine.

 

ARHEOLOGIE

Cum a fost făcută descoperirea extraordinară de pe autostrada Orăştie-Sibiu. "Am văzut în pământ ceea ce păreau a fi bucăţi dintr-un vas ceramic"

de Victor Rotariu




FOTO: Dr. Corina Nicolae (MNIR)

Ministerul Transporturilor a anunţat duminică descoperirea unui depozit de piese de bronz şi fier, pe traseul autostrăzii Orăştie-Sibiu. Vestigiile, care datează din secolul IX-VII î.e.n. au fost descoperite de echipa de arheologi în situl 7, denumit Tărtăria 1, situat pe raza administrativă a satului Tărtăria, comuna Săliştea, judeţul Alba.

"Este pentru prima dată când o astfel de descoperire, de asemenea dimensiuni şi de o asemenea complexitate, a fost făcută pe un şantier arheologic din România, dacă ne referim strict la o descoperire legată de perioada secolelor IX-VIII î.e.n.", a declarat pentru gândul dr. Corina Borş, responsabilul ştiinţific al şantierului arheologic de la situl 7 şi muzeograf la Muzeul Naţional de Istorie al României.

 Ea a precizat că descoperirile de până acum privind această perioadă din Epoca Fierului au avut un caracter întâmplător, respectiv a fost vorba despre persoane care, în timpul anumitor săpături, le-au descoperit din greşeală şi apoi au anunţat arheologii, şi nu, ca în cazul de faţă, despre o descoperire arheologică pe un şantier arheologic.


FOTO: Dr. Corina Nicolae (MNIR)

Se estimează, preliminar, că este vorba de peste 200 de obiecte de bronz şi de fier, printre care se numără podoabe, arme şi piese de harnaşament.

Dr. Borş este chiar cea care a făcut această descoperire, respectiv prima persoană care a văzut, după aproape trei milenii, bucăţile de ceramică ale vasului în care s-au descoperit vestigiile.

"Descoperirea a fost făcută la prima oră din ultima zi de cercetări de pe acest sit dinaintea scurtei vacanţe de Paşte. Am văzut în pământ ceea ce păreau a fi bucăţi dintr-un vas ceramic de mari dimensiuni, mi-am chemat colegii şi am început să lucrăm. După o oră am aflat despre ce este vorba şi l-am chemat la faţa locului pe dr. Paul Damian, care este coordonatorul general al proiectului", povesteşte ea. În ceea ce priveşte dimensiunile efective ale vasului ceramic, dr. Borş susţine că este greu de estimat cu exactitate, vasul fiind strivit de presiunea pământului de-a cursul timpului, dar că este vorba, în mod evident, despre un vas de dimensiuni considerabile din moment ce au încăput peste 200 de artefacte.

FOTO: Dr. Corina Nicolae (MNIR)

Până la finalul aceleiaşi zile toate vestigiile au prelevate şi duse la Muzeul Naţional de Istorie a României. Vestigiile vor fi restaurate şi conservate în cel mai scurt timp posibil. Cel mai probabil, susţine dr. Corina Borş, Muzeul Naţional de Istorie a României va susţine o conferinţă de presă privind descoperirea extraordinară de dinainte de Paşte în a doua parte a verii, după ce piesele din colecţie vor fi restaurate şi examinate de echipa de la MNIR, echipă formată din 20 de experţi.

Echipa de arheologi care se ocupă de situl 7, denumit Tărtăria 1, care are o suprafaţă cumulată de circa un hectar, este formată din patru persoane.

În total, în toamna trecută, pe acest tronson de autostradă lucrările de diagnostic arheologic au indicat existenţa a 11 situri. Începând cu jumătatea lunii martie a acestui an s-au demarat cercetările în şase dintre acestea, Tărtăria 1 devenind în urma descoperirii al şaptelea sit arheologic.

Fotografiile au fost furnizate cu amabilitatea dr. Corina Nicolae, de la Muzeul Naţonal de Istorie a României (MNIR).

• 
  
• 
  

• 
  
• 
  

DESCOPERIRE FABULOASĂ, la TURDAS - Hundeoara!

Arheologii români au făcut o descoperire de senzaţie în judeţul Hunedoara! Aici a fost descoperit un oraş imens, cel mai vechi din Transilvania, şi chiar mai vechi decât piramidele egiptene!

• 

De cele mai multe ori, arheologii români au ocazia de a descoperi istoria României, ascunsă sub straturi de pământ, doar când autorităţile vor să mai construiască una-alta. E şi cazul celui mai vechi oraş din Transilvania, ridicat pe la anul 4.200 î.Hr, înainte să apară piramidele din Egipt (2.630 - 2.611 î.Hr.). Aşezarea a fost descoperită în timp ce muncitorii săpau pentru amenajarea autostrăzii Sibiu- Nădlac.

Se întinde pe 100 de hectare

Situl aflat în Turdaş, Hunedoara, se întinde pe 100 de hectare, are fortificaţii, cartiere, iar printre ruine au fost găsite multe vase şi statuete valoroase. "Un sistem de apărare din acea vreme, pe o aşa mare suprafaţă, nu s-a putut cerceta în Europa: costă foarte mult. Noi am avut această şansă datorită autostrăzii", a declarat Sabin Adrian Luca, coordonatorul cercetărilor.

Scrieri de 7.000 de ani în aceeaşi zonă

Civilizaţiei Turdaş îi aparţine şi cea mai veche scriere din lume (aproximativ 7.000 de ani). Este vorba despre celebrele tăbliţe de lut (foto) descoperite, în anul 1961, la Tărtăria, localitate situată între Alba Iulia şi Orăştie. Acestea sunt inscripţionate cu semne asemănătoare cu cele ale scrierii sumeriene, dar cu cel puţin o mie de ani mai vechi decât orice alfabet. Scrierea a rămas, deocamdată, nedescifrată.

 sursa: http://www.libertatea.ro

Plantele vindecatoare ale dacilor

Stiinta vindecatoare a dacilor se bucura de atata faima in antichitate, incat remediile folosite de ei erau recomandate de marii medici ai timpului, in scrierile lor. Salvate ca prin minune de furia timpului, unele dintre ele au supravietuit pana azi, oferindu-ne informatii de exceptie, despre plantele magice ale taumaturgilor daci. Paginile pe care le publicam reprezinta o adaptare dupa Medicina in Dacia, lucrarea unui mare si regretat istoric clujean: Ioan Horatiu Crisan
Medicii vestiti ai Antichitatii stiau care sunt plantele de leac folosite de daci si, unii dintre ei, chiar au consemnat numele dacice ale unora dintre acestea, precum si intrebuintarile lor. Din pacate, nu ne-au ramas direct de la daci marturii despre arta vindecarii cu ajutorul plantelor, dar este indeajuns ca grecii si romanii le admirau priceperea si ne-au transmis aceasta admiratie prin scrierile lor. Doi sunt autorii care ne invata despre plantele de leac ale dacilor: Dioscoride si Pseudo-Apuleius.
Multe dintre indicatiile cunoscute de daci sunt in concordanta perfecta cu ceea ce stim astazi despre compozitia chimica a plantelor si cu intrebuintarea lor in medicina populara sau stiintifica, ceea ce demonstreaza o profunda cunoastere de catre daci a efectelor vindecatoare ale acestor plante. Astazi este momentul, mai mult ca oricand, sa ne intoarcem spre stiinta si intelepciunea celor de demult.

