UN PARINTE EXTRAORDINAR!
TOT RESPECTUL PENTRU ACEST SLUJITOR AL DOMNULUI!

Siberia doreşte să zguduie Federaţia Rusă în stradă: "Am hrănit destul Moscova!"

• Vizualizare foto
  "

Un „marş pentru federalizarea” Siberiei este pregătit pentru 17 august în capitala neoficială siberiană Novorsibirsk, sub sloganul „Am hrănit destul Moscova”, relatează Slon.ru.

„Scopul nostru este să creăm o Republică Siberiană ca parte din Rusia”, au explicat organizatorii protestului pe pagina oficială a grupului de pe VK.com.

Mişcarea se confruntă cu represiunea autorităţilor de la Moscova, care au blocat pagina grupului pe 1 august, în urma unei cereri a Procurorului General. Informaţiile legate de mişcarea pentru autonomie a regiunii ruse au fost blocate în mediul virtual rus cât şi într-o mare parte din mass media rusă, care este parţial controlată de stat.

Organizatorii marşului vor să permită siberienilor să introducă reduceri, suplimentări ale salariilor pentru rezidenţii zonelor „în care condiţiile climaterice sunt dure” şi să asigure o distribuţie corectă a veniturilor între bugetele locale şi cele federale.

Potrivit agenţiei Rosstat, salariul minim lunar din Rusia este 4.600 de ruble (500 de lei) dar costurile minime de trai ajung la aproximativ 600 de lei de persoană. Iar rata şomajului este ridicată şi chiar mai accentuată în zonele slab industrializate ale Siberiei, unde majoritatea populaţiei suferă de sărăcie.

„Aici suntem toţi vorbitori de limbă rusă şi foarte asupriţi. Nu avem medicamente pentru bolnavi, şcolile se închid, agricultura este practic distrusă. Toate din vina "ocupanţilor care au luat puterea cu alegeri fraudate", pentru a se preocupa numai de averile lor”, a precizat jurnalistul Roman Romanenko, care a fost reţinut de autorităţi în urma acestor precizări.

În sistemul corupt al Federaţiei Ruse, poliţiştii primesc ordine să acapareze tot ce a mai rămas de valoare, în general indirect, de la oligarhii care au moştenit structurile deteriorate ale industriei Uniunii Sovietice. De cealaltă parte, se află societatea civilă a Rusiei.

„Aici la noi chiar şi clima este mai rea decât acolo, nu vedem soarele timp de opt luni pe an şi nu avem nici măcar energie electrică în cele mai multe sate”, a continuat jurnalistul cu privire la situaţia gravă din nordul Federaţiei Ruse.

Citând constituţia rusă, mişcarea populară va cere o mai mare autonomie pentru autorităţile locale în relaţie cu guvernul federal. Grupul de activişti, lideri şi artişti din Novosibirsk au promovat ideea autonomiei Siberiei de foarte mult timp.

Artem Loskutov, un artist rus foarte popular pentru participarea la activităţile civile, a explicat că evenimentele din Siberia au fost promovate puternic de evenimentele recente din estul Ucrainei, care i-a îndemnat pe rezidenţi să se distanţeze ferm de autorităţile de la Moscova.

„Dacă ne este oferită o asemenea retorică drept legitimă noi o vom folosi. Dar unul dintre organizatori a explicat clar într-un interviu că noi nu sprijinim susţinerea politică acordată de Rusia republicilor populare”, a declarat Loskutov, făcând referire la mişcare militară susţinută de Moscova în interiorul Ucrainei.

Mişcarea „nu este despre separatism, este în completă conformitate cu legea. Noi vorbim despre crearea unei noi regiuni în interiorul Rusiei”, a adăugat acesta.

„Este stupid să trăieşti în Siberia potrivit legilor împinse din St. Petersburg de Milonov (partid ultraconservator aflat la putere n.r.- ). Siberia îşi oferă resursele şi primeşte în schimb o grămadă de legi idioate”, a declarat acesta.

„Politicienii nu o menţionează niciodată deschis, dar ideea este foarte populară printre oameni – doar vorbiţi cu orice siberian. Toată lumea înţelege că Siberia hrăneşte ţara furnizând petrol şi gaze – principala resursă vândută extern – totuşi Siberia nu este principalul beneficiar. Este evident, şi nimeni nu poate contrazice asta”, a concluzionat liderul activiştilor.