Pana acum, numele plantelor de leac dacice au fost intens studiate din punct de vedere lingvistic, si pe baza lor s-a incercat si se incearca reconstituirea limbii dacice. Fireste ca, totodata, s-au facut si unele identificari botanice. In randurile de mai jos ne-am propus ca, tinand seama de rezultatele la care au ajuns lingvistii – referindu-ne adica doar la acele plante a caror denumire este considerata cu certitudine drept dacica, sa vedem in ce masura indicatiile terapeutice preconizate de catre Dioscoride si, implicit, de catre vindecatorii daci au si astazi o justificare.
In acest scop vom incerca, pentru fiecare din cele 21 de plante medicinale cunoscute cu siguranta de catre daci, si care au fost studiate cu mijloacele medicinei stiintifice, sa vedem in ce masura compozitia chimica ori alte caracteristici ale lor justifica sau nu indicatiile terapeutice notate de Dioscoride. Vom adauga, cand va fi cazul, mentiuni privind utilizarile plantei respective in medicina noastra populara si vom semnala daca ea se foloseste si azi in practica farmaceutica.
Inainte de a trece la enumerarea plantelor dacice, se mai cuvine spus ca numarul celor cunoscute si utilizate de catre stramosii nostri a fost cu siguranta mult mai mare decat cel din opera lui Dioscoride, iar dintre buruienile consemnate de savantul antic, ne vom referi doar la cele pe care lingvistii le-au selectat drept autentic dacice.
Iata acum plantele, in ordine alfabetica:
1. Aniarsexe (Onobrychis viciaefolia Scop., Iarba saraca, Sparceta, Baltarina)
Are puterea de a vindeca abcesele simple. Bauta cu vin este buna in retentia de urina, iar ca alifie, amestecata cu untdelemn, este sudorifica. Nu a fost studiata de catre medicina stiintifica. Nu se cunoaste utilizarea ei, nici in medicina stiintifica si nici in cea populara.
2. Boudathla (Anchusa officinalis L., Limba boului, Miruta)
Pusa in vin, pare sa fie binefacatoare (inveselitoare, sudorifica). Florile acestei plante au aceeasi compozitie ca si Borrago officinalis (Limba mielului), posedand, pe langa mucilagiu, o mica proportie de nitrat de potasiu si o materie albuminoida. Medicina stiintifica a constatat ca planta are proprietati emoliente, sudorifice si diuretice. Este recomandata contra guturaiului, bronsitei, iritatiilor rinichilor si retentiei urinare. Pentru a usura transpiratia se foloseste sub forma de infuzie sau decoct in bolile infectioase, ca rujeola ori scarlatina. Medicina populara n-o intrebuinteaza.
3. Cinouboila (Bryonia alba L., Mutatoare, Imparateasa, Brei, Cucurbetea, Muratoare cu poame negre, Tigva de pamant)
Frunzele, fructul si radacinile acestei plante au efecte puternice; din cauza aceasta se pune, cu sare, pe ulceratii si pe cangrene. Radacina plantei curata si netezeste pielea si elimina petele de soare. De asemenea, indeparteaza vanataile ochilor sau ale fetei, inlatura inflamatiile si sparge abcesele. Este buna in epilepsie, in apoplexie si ajuta celor care au ameteli.
Daca se bea in cantitate mica, ajuta celor muscati de vipera. Omoara fatul. Uneori, tulbura mintea, iar daca este pusa in vulva, face sa vina si cel de al doilea copil (gemelar). Bauta, este diuretica. Se da dispepticilor, la convulsii, si celor care au dureri din pricina coastelor rupte. Este buna contra durerilor de splina. Baile cu fiertura din aceasta planta sunt bune la durerile menstruale si provoaca avortul. Sucul scos din radacina, in timpul verii, ajuta la eliminarea flegmei. Fructul este bun la raie si lepra.
Tot fructul, daca este baut cu fiertura de grau, face sa vina laptele la lauze.
Din punct de vedere chimic, planta contine un alcaloid toxic, brionina, un principiu amar, brionitina, fecula, guma, un oleu si rezina. S-a constatat ca aceasta planta este un purgativ drastic si un bun antihemoragic. Se foloseste in atonia tubului digestiv.
Buruiana cunoaste o larga folosire in terapeutica populara romaneasca, mai ales radacina, intrebuintata ca hemostatic si impotriva durerilor de cap. In Banat, cand cineva zacea de lingoare, i se punea sub spinare vita de imparateasa, cu fructe cu tot, iar imparateasa scoasa proaspat se taia felii si se punea pe talpile picioarelor. Radacina rasa si amestecata cu untura ranceda se intrebuinteaza pentru vindecarea cheliei. In Muntii Apuseni, radacina proaspata ori macerata in rachiu se folosea extern, la tratarea durerilor reumatice.
4. Coadama ori Coalama (Alisma plantago-aquatica L., Limbarita, Codru, Limba baltilor, Limba broastei, Limba oii, Patlagina apei, Podbeal de apa)
Este racoritoare si astringenta, fiind buna pentru mancarimi si pentru ulceratiile invechite, care rod tesuturile. In medicina noastra populara, planta se foloseste la paralizii (pocitura) si la lingoare (febra tifoida).
5. Coicolida sau Coicodila (Physalis alkekengi L., Papalau, Cireasa ovreilor, Besicuri, Buruiana de buba, Iarba bubei)
Fructul acestei plante, daca este baut, curata icterul, fiind un bun diuretic. Sucul stors din planta si uscat la umbra isi pastreaza intreg efectul.Din punct de vedere chimic, planta contine o substanta amara, numita fisalina, iar fructul contine acid citric, fiind comestibil.
Medicina stiintifica a constatat ca fructele acestei plante, consumate in cantitate mare, produc diureza si purgatie. Ele sunt indicate in bolile care se manifesta prin calculoza. De asemenea, se recomanda in edemul generalizat.
Medicina noastra populara o intrebuinteaza la vindecarea bubelor, a durerilor de masele si de urechi. De o larga utilizare se bucura in afectiunile veterinare, pentru vindecarea durerilor de gura ale vitelor, a durerilor de picioare si in dalac.
6. Dielleina (Hyoscyamus niger L., Masalarita, Nebunarita)
Planta provoaca nebunie si somn greu, fiind de aceea dificil de folosit. O varietate a acestei buruieni are efecte mai moderate si este buna pentru tratamente. Se foloseste impotriva scurgerilor fierbinti, impotriva durerilor de urechi si a durerilor la organele genitale feminine. Se mai poate intrebuinta impotriva inflamatiei ochilor, a picioarelor si a altor regiuni ale corpului.
Samanta plantei este buna la tuse si catar, impotriva scurgerilor de ochi, a scurgerilor femeiesti si a hemoragiilor. Pusa in vin, planta este indicata in podagra, la inflamarea testiculelor sau la umflarea sanilor in urma nasterii. Se mai foloseste pentru cataplasme anodine. Frunzele se intrebuinteaza la prepararea medicamentelor ce potolesc durerile. De asemenea, ele alunga febrele continue. Frunzele fierte provoaca o usoara ratacire a mintii. Radacina fiarta in otet este buna la durerile de dinti si poate fi folosita in apa de gura.
In medicina stiintifica se extrage din aceasta planta hiosciamina si scopolamina. Fiertura ei este calmanta, analgezica, antispasmodica, sedativa si hipnotica. Frunzele de maselarita intra in preparatele antiastmatice, iar uleiul este intrebuintat extern, pentru alinarea durerilor in nevrite, reumatism etc. Medicina noastra populara foloseste aceasta planta la durerile de masele etc.
7. Diesema (Verbascum phlomoides L., Lumanare, Lumanare tepoasa, Coada boului, Coada lupului, Coada mielului, Coada vacii, Lumanarica, Coravatic, Lipan)
Este cunoscuta ca planta de leac inca in secolele V-IV i.Ch., de catre hipocratici. Este amintita si de Plinius. Radacina acestei plante este astringenta si se da cu vin celor care au diaree. Fiertura este buna pentru rupturi, spasme si tuse invechita. Daca se clateste gura cu ea, ajuta la durerile de dinti. Frunzele fierte in apa se pun, sub forma de cataplasme, pe umflaturi si abcesele ochilor. Cu miere si vin este buna la ulceratiile din cangrena seaca. Cu otet vindeca ranile si ajuta celor intepati de scorpioni. Frunzele, sub forma de cataplasme, sunt bune in arsuri.
Medicina stiintifica foloseste florile acestei plante ca expectorant si emolient. Se intrebuinteaza in afectiunile cailor respiratorii superioare. Intra in compunerea ceaiurilor antibronsitice si pectorale. Pe langa actiunea sa pectorala, ceaiul serveste la cataplasme emoliente.
Medicina noastra populara foloseste aceasta planta contra tusei, raguselii, tuberculozei si astmului. Se mai intrebuinteaza in afectiunile catarale intestinale, dizenterie, hemoroizi, retentia urinei, lipsa poftei de mancare, reumatism, tulburari menstruale. Din aceeasi planta se fac cataplasme, care se aplica pe inflamatii, ulceratii, furuncule, panaritii etc. Sucul amestecat cu otet se foloseste la arsuri, ca si contra migrenelor cu ameteala.