„Vă spun şi o noutate: englezii şi americanii, pe care îi proslăviţi, au propus la Yalta ca graniţa de Vest a URSS să fie Carpaţii Răsăriteni, adică întreaga Moldovă a României să fie inclusă în URSS.” …O fi adevărat?

http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/va-spun-si-o-noutate-englezii-si-americanii-pe-care-ii-proslaviti-au-propus-la-yalta-ca-granita-de-vest-a-urss-sa-fie-carpatii-rasariteni-adica-intreaga-moldova-a-romaniei-sa-fie-inclusa/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+ioncoja+%28Ion+Coja%29
.
Brucan, Stalin, regele Mihai şi România
Preocupaţi de problemele aproape insurmontabile create de exodul imigranţilor şi prea puţin, sau deloc, de cauzele care l-au generat, neglijăm celelalte probleme mari ale lumii, cum ar fi consolidarea spectaculoasă a axei Moscova-
Beijing ori bilanţul anului de bombardamente aeriene ale coaliţiei internaţionale asupra Statului Islamic, care poate fi sintetizat în vorbele „mult zgomot pentru nimic!”.
Totuşi, în ce mă priveşte, voi zăbovi aici asupra unor fapte de istorie recentă, pe care le cred demne de a fi cunoscute şi comentate de cititori, dar fără ură şi părtinire.
Le-am desprins din volumul „Diplomat la Moscova – mărturisiri incomode”, semnat de Savian Bulacu – Lăpuşata, apărut la Editura Universitară.
Motivul acestei opţiuni se va vedea mai departe, până atunci vreau să reamintesc că, tot aici, sub titlul „Stalin şi Transilvania”, am prezentat afirmaţiile tranşante în cazul acestei provincii româneşti pe care, încă din toamna lui 1944, fostul lider bolşevic de la Kremlin le-a rostit în faţa conducătorilor comuniştilor din Ungaria, în frunte cu Matyas Rakosi, care veneau în cascadă la Moscova, spre a face lobby pentru ca Ardealul să fie atribuit ţării lor.
„Dej, eu (i se adresa Stalin liderului comunist venit din Bucureşti – n.n.) nu pretind că stăpânesc istoria României şi mai ales a Transilvaniei mai bine decât tine. Am înţeles ce doriţi. Cunoaşteţi că, nu de mult, a fost la mine Rakozi (Rakosi), susţinând că nu numai Ardealul de Nord, ci şi întreaga Transilvanie se cuvine de drept să fie redată Ungariei. I-am răspuns că dacă mai insistă asupra acestei chestiuni, îl voi alunga fără menajamente (…). DEJ, TRANSILVANIA VA FI PE VECI A ROMÂNIEI (subl. ns.)”, declara atunci Stalin, potrivit martorului ocular Gh. Apostol, care avea să fie unul dintre liderii comunişti din ţara noastră. De notat că, aşa cum rezultă din stenogramele întâlnirilor lui Stalin cu delegaţii româneşti de cel mai înalt nivel, publicate în volumul „Gheorghiu-Dej la Stalin.1944-1952”, îngrijit de eminentul sovietolog Vasile Buga, el a mai reluat chestiunea şi tot cu acelaşi ton categoric.
Să revin însă la volumul lui Savian Bulacu-Lăpuşata, fost diplomat la Ambasada României la Moscova între 1990 şi 1993, calitate în care, în vara lui 1990, l-a însoţit pe Silviu Brucan în timpul vizitei acestuia în capitala rusă.
Pe atunci, Tache Brucan era pe cai mari, deşi nu deţinea nicio funcţie oficială în noile structuri politice de la Bucureşti se ocupa de presă, el numise şefi la Radio şi TVR; apoi, ştiu din surse sigure că, în primele zile după 22 decembrie 1989, ziariştii de la „Scânteia” devenită „Adevărul” l-au trimis la el pe R.C., cu care se cunoştea bine, să-l întrebe pe cine să pună redactor şef la acest cotidian. „Pe Dan Deşliu”, a răspuns fără ezitare Brucan, nominalizând un poet proletcultist, netalentat, devenit dizident întrucât fusese trecut pe linie moartă pe plan politic. În faţa ezitării evidente a redactorilor, Brucan i-a ameninţat direct: „Treaba voastră. În condiţiile astea, eu îmi iau mâinile de pe voi!”. Tot el controla politica externă şi diverse numiri de noi ambasadori.
De asemenea, seara convoca adesea conferinţe de presă la hotelul Intercontinental, în care vorbea pe post de premier, ministru de Externe sau mai ştiu eu ce demnitar. Pretindea să i se zică „domn profesor”, deşi nu absolvise nicio facultate!