8. Doctila, Chodela, Dochela (Ajuga chamaepitys L., Tamaita de camp)
Frunzele acestei plante, daca sunt baute cu vin timp de sapte zile, lecuiesc icterul, iar daca sunt baute 40 de zile, lecuiesc sciatica. Planta se da suferinzilor de ficat si celor care urineaza greu. Este buna la orice fel de colici. Framantata cu smochine, usureaza scaunul. Amestecata cu miere, este un bun purgativ. Elimina resturile din uter, vindeca intarirea sanilor, usuca ranile si vindeca herpesul. S-a constatat ca planta are actiune diuretica, antispastica si laxativa. In Evul Mediu s-a folosit in icter. Medicina populara n-o intrebuinteaza.
9. Duodela sau Diodela (Achillea millefolium L., Coada soricelului, Alunele, Sorocina)
Bauta in fiertura simpla sau amestecata cu otet si miere, buruiana inlatura inflamatiile si elimina fierea. Foloseste si astmaticilor sau melancolicilor. Planta fara flori ajuta, in fiertura, celor cu litiaza sau celor care sufera de guta. Fiertura acestei plante este buna, sub forma de bai, la uterul sclerozat si inflamat. Dioscoride o mai recomanda sub forma de cataplasme, afirmand ca vindeca erizipelul si flegmoanele.
Medicina stiintifica a constatat ca planta are proprietati amar-aromatice, fiind intrebuintata drept tonic. Este hemostatica, coleretica, antiinflamatoare si regenerativa. Au fost obtinute, cu uleiul esential al plantei, bune rezultate in bolile de piele. Florile intra in compozitia ceaiurilor antiastmatice, laxative, antihemoragice, gastrice si calmante ale colicilor.
Extractul si infuzia plantei au influenta favorabila in malarie, in inflamatiile ficatului si splinei. Utilizarea ei determina coborarea tensiunii sangelui si are actiune anticonvulsivanta si calmanta. Este un bun medicament contra tusei si inflamatiilor bronsice. Se intrebuinteaza, de asemenea, in bolile vezicii urinare. Stimuleaza activitatea stomacului.
In medicina populara, planta este folosita contra durerilor de piept si in orice afectiune digestiva. Se mai utilizeaza pentru stimularea poftei de mancare si curatirea sangelui, in bolile de nervi, durerile de sale si hemoroizi.
10. Dyn (Urtica dioica L., Urzica, Urzica mare, Urzica de padure)
Frunzele acestei plante vindeca, sub forma de cataplasme, muscaturile de caine si ulceratiile cangrenoase sau carcinomatoase. Buruiana este buna la luxatii, umflaturi, parotidite, tumori axilare, abcese. Se aplica cu ceara celor care sufera de splina. Frunzele, introduse in nari, se folosesc la scurgerile de sange. Ajuta la tulburarile menstruatiei. Samanta, bauta cu vin indulcit, este un bun afrodisiac. Cu miere, ajuta in astm.
De asemenea, este folositoare la inflamatia coastelor sau a plamanilor. Este un bun expectorant. Frunzele, fierte cu cochilii de scoica, inmoaie scaunul. Indeparteaza umflaturile intestinale si sloboade urina. Bautura de frunze fierte usureaza durerile menstruale. Gargara cu sucul plantei indeparteaza inflamatiile epiglotei.Planta este bogata in vitamine A, B2, K, precum si in clorofila. Perii contin, pe langa acid formic, histamina, acetilcolina si hidroxitriptamina, precum si substante rasinoase.
Medicina stiintifica a stabilit ca planta are actiune hemostatica in toate felurile de hemoragii, si ca poate combate constipatia. De asemenea, s-a constatat ca, prin continutul sau bogat in clorofila, inlesneste regenerarea sangelui.
Este si un bun diuretic, utilizat cu succes in litiaze si in reumatism. Ajuta la icter, enterocolite, gastralgii, cataruri bronsice, stari astmatice. Este folosita si in unele boli de piele. Are, de asemenea, un efect antisudorific. Sub forma de salata foloseste la combaterea avitaminozelor A si K. Este un bun stimulent al epitelizarii tegumentelor si un antisupurativ. In medicina noastra populara, urzica se foloseste cu unele din indicatiile preconizate in medicina stiintifica, mai ales la tratamentul reumatismelor.
11. Guoleta (Lithospermum arvense L., Margeluse, Mei pasaresc)
Samanta acestei plante, bauta cu vin, sfarama pietrele la rinichi si da drumul urinei. Planta a fost intrebuintata ca medicament in Evul Mediu. Cercetarile moderne au demonstrat ca are o actiune antigonadotropica si antitireotropica. In medicina populara nu se intrebuinteaza.
12. Mendruta (Veratrum album, Strigoaie, Steregoaie)
Fructul acestei plante, zdrobit si baut cu vin, cam o ceasca mare, foloseste celor cu dizenterie si colici. Dioscoride afirma ca opreste si fluxul menstrual.
Medicina stiintifica intrebuinteaza planta cu prudenta, pentru ca se pot produce accidente. Actiunea ei este toxica, narcotico – stupefianta si iritanta. Alcaloizii, mai ales alcaloizii esteri, determina efecte hipotensive puternice, dar de interes terapeutic destul de restrans. Industria de medicamente extrage din aceasta planta un complex de alcaloizi, indicati pentru tratamentul bolii hipertensive. Extractele pot fi folosite la combaterea unor ectoparaziti. In medicina noastra populara, steregoaia se intrebuinteaza ca insecticid si pentru tratamentul raiei.
13. Mizela (Thymus vulgaris L., Lamaioara, Cimbru, Lamaita)
Fiertura din aceasta planta, bauta cu sare si cu otet, ajuta la eliminarea prin scaun a secretiilor provenite din inflamatii. Fiarta cu miere, e de folos celor care nu pot respira decat in pozitie ridicata, astmaticilor. De asemenea, elimina viermii intestinali, porneste fluxul menstrual si face sa vina si al doilea copil gemelar. Are si efect abortiv. Este, de asemenea, un bun diuretic.
Planta, amestecata cu miere curata pieptul; macerata in otet, indeparteaza, sub forma de cataplasma, edemele recente si hematoamele. De asemenea, inlatura excrescentele carnoase si negii. Tinuta in vin si preparata sub forma de alifie, planta este buna pentru cei ce sufera de ischias. Pusa in mancare, foloseste celor cu vedere slaba. Dioscoride mai afirma ca buruiana este utilizabila, sub forma de condiment, si de catre cei sanatosi.
Datorita proprietatilor dezinfectante ale acestei plante, medicina stiintifica utilizeaza uleiul ei la tratamentul proceselor infectioase ale intestinelor, rinichilor si vezicii urinare. Extractul este recomandat in tusea convulsiva, procesele pulmonare febrile, inflamatiile bronhiale purulente, emfizemul pulmonar, afectiunile cailor urinare, bolile infectioase ale tractului gastro-intestinal. Planta intra in compozitia siropului contra tusei si a tonicului amar.
Medicina noastra populara foloseste cimbrul contra durerilor abdominale, colicilor si durerilor de cap. De asemenea, se foloseste la tratamentul tusei si al tusei convulsive, ca expectorant. Planta mai este indicata in tuberculoza, indigestii, retentia de urina si pentru stimularea ficatului si a rinichilor.
14. Priadila (Clemantis vitalba L., Curpen, Vita alba, Archi, Luminoasa)
Dioscoride spune ca tulpina acestei plante este diuretica, porneste fluxul menstrual si inlatura durerile de splina. De asemenea, trebuie recomandata epilepticilor, paraliticilor si celor care au ameteli. Pisate in vin, frunzele acestei plante sunt de folos, sub forma de cataplasme, la ulceratiile de la gatul animalelor de jug (rosaturi infectate), precum si in luxatii. Planta n-a fost studiata din punctul de vedere al continutului chimic si nu este folosita de medicina stiintifica.
In schimb, curpenul este utilizat in medicina noastra populara, la paralizii; se mai foloseste contra tusei si pentru cresterea parului.
15. Propodila, Procedila (Potentilla reptans L., Cinci degete, Iarba degetelor, Ochiul boului)
Daca radacina acestei plante se fierbe cu apa, pana ce lichidul scade la o treime, si apoi se ia in gura, durerile de dinti se linistesc. Fiertura vindeca ulceratiile putrede ale gurii. Sub forma de gargara, inlatura inflamatiile faringiene. Ajuta la diaree si dizenterie, de asemenea, artriticilor si celor cu ischias. Radacina macerata in otet, aplicata sub forma de cataplasme, vindeca herpesurile. Planta vindeca, de asemenea, scrofulele si induratiile pielii, umflaturile, anevrismele, abcesele, erizipelele, excrescentele de pe degete, calozitatile si raia. Sucul radacinii tinere este bun la bolile de ficat si plamani si poate fi folosit si impotriva otravirilor. Frunzele plantei, baute cu hidromel sau vin taiat cu apa, sunt folositoare in frigurile ciclice: la febra care apare din patru in patru zile, se beau cate patru frunze, la febra din trei in trei zile, cate trei, iar la cea zilnica cate una.

Daca se beau, timp de 30 de zile, cate 30 de frunze zilnic, ea ajuta epilepticilor. De asemenea, inlatura repede icterul, daca se bea sucul frunzelor, cate trei cesti zilnic. Vindeca apoi ranile si fistulele, precum si excrescentele de pe unghii, daca este folosita sub forma de cataplasma, cu miere si cu sare. Planta se mai intrebuinteaza la herniile intestinale si la hemoragii.
S-a constatat ca, din punct de vedere chimic, planta contine o proportie ridicata de tanin. Medicina stiintifica utilizeaza calitatile ei la tratamentul diareei, al dizenteriei. S-a constatat ca poseda si o actiune hemostatica, iar extern grabeste cicatrizarea ranilor si a ulceratiilor, favorizand, pe de alta parte, vindecarea gingivitelor si stomatitelor. In medicina noastra populara nu se intrebuinteaza.
16. Riborasta (Lappa maior Gartn., Brusture)
Radacina acestei plante, bauta impreuna cu seminte de pin, este de folos celor care scuipa sange si la puroieri. Aplicata prin cataplasme este buna la luxatii, iar frunzele, sub aceeasi forma, ajuta la ulceratiile vechi.
Medicina stiintifica a constatat ca aceasta planta are o actiune diuretica, hipoglicemianta si antiseptica, dar si laxativa, sudorifica si depurativa, astfel incat adeseori furunculoza dispare, oricare ar fi vechimea infectiei. Extractul mai are si efecte carminative. Dar toate aceste reactii nu sunt studiate in suficienta masura.
Ceaiul de frunze de brusture este recomandat in bolile de stomac, guta, reumatism. Pentru uz extern, se recurge, in plagile purulente, ulceratii pe picioare si furunculoza, la infuzia de seminte. Planta are si proprietati hemostatice si se administreaza in epistaxis. Apa de brusture se intrebuinteaza la spalarea gurii, fiind dezinfectanta si antiputrida. Se crede ca uleiul in care s-a macerat radacina de brusture inlesneste cresterea parului, intrand de aceea in compozitia unor uleiuri de par.In medicina noastra populara, frunzele de brusture se folosesc la tratamentul ranilor, al ulceratiilor si, in special, al furunculozei. Se administreaza intern in diferite boli.
17. Salia (Datura stramonium L., Ciumafaie, Alaur, Bolondarita)
Frunzele, fructul si sucul acestei plante, tinute in vin si aplicate sub forma de cataplasme, fac sa iasa aschiile de lemn sau tot ce-a intrat strain in corp. Bauta, fiertura vindeca retentia de urina, sparge pietrele din vezica urinara si porneste menstruatia.
Sunt atestate proprietatile antiastmatice ale plantei, drept care este folosita la confectionarea tigarilor antiastmatice. Datorita scopolaminei, ea are o actiune asemanatoare atropinei; calmeaza excitatiile psihomotrice, fiind utilizata de aceea in tratamentul parkinsonului si al coreei. Asociata cu morfina, se foloseste la calmarea unor dureri foarte puternice si pentru pregatirea narcozei in chirurgie. Are efecte midriatice, utilizabile in oftalmologie si la combaterea raului de mare. In medicina noastra populara, planta se foloseste, sub forma de cataplasme, la rani, iar frunzele in insomnii.
18. Sciare (Dipsacus pilosus L., Varga ciobanului, Scaius)
Dioscoride afirma ca radacinile acestei plante, fierte in vin si pisate pana capata grosimea unui amestec de ceara cu untdelemn, vindeca, aplicate local, crapaturile si fistulele anale. Se credea ca este un bun medicament impotriva excrescentelor si negilor. Altii pretindeau ca viermisorii de pe capul plantei vindeca frigurile cu accese din patru in patru zile.
Nu s-a precizat compozitia chimica a plantei, pentru ca nu este utilizata nici in medicina stiintifica, nici in cea populara.
19. Stirsozila (Erythraea centaurium Pers., Fierea pamantului, Floare de friguri, Cintaura, Frigor, Frigurica, Potroaca, Scanteuta de friguri, tintaura)
Actiunea vindecatoare a acestei plante era cunoscuta inca de hipocratici si Plinius. Dioscoride consemneaza ca, sub forma de cataplasma, planta verde cicatrizeaza ranile, curata ulceratiile vechi si le inchide. Fiarta si bauta, inlesneste evacuarea fierii. Fiertura folosita pentru clisma este buna la guta, decongestioneaza si indeparteaza durerile. Sucul este bun in afectiunile de ochi, pentru ca, amestecat cu miere, curata tot ce intuneca pupila. Sucul aplicat pe organele genitale feminine porneste menstruatia si este abortiv. Baut, foloseste mult la bolile de nervi.
Medicina stiintifica a constatat ca planta are proprietati antifebrile, fiind cel mai bun inlocuitor al chininei. Sub forma de prafuri sau de infuzie, se administreaza pentru fortificarea stomacului si pentru combaterea fierbintelilor, indicandu-se si pentru regenerarea sangelui, la anemici, in tulburarile circulatorii, in cazurile de epuizare, la bolnavii febrili, pentru stimularea sistemului nervos etc. Se mai recomanda ca stimulent al poftei de mancare sau in bolile de rinichi si ficat. Extern, se utilizeaza la bolile de piele.
Medicina noastra populara o foloseste pentru calitatile ei febrifuge, apoi contra arsurilor stomacale, a ragaielii, greturilor si impulsului de a vomita, contra flatulentei, a colicilor, diareei, in bolile de inima etc. Extern, decoctul se foloseste la spalaturi ale pielii bolnave.
20. Tendila, Teidila (Mentha piperita L., Izma, Izma buna, Gingiurna, Minta)
Bauta si aplicata sub forma de cataplasme plantale, este de folos celor muscati de serpi. Fiertura are efecte diuretice. Ajuta si la fracturi, spasme si celor cu respiratie anevoioasa. De asemenea, este buna impotriva colicilor, precum si pentru tratamentul holerei si al paraliziei. Bauta cu vin, planta serveste ca antidot al otravurilor si curata icterul. Bauta cu sare si cu miere, omoara viermii intestinali. Acelasi efect il are daca este consumata cruda, zdrobita. Foloseste si acelora care sufera de elefantiaza, daca este ingerata in mare cantitate, iar dupa aceea se bea zer. Fructele zdrobite, introduse in vagin, sunt abortive si pornesc menstruatia. Albeste cicatricile negre, daca este folosita sub forma de cataplasme. Indeparteaza pungile de sub ochi. Este de folos celor care sufera de sciatica. Are, de asemenea, efect sudorific. Sucul plantei, picurat in urechi, omoara viermii.
Medicina stiintifica recurge frecvent la aceasta planta pentru proprietatile ei calmante, anticonvulsionante si anticatarale. Se foloseste sub forma de infuzii in tulburarile digestive si secretorii, de pilda in gastroenterite, diareea cu varsaturi, colici si convulsii, hepatita, litiaza biliara si renala, dismenoree. Ceaiul baut rece in cantitati mici este antiemetizant. Uleiul esential administrat extern prezinta actiune anestezica valorificata in dermatologie si oto-rino-laringologie. Extractul de frunze are efecte colagoge. Planta este puternic sudorifica, diuretica si fortifica sistemul nervos. Se foloseste in diareea catarala, in convulsiile isterice si in varsaturi.
In industria noastra farmaceutica menta intra in compozitia mai multor preparate si a numeroase ceaiuri.Planta are o larga utilizare si in medicina populara romaneasca. Se foloseste contra insomniilor, sub forma de cataplasme la combaterea durerilor reumatice si sub forma de ceai la deranjamentele gastrice. Tot ceai de menta se da copiilor a caror vezica urinara functioneaza defectuos. Se mai foloseste contra iritatiilor si in unele boli de piele.
Plantele vindecatoare ale dacilor
21. Usazila (Cynoglossum officinale L., Arariel, Limba cainelui, Aratiel, Plescaita rosie, Poalele matii)
Frunzele acestei plante, zdrobite si amestecate cu grasime veche de porc, vindeca muscaturile de caine, chelia si arsurile. Fiarta, bauta cu vin, planta este laxativa. Actiunea cea mai importanta a plantei este cea calmanta. Medicina noastra populara n-o foloseste.