Acum, în vara lui 1990, venise la Moscova „cu caracter privat”, fusese salutat la aeroport de ambasadorul Vasile Şandru, locuia la Ambasadă în dormitorul prezidenţial, în care, până la el, mai dormise doar Ceauşescu, iar diplomatul Bulacu-Lăpuşata îl însoţea la toate întâlnirile şi convorbirile, dar fără a-i asigura traducerea şi fără a interveni în discuţii. Ciudat ori nu, pe măsură ce treceau zilele, Brucan nu a mai fost primit de personalităţi sovietice de prim rang, motivul fiind, evident, ambiţia lui de a da lecţii gazdelor despre mersul lumii sau situaţia internă din URSS, ceea ce, evident, nu le convenea acestora, care-i cunoşteau bine ascensiunea din perioada stalinistă!
Pe acest fundal a ajuns la întâlnirea cu redactorul şef de la ziarul „Izvestia”, doctor în ştiinţe politice şi relaţii internaţionale, iar acolo aceste titluri nu se luau pe vodcă ori icre negre. Cu acordul părţilor, discuţia celor doi a fost imprimată de diplomatul român, care o redă integral în premieră, în carte.
După ce vorbeşte despre situaţia din România de după 1989, Brucan începe să critice evoluţiile din URSS, încheind că România şi românii au pătimit mult datorită „dictatorului gruzin” Stalin. Gazdei atât i-a trebuit, parcă aştepta această afirmaţie.”Mai spuneţi (…) că noi, ruşii, am avut, uneori, atitudini ostile faţă de români şi că am luat din pământul ţării (România-n.n.), ceea ce turcii nu au făcut.
Ca istoric (sic!- n.n. D.C.) ar trebui să ştiţi că, după Al Doilea Război Mondial, creionul pentru trasarea noilor graniţe a fost mai roşu al anglo-americanilor decât al nostru. Ei le-au trasat şi noi le-am aprobat cu anumite ajustări, fiindcă ne erau avantajoase. Vă spun şi o noutate: englezii şi americanii, pe care îi proslăviţi, au propus la Yalta ca graniţa de Vest a URSS să fie Carpaţii Răsăriteni, adică întreaga Moldovă a României să fie inclusă în URSS. În fapt, englezii se dădeau bine pe lângă noi ca să aibă mână liberă în Grecia. Şi ştiţi, domnule profesor, cine a spus un „NIET” hotărât propunerii engleze? Stalin, domnule profesor, pe care îl numiţi dictatorul gruzin. Există documente, nu vă spun poveşti.”
Un alt subiect sensibil abordat de gazdă a fost statutul regelui Mihai, care, spunea el, „la 23 August 1944 asăvârşit un act de importanţă colosală pentru Armata Roşie”.
„Noi, ruşii, am conferit regelui Mihai cea mai înaltă distincţie sovietică pentru actul istoric săvârşit. Dacă nu eram noi, voi eraţi în stare să-l împuşcaţi, aşa cum am făcut şi noi cu ţarul Rusiei, care a fost dat pe mâna unor revoluţionari exaltaţi. Acum deplângem acest act odios, dar răul istoric l-am săvârşit. De aceea nu v-am permis să procedaţi tot aşa cu regele vostru. Şi, fiindcă suntem fraţi de credinţă în Biserica Ortodoxă, trebuie să vă spun că ce nu aţi făcut regelui Mihai, aţi săvârşit cu Nicolae Ceauşescu. Nu numai că l-aţi împuşcat de Sfântul Crăciun, dar aţi atentat la instituţia prezidenţială, nu mai vorbesc de procesul declanşat, care a fost un adevărat… A fost ceva urât…”
Brucan a bâiguit câteva vorbe. Ce putea spune el, care îl ura visceral pe rege şi avea aceleaşi sentimente faţă de Ceauşescu, întrucât nu-l mai băgase în seamă? Cât priveşte Crăciunul, el, un ateu feroce, ce să aibă în comun cu această mare sărbătoare a creştinilor?
În final, interlocutorul îl previne că va aborda un subiect foarte sensibil, care o să-l „supere şi mai tare, dar care merită”, după părerea lui.
„Sunteţi nestatornici, domnule profesor. Din câte cunosc, de-a lungul istoriei, în marile conflagraţii europene şi mondiale, conducătorii români nu au fost loiali până la capăt cu cei ce s-au aliat. Au trădat uşor şi tot atât de uşor şi-au părăsit aliatul, trecând cu bagaje cu tot în tabăra adversă. Subliniez, este vorba de conducătorii români, nu de poporul român, pe care îl respect (…). Oscilaţia dumneavoastră în relaţiile cu aliaţii şi cu vecinii ne-a determinat să fim „prudenţi” cu politicienii români. Şi nu numai noi”.
A fos un duş arctic, la care Brucan nu se aştepta şi care trebuie citit „sine ira et studio”.
La urma urmei, el se erijase nu doar într-un conducător al României postdecembriste, ci şi într-un politolog de talie mondială, uitând că gazdele îl ştiau bine şi îl fişaseră încă de pe vremea când îl glorifica deşănţat în paginile „Scânteii” – şi nu doar acolo – pe „generalissimul Stalin, genialul conducător al popoarelor”, pentru ca acum să-l denunţe pe „dictatorul gruzin”.
Firesc, şi gazda se întreba dacă a fost – şi când a fost – sincer, fără să uite că, în Istorie, ca şi în viaţa cotidiană, sinceritatea nu este mereu un atu.
DUMITRU CONSTANTIN