Text preluat si adaptat din lucrarea Medicina in Dacia de I.H. Crisan, foto: Plansele lui Dioscoride

Dobre Claudiu / December 5, 2012

Scris de Valentin-Claudiu DOBRE
Propunere de interpretare ale unor nume de plante:
Prescurtări: ro.- română; aro.- aromână; istr.-istroromână; eg.- engleză; brt.-bretonă; cg.- cornish gaelic (gaelica din Cornwallgd.- geto-dacă; gdl.- gàidhlig/scoţiana (gaelica din Scoţia); hț.-huțulă; irg.- irish gaelic (Gaeilge); lat.-latină; lt.-lituaniană; ltg.-latgalian (dialect al letonei); lv.- letonă; mxg.- manx gaelic (Gaelg, Gailck); ps.-pashto (afgană); wls.- welsh (cymraeg- gaelica din Ţara Galilor). Explicațiile sunt în engleză.
Referitor la numele de plante, Constantin Daicoviciu reţine şase termeni ca fiind probabili de origine dacică:
aniaserxe (iarbă săracă),
budathla (limba boului),
diesema (coada vacii),
dyn (gdl. deanntag- eg. “nettle”),
mizela (cimbru),
riborasta (brusture).
În cele ce urmează, prezentăm unele posibile corelații între denumirile redate de Dioscoride și Pseudo-Apuleius și denumirile din celtica goidelică (Sunderland John Cameron- “The Gaelic Names of Plants , W. Blackwood and Sons, Edinburgh and London, MDCCCLXXXIII”), corelații aflate desigur sub semnul incertitudinii.
bessă assa; ; (irg. cassachdaighe);
gd. bles/bleta/blis/blita;; (irg. bláth- eg. “flower, blossom; with white blossom” ? sau eg. love-lies-bleeding- lat. amaranthus caudatus ?);
gd. budathla/boudalla/buclama; ; (gdl. boglas- eg. “bugloss”+irg. odrad/odradh/t-ogradh- eg. “bugloss” ? Pentru gdl. boglas= gdl. lus teang’an daimh- eg. “bugloss”, unde gdl. teang- eg. “tongue”, gdl. daimh/damh- eg. “ox, stag”);
gd. aropithla/crepula; ; (gdl./irg. eala bhuide- lat. hypericum perforatum ? Gdl. cloch reatneach- traducere eg. “the stone fern” și irg. céis chrainn- traducere eg. “tax+tree, because it draws the substance from the trees” sub forma chrainn+reatneach=aro. cântârii ?);
gd. chodela/docila/dohela/dordila/dolecha/emenepsa; ; (wls. glesyn y coed- eg. “wood blue”- lat. ajuga reptans sau gdl. saisde coille- eg. “wood-sage”-lat. teucrium scorodonia pentru gd. chodela și variantele ?; gdl. lus bhalgaire- eg. “the fox-weed” aduce cu ro. brânca-ursului);
gd. cercer/kerker/tura; <ro. brândușă-de-toamnă/ ceapa-ciorii/scânteuță; aro. lilingi; eg. pimpernel; lat. anagallis arvensis>; (gdl./irg. falcaire fuair ? și gdl. loisgean cf. gdl. loisg- eg. “to put in flame”= ro. scânteuță și gdl. ruinn ruise= ro. brândușă-de-toamnă ?vezi SC.58);gd. coustane/ koustane;; (gdl. an ceann ruadh – traducere eg. “the red head”, poate sub forma gdl. ceann ruadh an?= gd. kroustane ? și irg. lacha cheann ruadh- traducere eg. “the read headed duck” asemănător ro. negelariță = chea lacha ruadh ? Un alt cuvânt gdl. aonsgoch- traducere eg. “the lonely flower” = ro. rostopască= gdl. ruath aonsgoch ? În wls. llysie y wennol- traducere eg. “swallow wort”+ gdl. aonsgoc=ro. pleoscăniță poate sub forma wls. llysie + gdl. goc + aons ?);
gd. dacina/dakina;<ro. adormițele/dedițel/suflețele/vânturele pentru lat. anemone pulsatilla; ro. napi, sfeclă pentru lat. beta vulgaris; ro. helebor-alb/steregoaie/strigoaie pentru lat. veratrum album>; (irg. nead chailleach- eg. “old’s woman nest”- lat. anemone nemorosa; wls. llysiau’r gwynt- gdl. plùr na gaoithe- eg. “wind-flower” sau o combinatie între wls. și gdl. ar corespunde ro. strigoaie ?);
gd. dieleian;; (gdl./irg. deo/detheogha- traducere eg. “breath, that which is destructive to life” + wls. slewig yr iàr- traducere eg. “preventing or curing faintness”, mxg. lus ny meisht- eg. “henbane”. Ro. măsălar/măselariță o variantă a wls. slewig yr iàr sau mxg. lus ny meisht? );
gd. dyn;; (gdl. deanntag/feanntag/ feargaich/loiteag- eg. “nettle”; gdl. ruaidhe/breac-shìth- eg. “nettle rush”; gdl. praiseach-a’-bhalla – eg. “nettle-leaved goosefoot”=ro. spanac sălbatic= lat. chenopodium, mxg. undaagagh- eg. stinging nettle, jenny nettles” unde gdl. praiseach și mxg. undaagagh amintesc cumva de ro. oișea și de ro. urzică);
gd. zena;<ro. buciniș/cucută / dudaie; aro. cucutâ; eg. water-hemlock; lat. cicuta virosa sau poate conium maculatum ?>; (wls. cegid cu supranumele wls. gwin dillad- traducere eg. “pain killer” = gd. zena ? Irg./gdl. bog cf. ro. buciniș ? Sau ro. din lt. bučinys- eg. “kiss” ? Pentru ro. dudaie= mxg. aghaue- eg. “hemlock” ?);
gd. orma/hormes; ; (gdl./irg. torman- eg. clary- lat. salvia verbenacea. Explicație vezi SC.53: eg. “torman, applies to the genus as well as to this plant ; it simply means . The genus consistsof herbs or undershrubs, which have generally a rugose appearance.” Gdl. athair liath- eg. garden-sage- traducere eg. “the grey father”- lat. salvia verbenacea=ro. jale ? Gdl. slàn lus=lat. salvere- traducere eg. “the healing plant”);
gd. olma; ; (posibil să corespundă wls. mwyll+artaith- eg. dwarf elder- traducere eg. “emollient + torment” poate în ordine inversată wls.artaith+ mwyll ? EI);
gd. laca/lax; ; (gdl. lus nan cluas- traducere eg. “the ear plant”, gdl. lus gharaidh- traducere eg. “the garden-wort”; gdl. tin gealach/tineas na gealaich- eg. “lunnacy-tinn”);
gd. mizla/mizula/mozula;; (gdl./irg. lus mhic righ Bhreatainn- traducere eg. “the plant belonging to the king of Britain’s son”- lat. thymus serpyllum poate sub forma mhic lus.);
gd. paritia;; (gdl. fiothran/feur a’- phuint- eg. “dog-grass” ?);
gd. prodirna;; (irg.fothannán- eg. “bear’s foot”, unde irg. fothannán- eg. “a thistle” ?);
gd. riborasta;<ro. brusture/lipan; aro. broshtu/brostu/brusht; eg. burdock=lat. arctium lappa>; (gdl. cliadan/ leadan liosda/meacan/meacan dogha/searcan/seircean/seircean mòr/ sercean suirich/ burr ceòsan- eg. “burdock”. Poate gd. riborasta compus de tipul gdl. rich+gdl. burr ceòsan ? Mxg. bollan dhoa/cramman sooree- eg. “burdock” ?);
gd. seba; <ro. soc/iboz; eg. common elder; aro. boz/profcu/socu/vuj/zâmbacâ/zambacu; lat. sambucus nigra>; (wls. ysgawen- eg. “elder”=ro. soc=gd. seba ?);
gd. teudila/tadila;; (wls. dail y gwaed- traducere eg. “blood leaf”- lat. mentha pulegium pentru gd. teudeila; ro. piperigî cf. gdl. peighinn rioghail- eg. “pennyroyal”; ro. ismă/izmă-de-câmp/ghiazmăar corespunde gdl. misimean dearg- eg. “the rough red mint”- lat. mentha aquatica vezi SC.52 sau gdl. mionnt each- eg. “horsemint”- lat. mentha sylvestris poate sub forma each mionnt ?);
gd. toulbla/tulbla; ; (gdl. ceud bhileac- traducere eg. hundred-leavedvezi SC.48 cf. Armstrong);
gd. udacila/usagila/usazila; ; (wls. tafod y ci- eg. “dog’s tongue” poate sub forma viciată od y ci).
Pentru unele plante, denumirile în română ar putea aduce cu denumirile celtice:
gd. absentium/bitumen/zired/zonusta…etc.; ; (Gdl. meath chaltuin- lat. artemisia abrotanum= ro. pelin ?; irg. surabhan/suramont şi wls. siwdrmwt- lat. artemisia abrotanum= gd. zired vezi SC.40);gd. arborria/arpropria/edera; <ro. iarba-zânelor/iederă; aro. iadir; istr. bîrșlian; eg. ivy; lat. hedera helix>; (gdl. eidheann= ro. zânelor ?). Dacicul mai apropiat de istr. ?;
gd. oadama/koalama/kardama; ; (irg. liachroda=ro. codru, gdl. liobhag=ro. limba-bălților/limba-broaștei/limba-oii ?);
gd. diesema/diesapter; ; (gdl./irg. cuineal Mhuire/cuingeal Mhuire= ro. coada-mielului sau ro. lumânare/lumânărică);bessă ionitis; ; (gdl. fuath mhadhaidh = ro. omag ?);
gd. toutastra/tutrastra; ; (gdl./irg. meal-bhuc/meal-bhucain – lat. cucumis melo aduce cu ro. lebeniță/lubeniță).
Alte exemple:
ro. afin; ; (gdl. fraochan- eg. “whortleberry”- traducere eg. “that which grows among the heather”sau gdl. dearcati-fithich- traducere eg. “the raven’s berries”vezi SC.45; wls. afanwydd- eg. “raspberry-bush”; ek. afi/ahabi- eg. “whortleberry”);
ro. anghinare; ; (gdl. plur na greine- explicație eg. “to the flower, from the popular error that the flower turns with the sun”- eg. artichoke);
ro. ciuperca de bălegar/ciupercă de gunoi; ; (gdl. balg bhuachail- traducere eg. “wallet+sheperd”, gdl. bàlg bhuachairunde unde gdl. buachar- eg. “dung”; gdl. balg losgainn considerat din gdl. losgann- eg. “a frog”);
ro. dracila;; (gdl. brabrag, dar și gdl. preas nan gear dhearc- eg. “the sour berry -bush” sau gdl. preas deilgneach- eg. “the prickly bush” sau gdl. dearc- eg. “a berry” cf. gdl. gearr-dhearc- eg. “whortleberry”- traducere eg. “sour berry” poate sub forma dhearc-gearr);
ro. măceș; ; (irg. mhadra sgeach- traducere eg. “the dog’s haw or bush” ?);ro. obligeană; ; (gdl. cobhan cuile- traducere eg. “an ark of bulrushes”+ gdl. cuile chrann- traducere eg. “cane”; mxg. cliogagh millish- eg. “sweet flag” ?);
ro. stejar; ; (gdl. eitheach- eg. “oak”+ gdl. dair/dàrach- eg. “oak”);
ro. zmeur; < ro. zmeură=aro. znjiurâ/câpincâ/gljiurâ; ro. zmeur=aro. pilivuri; eg. raspberry; lat. rubus idaeus>; (gdl. craobh nan smèur/smear phreas/dris-smear/smearachd- lat. rubus fruticosus, wls. miar- lat. rubus fruticosus; mxg. smeyr- eg. “blackbery, berry”, mxg. smeyr yiarg- eg. “Chinese raspberry, wineberry”.
Concluzii:Departe de a face lumină, aceste interpretări induc și mai multe semne de întrebare asupra originii și familiei de afiliere a limbilor tracă și respectiv geto-dacă. Dacă despre tracă aș putea conchide că prezintă unele corespondențe cu limba lituaniană, despre geto-dacă înclin să afirm că prezintă o variabilitate despre care aș dori să vorbesc cu o cu totul altă ocazie.
Valentin-Claudiu Dobre