Istoria oficială a României este răsturnată! DESCOPERIRI BULVERSANTE!

sursa:   http://www.cunoastelumea.ro/istoria-oficiala-a-romaniei-este-rasturnata-descoperiri-bulversante-trimite-mai-departe/

inShare12

Din ce în ce mai multe probe vin să răstoarne dogmele istoriei noastre. Cu siguranță, neaveniții care se chinuie să ne reducă istoria la doar câteva sute de ani, pentru a sluji interesele stăpânilor din afara țării, își mușcă tot mai des mâinile, de supărare…

Pentru că, atunci când chiar în incinta Muzeului Național de Istorie a României, în cadrul ultimei expoziții pe care ne-o oferă („Radiografia unei lumi dispărute” – istoria unei aşezări de acum 6000 de ani, Sultana –Malu Roşu, astăzi în judeţul Călăraşi), găsim următoarea prezentare, cu referire la culturile Boian și Gumelnița: “Analizele efectuate pe ADN-ul mitocondrial au relevat faptul că populaţiile Boian şi Gumelniţa sunt foarte apropiate genetic de populaţia contemporană din România, prin comparaţie cu alte populaţii din Europa sau Asia”, parcă îți vine să exclami, precum Arhimede, “Evrika! Evrica!”, dar nu pur și simplu, ci la urechile denigratorilor istoriei noastre! Ca să fie reduși la tăcere…

Este semnificativ de menționat că, la deschiderea expoziţiei, în seara zilei de 12 mai, directorul general al Muzeului Național de Istorie a României, dr. Ernest Oberlander-Târnoveanu, a spus: „Prin venele multora dintre dumneavoastră curge sângele acelor oameni”.

Prin urmare, “sentința” pe care o dau specialiștii care au organizat această expoziție (și pe care vă invit să o vizitați), bazată pe studii de paleogenetică, este aceea că oamenii care au trăit aici, acum peste 6.000 de ani, sunt strămoșii noștri direcți. Aceasta este interpretarea lui “foarte apropiată genetic”. Așadar, vorbim de un lucru excepțional, de o continuitate de peste șase milenii, o continuitate pe care este greu să o mai găsești în alte părți ale Europei.

Ca o paranteză, este de remarcat faptul că Muzeul Național de Istorie a României, sub conducerea domnului Ernest Oberlander Târnoveanu, a inițiat și organizat și alte expoziții de excepție. Este suficient să ne gândim la spectaculoasa expoziție itinerantă AURUL ȘI ARGINTUL ANTIC AL ROMÂNIEI, unul dintre cele mai importante evenimente culturale din ultimii 25 de ani, după părerea mea…

Vas din Cultura Boian

Revenind la subiectul acestui articol, trebuie subliniat că această strânsă înrudire a populației actuale a României cu oamenii de acum peste 6.000 de ani NU NEAGĂ celelalte influențe genetice pe care le găsim astăzi la români, ca urmare a interacțiunii cu populațiile migratoare, cu Imperiul Roman sau cu cel Austro-ungar, spre exemplu… Dar ne vorbește despre o legătură genetică pe care doar noi o avem așa de puternică cu populațiile din culturile Boian și Gumelnița.