Cel mai vechi oraş din Transilvania: "Datează de dinainte de Piramide!"

sursa: http://jurnalul.ro

Cercetarile arheologice de pe traseul viitoarei autostrazi Sibiu-Nadlac au scos la iveala primul oras din Transilvania - asezarea neolitica de la Turdas, judetul Hunedoara, care era un centru regional de de productie si distributie a ceramicii.

Sabin Luca, directorul Muzeului National Brukenthal din Sibiu, institutie care a coordonat o parte din lucrarile arheologice de pe traseul viitoarei autostrazi Sibiu-Nadlac, a declarat, miercuri, intr-o conferinta de presa, ca in punctul Lunca din judetul Hunedoara, in apropierea raului Mures, a fost descoperit primul oras din Transilvania - asezarea neolitica de la Turdas, care dateaza "de dinainte de piramide".

Suprafata cercetata de la arheologii sibieni, intre lunile mai - noiembrie 2011, a fost de aproximativ 11 hectare, "o cercetare arheologica imensa, peste orice standard in Europa".

Asezarea de la Turdas era cunoscuta de arheologi inca de la jumatatea secolului al XIX-lea, datorita materialului deosebit de bogat descoperit, inclusiv Sabin Luca conducand, din 1992, timp de opt ani, cercetari arheologice in zona, impreuna cu Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, insa acestea au fost de mici dimensiuni.

"Primele cercetari s-au facut in jurul anului 1850. Poate ca e unul din primele situri cercetate in Romania. Iar prima cercetare sistematica s-a facut in 1875, de prima femeie arheolog din zona aceasta a Europei, Zsofia Torma", a spus Luca.

Explicatia materialului arheologic foarte bogat, descoperit de-a lungul timpului in zona, sta in faptul ca aceasta asezare, estimata la 100 de hectare suprafata, era de fapt un oras, lucru dovedit de existenta fortificatiilor din lemn, unul chiar consacrat religios, dovada fiind sacrificiile umane descoperite.

"De ce spun ca e primul oras din Transilvania, ca sa nu spun cel putin din sud - estul Europei: pentru ca am descoperit un sistem de fortificatie, de imprejmuire, compus din 11 palisade si santuri succesive, pe o profuzime de 200 de metri. Am descoperit doua porti de intrare in sistemul de fortificatie, cu turnuri, totul din lemn. Acest sistem, de o asa de mare dimensiune, nu s-a putut cerceta in Europa fiindca costa foarte mult. Am surprins aceste palisade, santuri, turnuri, care ocroteau un nucleu care, din punctul meu de vedere, in stadiul initial avea cam 100 de hectare imprejmuit. Faptul ca este consacrat dupa toate regulile vedem din faptul ca, la distante de aproximativ 200 de metri, in interiorul primei sau celei de-a doua fortificatii este pus cate un sacrificat. Am gasit vreo cinci (schelete - n.r.). Ceea este curios este ca nici unul nu e in aceeasi pozitie, deci e clar ca e sacrificiu, nu este o inmormantare. I-au sacrificat in diverse ritualuri. Sunt pusi fie pe burta cu mainile si picioarele legate, fie pe spate cu mainile si picioarele legate, fie cu capul taiat si pus pe piept", a declarat directorul muzeului Brukenthal.

Potrivit acestuia, asezarea de la Turdas a fost un centru regional de productie si distributie a ceramicii, fapt dovedit de descoperirea unui numar foarte mare de cuptoare si obiecte din ceramica, de la vase, in stilul Turdasului, "unic in Europa", pana la statuete antropomorfe, zoomorfe, si "statuete pe tron", care exemplifica regalitatea si care au mai fost gasite doar in "doua - trei situri din Europa".

"Trebuie sa ne gandim la un mare centru regional al acelui moment. Am gasit explicatia asupra numarului mare de vase si statuete de lut descoperite aici. Am gasit 60 de cuptoare pentru arderea obiectelor de mici dimensiuni si singura concluzie care se poate trage este ca aici se facea plastica de statuete, idolii, pentru o tara. si aceasta mare asezare sacra cu caracter urban livra aceste piese, consacrate deja, spre comunitati. E singura asezare din toate cele cercetate pana acum din Europa neolitica care are un numar asa mare de cuptoare. (...) Putem argumenta ideea ca suntem in fata unei asezari protourbane aidoma marilor asezari din Orient, o asezare care avea sigur regi, datorita statuilor pe tron", a explicat Sabin Luca.

In situl de la Turdas au fost descoperite sase orizonturi diferite, datate in neoliticul timpuriu, eneoliticul timpuriu si dezvoltat, perioada dacica si cea medievala, in jurul secolului XII.

Potrivit lui Luca, asezarile neolitice descoperite aici erau suspendate, la sase-opt metri inaltime, datorita inundatii, localnicii dovedind cunostinte ingineresti si datorita sistemului de fortificatii care a rezistat calamitatilor. De asemenea, s-a putut dovedi existenta in acea perioada a "metalurgiei cuprului, lucru ce toata lumea banuia pana acum".

"Sapaturile din ultimul an si jumatate au creat un nou muzeu, avem deja mii de piese intregi restaurate, extrem de reprezentative, unicat, de la ceramica la metal, de la piatra la os. La cercetarea aceasta se va mai lucra patru-cinci ani pana cand vom tipari volumele. (...) Pana acum s-a cercetat un esantion ceramic de doi-trei la suta si s-a cercetat cam trei-patru la suta din oase. La cea mai mare cercetare din Europa nu poti sa estimezi nimic, decat ca la final vom raporta cel mai mare esantion ceramic cercetat in Europa, cel mai mare esantion osteologic cercetat in Europa, cel mai mare, pentru ca asta a fost norocul nostru", a adaugat Sabin Luca.

Coloana infinitului din Tîrgu-Jiu emite energii

Coloana infinitului din Tîrgu-Jiu emite energii

 

 Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.”

„Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini. - Constantin Brâncuși”

 

 „Nu vom fi niciodata destul de recunoscatori fata de pamantul care ne-a dat totul”

sursa:  www.yogaesoteric.ne

Constantin Brâncuşi (19.02.1876 - 16.03.1957) a creat la Târgu Jiu un complex nemuritor de trei sculpturi în aer liber, unic în lume: Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana Infinitului. Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate până la distanţa de 200 de metri.
Date despre Coloana Infinitului

Coloana Infinitului din Târgu Jiu are o înălţime de 29,330 metri şi o greutate de 29,173 Kg. Este construită din metal feros (plăci din fontă), după formula 1/2 + 15 + 1/2 şi după "legea armoniei plastice", descoperită şi perfecţionată de Brâncuşi, de forma 1 - 2 - 4, unde 1 = 45 cm (mărimea laturii mici a triunghiului de piramidă, de forma unui pătrat), 2 = 90 cm (mărimea laturii mari a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 4 = 180  cm, înălţimea trunchiului de piramidă. Trunchiurile de piramidă, goale pe dinăuntru, sunt fixate cap la cap pe un miez central de oţel, cu secţiune pătrată, uniformă pe toată înălţimea Coloanei Infinitului. Exteriorul Coloanei a fost curăţat prin sablare cu nisip special, ulterior fiind pulverizate două straturi de praf metalic, unul de zinc şi celălalt de alamă, la o temperatură mai ridicată.