Gumelnița – vas zoomorf

Desigur, acest studiu de paleogenetică nu este singurul care vorbește despre o continuitate de milenii a poporului român pe teritoriul țării noastre.

Vă reamintesc că acum puțini ani, profesorul Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană al Universității din Hamburg, în colaborare cu doamna dr. Georgeta Cardoș, au efectuat un alt studiu de paleogenetică care a dovedit că actuala populație a României este înrudită și cu populațiile de acum 3.500-5.000 de ani de pe teritoriul țării noastre, încă o dovadă a unei continuități milenare.

Peste toate, bogăția de simboluri și tradiții populare ne trimite, de asemenea, fără niciun studiu de paleogenetică, tot la rădăcini vechi de mii de ani – la geto-daci (port popular, tradiții, simboluri, sărbători precreștine) sau chiar mai departe în timp.

Dac pe Arcul lui Constantin

Vă dau doar exemplul conservării pe SUTE de case din Bucovina a unor simboluri solare care vin tocmai din cultura Turdaș-Vinca (cu o vechime de 7.500 de ani), de pe celebrele plăcuțe de la Tărtăria. Priviți acest simbol complex, incizat pe una dintre tăblițele de la Tărtăria și pe care îl găsim aproape identic, astăzi, pe casele tradiționale din Bucovina:

În concluzie, oameni buni, de aceste dovezi ale unei continuități de peste 7.000 de ani ar trebui să se ocupe cu maximă seriozitate și responsabilitate Academia Română, marile universități, reprezentații statului român, de la cele mai înalte nivele! De asemenea, presa centrală, în loc să-i ridice osanale unui individ precum Lucian Boia (care pretinde în cărțile sale că nu avem drepturi istorice în Transilvania), ar trebui să aducă în prim plan dovezile nenumărate ale continuității, ca argument suprem al drepturilor noastre ISTORICE asupra întregului teritoriu al țării.

Indiferent însă de ceea ce vor face incompetenții, indiferenții, imbecilii și cozile de topor din conducerea instituțiilor statului român, adevărul va ieși la lumină tot mai mult, cu ajutorul istoricilor, arheologilor, ziariștilor și oamenilor politici onești.

Să fim optimiști! Istoria noastră este excepțională și se pare că a venit vremea să o cunoaștem și să ne-o asumăm în fața tuturor!

Daniel Roxin

Vizionează două filme documentare care te vor îmbogăți sufletește, două filme pe care le-am realizat în colaborare cu peste 15 arheologi și istorici români:

FABULOASA ISTORIE STRĂVECHE DIN CARPAȚI

TRACII, ISTORIE ASCUNSĂ

CEAUŞESCU A GARANTAT ÎMPRUMUTURILE CONTRACTATE DE LA FMI CU AURUL APUSENILOR

CEAUŞESCU A GARANTAT ÎMPRUMUTURILE CONTRACTATE DE LA FMI CU AURUL APUSENILOR

sursa: http://www.efemeride.ro/ceausescu-a-garantat-imprumuturile-contractate-de-la-fmi-cu-aurul-apusenilor

Ceauşescu garantase împrumuturile contractate de la FMI cu aurul Apusenilor! Ceea ce ştim, e că la Roşia Montană se află… zăcăminte foarte importante de arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium şi mai ales WOLFRAM, toate având aplicaţii militare şi industriale strategice. Wolframul, metalul cu punct de topire extrem de înalt, este folosit în industria aero-spaţială, dar şi în ogivele nucleare. Wolframul se găseşte doar în două locuri pe planetă. În Afganistan şi în România, în Munţii Apuseni.

 În 1982, România atingea vârful de plată al datoriei de 11 miliarde USD către FMI şi avea nevoie de lichidităţi pentru a nu intra în incapacitate de plată. Conform contractului semnat cu FMI, incapacitatea de plată presupunea cedarea aurului din Apuseni, cu care România garantase împrumuturile.

Institutul de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” aduce la cunoştinţa lui Ceauşescu că în Apuseni, pe lângă aur se află şi alte comori extrem de importante. Aflând acestea, Ceauşescu ia o decizie care uimeşte Planeta. În loc să permită FMI-ului începerea exploatării din Apuseni şi de la Roşia Montană, Ceauşescu plăteşte până în 1985 întreg debitul de 11 miliarde USD. Eforturile întregii ţări au fost imense.

Majoritatea produselor alimentare luau calea exportului , energia electrică era direcţionată 99% spre producţia industrială, limitând astfel în multe cazuri accesul populaţiei la iluminatul casnic.  Efortul imens făcut de popor în acele vremuri viza indirect salvarea zăcămintelor din Munţii Apuseni, zăcaminte girate ca de altfel şi astăzi FMI-ului. Plătirea datoriilor înainte de termen a înfuriat rău FMI-ul astfel că am fost penalizaţi aspru prin aproape triplarea dobânzii de drept. Exact precum un cămătar fără scrupule FMI-ul a mai luat un rând de piele de pe noi, dându-ne un nou termen pentru luna martie 1989.

Noul termen de 4 ani a fost din nou devansat de Ceauşescu, care cu ajutorul sacrificiilor imense făcute de popor reuşeşte să strângă suma totală care ne elibera de absolut orice datorie cu un an mai devreme! Din 1988 Romania nu mai avea datorii şi nu doar din martie 1989 cum unii trădători încearcă să modifice adevărul, pentru a ascunde de fapt cele peste 18 miliarde avute în plus la momentul atacării României, miliarde a căror urmă e îngropată deocamdată în filele dosarului BANCOREX.

România era o maşină de făcut bani, de făcut valută forte şi nicidecum un morman de fier vechi cum a afirmat agentul străin Petre Roman. Cele 18 miliarde avute în plus se constituiau din lichidități bancare sub formă de rezerve valutare, creanțe și sume aflate în curs de achitare ca urmare a exporturilor efectuate. De ciudă că România nu mai are datorii n-i s-a retras deîndată de către S.U.A. şi Clauza Naţiunii celei mai Favorizate.

Plusul imens de 18 miliarde U.S.D. a început să producă modernizări în industrie.  UM Cugir spre exemplu a fost dotată cu strunguri noi-nouţe suedeze, strunguri dotate cu CNC ( comandă numerică computerizată). Inginerii de atunci au amânat schimbarea liniilor tehnologice pe diverse motive, iar după lovitura de stat din dec 1989 strungurile moderne, utilajele noi destinate retehnologizării, au rămas la comandă tot în magazii. Nu numai la UM Cugir ci în întreaga țară s-a dat stop punerii în funcțiune a utilajelor noi, deja achiziționate. Industria românească trebuia oprită.

Utilajele noi, strunguri, freze, etc au ajuns la fier vechi conform directivei date de străinul Petre Roman, actualmente parlamentar PNL.

Fără a avea datorii majore , Ceauşescu pune la cale un plan de exploatare al Apusenilor încă din 1985. FMI-ul înnebuneşte de-a dreptul, Soros la fel. Planul cu bătaie lungă a lui Ceaușescu le dă insomni și palpitații deoarece până în 2040 urmau să se exploateze intensiv zăcămintele de aur, argint şi metale rare, ce urmau să aducă României un profit evaluat în 2013 la nu mai puţin de 400-500 miliarde de euro !!! Profit!!!

Deja se întrecea orice măsură. România nu mai avea nevoie de nimic din afară, îşi acoperea singură necesarul intern, exporta masiv, şi punea la cale împreună cu China, Iranul şi Libia, o replică a FMI, prin BANCOREX. Pentru aceasta Ceaușescu trebuia condamnat la moarte prin împşcare şi România condamnată la jaf şi sărăcie!

Care dintre dumneavoastră n-ați strânge cureaua şi nu aţi agonisi bănuţ cu bănuţ timp de 8 ani pentru ca apoi să trăiţi 1000 de ani voi şi neamul vostru în bogăţie şi prosperitate? Mai mult decât atât imaginaţi-vă ce sume s-au pus în joc de FMI, Soros sau alţii lezaţi de independenţa noastră financiară pentru a se cumpăra geologi (Gelu Voican Voiculescu a fost geolog la Roşia Montană până la revoluţie), bancheri ( Mugur Isărescu a fost economist la Institutul Bancar Mondial), economişti ( Stolojan si Văcăroiu au fost colegi la Institutul National de Planificare Economică) dar nu în ultim rând ingineri care să amâne retehnologizarea, merceologi care sa deturneze fluxul de aprovizionare cu alimente, …? Aici a greşit Nicolae Ceauşescu DEOARECE trădarea a venit de lângă el. Dar asta-i altă poveste la care n-am cum să nu revin atâta timp cât sunt în viaţă.