În timpul celui de al doilea război mondial, Coloana Infinitului a rezistat eforturilor zadarnice de a fi doborâtă la pământ de tancurile nemţilor şi ruşilor. În urma acestui fapt, coloana prezintă o deviere la vârf semnificativă, de mărimea unui triunghi echilateral cu latura de 33 cm.

Coloana Infinitului a devenit obiect de studiu pentru oamenii de ştiinţă din ţara noastră. Astfel, profesorul universitar dr. ing. A. Măruţă a făcut anumite măsurători şi a constatat că această Coloană emite radiaţii de energie pe patru direcţii. Nu cunoaştem cauza care l-a determinat pe ing. Măruţă să facă această cercetare şi descoperire uimitoare, dar ne permitem să avansăm următoarele considerente privind emanaţiile de energii ale Coloanei Infinitului.

Curentul electric teluric şi efectul de piramidă al componentelor Coloanei Infinitului

Intesitatea câmpului magnetic al Terrei este relativ slabă. În general, neperceptibilă de om, variază între 0,3 gauss la Ecuator şi de 0,7 gauss la poli. Dar există locuri pe Terra unde intensitatea câmpului magnetic este de peste 10.000 de ori mai puternică, formând anumite anomalii magnetice. Este foarte probabil că sub Coloana Infinitului există o astfel de anomalie magnetică, care se poate măsura.

S-a constatat că Terra este o gigantică pilă electrică alcalină, care mai primeşte electricitate şi din exterior. Oceanul Planetar (apa lui are un gust sărat şi amar) este un veritabil electrolit alcalin care, în interacţiune pemanentă cu rocile limitrofe heterogene (amestec de numeroase elemente chimice distribuite neuniform), roci ce au devenit veritabili electrozi masivi, au produs curentul electric teluric. Acest curent electric este amplificat atât de particule electrice provenite din radiaţia cosmică (particule ce se înscriu în spirală pe liniile de forţă ale câmpului geomagnetic), cât şi de electrizarea prin frecare datorită vânturilor şi mareelor. Considerăm că pe sub fundaţia Coloanei Infinitului trece o fâşie de curent electric teluric, datorită configuraţiei terenului din acel loc.

Numeroşi cercetători au constatat că piramidele prezintă energii enigmatice, care se manifestă în două planuri verticale, perpendiculare pe laturile bazei şi care se intersectează către vârf. Aceste energii au fost numite "radiaţii de formă", iar efectul lor poartă numele de "efectul de piramidă". Energia emanată de piramidă este maximă într-o zonă din centrul unei secţiuni orizontale, plasată la înălţimea de 1/3 de la baza piramidei. Coloana Infinitului este formată din trunchiuri de piramidă, cu baza pătrată, pe toată înălţimea ei.

Energiile terestre se prezintă sub forma unor reţele geobiologice, iar intersecţiile lor pe direcţii perpendiculare formează, pe suprafaţa pământului, noduri geopatologice. S-a constatat că fundaţia Coloanei Infinitului s-a pus în centrul unui astfel de nod, colector de energii. Deci, Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior. Suprafeţele laterale ale acestei Coloane (de forma unor trapeze răsturnate) emit radiaţii pe direcţii perpendiculare ale acestei suprafeţe, de natură magnetică şi telurică, generate de factorii arătaţi mai sus. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate pînă la distanţa de 200 de metri.

Cîteva întrebări necesare

1. Pentru ca Brâncuşi să poată amplasa Coloana infinitului în centrul unui nod geobiologic a fost oare înzestrat cu "al şasele simţ", care să-i fi permis găsirea acestui nod?
2. Brâncuşi  ştia oare atunci că această Coloană este amplasată chiar pe axul paralelei 45° latitudine nordică?
3. Brâncuşi cunoştea la acea veme (anii 1935/1936) efectul de piramidă? Coloana infinitului putea fi construită din elemente de sfere metalice, retezate la capetele unui diametru, din elemente de clepsidră, din elemente din trunchi de con etc.
4. Brâncuşi a fost înzestrat şi cu o putere sacramentală? Indiferent cîte întrebări s-ar putea formula, un lucru este sigur: această Coloană a infinitului poate fi asemuită cu o scară la ceruri, o prefigurare a zborului interplanetar, un simbol al infinitului.

yogaesoteric
iunie 2006

Cele 14 principii ale eticii stramosesti

Cele 14 principii ale eticii stramosesti

  1. Nu te închina altor zeităţi decât celor strămoşeşti.
Aşa cum o dovedeşte Istoria, credinţa constituie o parte integrantă a existentei fizice şi spirituale a fiecărui popor.
  2. Legile Naturii sunt evidenţa planului divin.
Lumea naturală este realizarea Marelui Creator.
  3. Comportă-te cu nobleţe şi curaj, ia în considerare cu atenţie consecinţele faptelor tale.
Deoarece efectele faptelor tale vor dăinui şi după ce vei trece în Lumea Zeilor.
  4. Trăieşte realitatea acestei vieţi. Nu-ţi fie teamă de soartă.
Frica este slăbiciunea celor laşi şi incapabili. Un om de valoare acceptă curajos viaţa.
  5. Iubeşte, protejează, înmulţeşte Neamul nostru. Adu-ţi contribuţia la progresul său.
Deoarece Legile Naturii interzic degenerarea.
  6. Fii onest, disciplinat, harnic, loial prietenilor şi semenilor.
Deoarece spiritul strămoşesc cere excelenţă în tot cea ce faci.
  7. Consideră Ereditatea şi Identitatea Neamului ca fiind cea mai preţioasă comoară.
Aşa ne-au transmis-o strămoşii noştrii ; depinde de fiecare dintre noi cum transmitem mai departe această comoară.
  8. Cinsteşte memoria Neamului tău, în special memoria celor care şi-au jertfit viaţa pentru libertate.
Deoarece Neamul se perpetuează prin Sânge şi Voinţă.
  9. Respectă înţelepciunea bătrânilor.
Fiecare moment al vieţii acestei lumi înlăţuieste trecutul îndepărtat cu viitorul infinit.
  10. Cinsteşte-ţi partenerul de viaţă – ocroteşte-ţi urmaşii.
Deoarece Familia este Scopul şi Realizarea.
  11. Cuvântul tău dat să fie legătură de oţel.
Faptele măreţe îşi au rădăcina în demnitate şi putere de caracter.
  12. Nu-i ierta pe duşmanii Neamului nostru, dar nu folosi acelaşi comportament ca şi ei.
Scopul lor nu este progresul Neamului nostru, ci un mijloc pentru propia lor dominaţie.
  13. Nu pregeta la nici un sacrificiu pentru a-ţi apăra teritoriul strămoşesc.
Deoarece aşa porunceşte instinctul natural de conservare.
  14. Trăieşte în armonie cu Natura şi tradiţiile strămoşeşti; nu te înjosi făcând compromisuri cu duşmanii Neamului nostru.
Supravieţuirea Neamului se poate asigura doar prin educaţie şi luptă permanentă.


    PS: SA FIE CLAR PENTRU TOTI PERCIUNATII: SUNTEM AICI PRIMII SI VOM PLECA ULTIMII !