Oare câţi soldaţi mai are România? Ceauşescu a demonstrat în timpul procesului – ilegal că a fost un conducător adevărat ce nu face compromisuri nici chiar în faţa morţii. Chiar şi acum după 24 ŞI CEVA DE ANI , Iliescu şi ceilalţi poartă-n suflet frica că Ceaușescu s-ar putea întoarce. Ei simt ceva şi chiar au dreptate. Ceauşescu e încă „viu” şi istoria-l va răzbuna! Promit să revin foarte curând cu noi informații despre motivul secret ( din nou Roşia Montană) al vizitei avute de Victoria Nuland ( secretarul de stat American) la palatul Cotroceni și despre posibila legătură dintre cutremurul anunțat de aproape 1 an pe site-ul oficial al ambasadei S.U.A. din București și nesupunerea României de a permite exploatarea zăcămintelor din Apuseni dar nu numai!

Până atunci vă sugerez să citiţi dacă nu ştiţi deja câte ceva despre tehnologiile HAARP, tehnologii capabile spun unii de declanşarea cutremurelor printre altele! Unele documente ale armatei americane arata lucrurile mult mai clar: HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei in folosul Departamentului de Apărare… da interesant!.

necenzuratmm

PROBLEMA IDENTITATII EVREILOR

 PROBLEMA IDENTITATII EVREILOR

sursa: http://www.efemeride.ro/problema-identitatii-evreilor

Sã vedem originile vastului fenomen istoric pe care-l numim „evreii”. Sunt ei un popor care-a existat, ca si chinezii, de-a lungul veacurilor, sau sunt doar o fatadã în spatele cãreia se ascunde o idee pe care o pot realiza diverse popoare de tot felul?

În monumentala sa carte The Controversy of Zion, Douglas Reed aratã cã totul a început în 453 î. Hr. când un mic trib al lui Iuda, de care israelitii se despãrtiserã cu dezgust, a produs o ideologie rasialã al cãrei efect a fost mai dezastruos decât cel al epidemiilor sau al dinamitei: ideologia unei „rase superioare de stãpâni” declaratã stãpâna tuturor celorlalti prin „legea sa”.

Fãrã îndoialã cã acest trib mic al lui Iuda de mult s-a dezintegrat si contopit cu alte populatii; probabil nu mai existã nicãieri vreun individ cu genele acelui trib al lui Iuda. Dar iudaismul a continuat din 459 î. Hr. pânã azi. Majoritatea celor care-si zic azi „evrei” sunt în realitate hazari, un popor de origine turcicã care-a avut cândva un imperiu vast între Marea Neagrã si Marea Caspicã, de la Volga la Muntii Caucazului, ai cãrui conducãtori au declarat iudaismul religia de
stat în anul 740 AD.

Ce este iudaismul în secolul 20? Dr. Nahum Goldman, presedintele Congresului Mondial al Evreilor si al Organizatiei Sioniste Mondiale, n-a putut rãspunde. El scrie în cartea sa Paradoxul Evreiesc cã „nu este nici o religie, nici un popor, nici o natiune, nici o comunitate culturalã etc.” El personal nu mai crede în religie de la 17 ani si scrie cã putini evrei stiu azi de vreo religie; evreii ortodocsi sau credinciosi sunt azi o minoritate infimã. Dr. Goldman îl contrazice pe Jean-Paul Sartre, alt evreu, care defineste „evreul” ca „cel pe care altii-l numesc asa”; Sartre era evreu si nimeni nu-l numea asa. Dar problema „cum se recunoaste un evreu” n-are nici o importantã pentru evrei, care sunt de toate felurile: credinciosi si atei, de toate rasele, vorbind indiferent ce limbã, cu diverse înfãtisãri si diverse tipuri rasiale – cãci ei se recunosc imediat între ei ca fiind „evrei.” Ei se recunosc imediat cãci sunt declarati irevocabil ca fiind sau nu evrei de cãtre o autoritate care existã în toate comunitãtile si se
numeste Beth Din.

Evreii se împart azi în douã: askenazi si sefarditi. Cei sefarditi pot pretinde cã se trag din semiti adevãrati rãspânditi prin lume care-au ajuns în nordul Africii si de-acolo în Spania si-n alte tãri mediteraneene; cei askenazi vin din rãsãritul Europei. Cei sefarditi aveau limba ladino, un dialect hispano-ebraic; cei askenazi au limba idis, un dialect germano-evreiesc. Cea mai bunã descriere le-o dã Arthur Koestler în cartea sa The 13th Tribe, care ne spune cã prin 1960 erau cam 500.000 de sefarditi si tot restul milioanelor de evrei erau askenazi. Probabil cã câtiva evrei care se trãgeau din Palestina au fost folositi la „convertirea” hazarilor, astfel cã probabil cã putine picãturi de sânge semit au intrat acum 13 secole în sângele „evreilor” hazari.

Este foarte important sã se cunoascã acest aspect genetic si lumea sã stie adevãrul si anume cã nu existã o rasã evreiascã si cã doar un numãr infim din cei ce-si zic evrei se trag din strãmosi evrei semiti adevãrati care au vreo legãturã oarecare cu Biblia, iar restul „evreilor” n-au absolut nimic de-a face cu evreii din Biblie. Este foarte important sã se înteleagã cã acuza de „antisemitism” nu are nici o bazã realã si este doar numele unei arme prin care se distruge adversarul politic. Nu existã si nu poate exista antisemitism sau urã de rasã împotriva evreilor pentru cã evreii NU SUNT O RASÃ si pentru cã imensa majoritate a evreilor azi NU SUNT SEMITI.

Unii evrei se contopesc cu populatia în sânul cãreia locuiesc si dispar ca evrei pentru totdeauna; asimilarea lor nu lasã urme pentru cã ei nu sunt o rasã diferitã si copii lor nu sunt de rasã mixtã ca metisii de exemplu si nu au semnele amestecului de rase. De aceea Shakespeare în Negutãtorul din Venetia a mãritat-o fãrã nici o dificultate pe Jessica, fiica evreului, cu prietenul dusmanului crestin Antonio, stiind cã publicul lui acceptã astfel de cãsãtorii cu mare usurintã.

Dar dacã evreii nu sunt o rasã aparte cum de-au dat nastere de-a lungul secolelor la resentimente din partea gazdelor care-i primeau în mijlocul lor? Cel mai bun rãspuns îl dã Dr. Chaim Weizmann, principalul promotor vizibil al sionismului care a devenit primul presedinte al statului sionist Israel. În cartea sa Trial and Error, descrie cele trei grupuri de evrei din Rusia lui natalã:

1) „renegatii”, care vroiau sã trãiascã în pace cu rusii, putini numerosi; apoi, mult mai multi

2) cei care vroiau sã dezlãntuie întâi revolutia bolsevicã

3) cei care vroiau sã rãpeascã întâi Palestina de la palestinieni si sã instaureze Israelul.

Aceastã fatadã a unei aparente scindãri în grupul 2) si 3) le-a fost de imens folos cãci le-a permis sã-i convingã pe politicienii occidentali ca Churchill cã sionismul îi poate ajuta împotriva comunismului. Dar atât sionismul cît si comunismul actioneazã sub aceiasi comandã unicã în acelasi scop unic: comunismul distruge ordinea existentã de dedesubt, sionismul de deasupra prin puterea banului.

Sionismul este deci o formã de iudaism talmudic transformat într-un nationalism sovin si lipsit de religie care se foloseste de o fatadã a religiei în lupta sa politicã. Ca si Dr. Weizmann, aproape toti conducãtorii sionisti sunt si-au fost atei.

Dar ce este „evreul?” E greu de rãspuns, cãci nationalismul acesta sovin care nu are o bazã teritorialã si care opereazã prin persoane de limbã si nationalitate diferitã, opereazã în secret. Dacã sionismul ar fi cunoscut si scopurile sale ar fi vãzute clar de cãtre cei asupra cãrora opereazã, si-ar pierde puterea si conspiratia sionisto-comunistã n-ar mai triumfa. De aceea se ascunde cu atâta zel identitatea sionismului si-a evreilor.

Extras din cartea „Factorul Sionist” de Ivor Benson

ADEVARUL DESPRE ORIGINEA EVREILOR

 ADEVARUL DESPRE ORIGINEA EVREILOR

 sursa: http://www.efemeride.ro/adevarul-despre-originea-evreilor

O stranie poveste a fost mereu lansată de-a lungul timpului de către evrei, relativ la închipuita lor existenţă milenară pe teritoriul României, revendicând astfel un drept natural. O astfel de teorie, care susţine colonizarea Daciei de către imperiul roman cu populaţie evreiască strămutată din Iudeea, a fost relansată în anul 2002 de către Teşu Solomovici în lucrarea România Iudaică, lucrare sub forma a două volume uriaşe publicate pe banii Ministerului Culturii din România, deci pe banii contribuabililor români.

De aici decurge ideea că evreii au o existenţă naturală în România dinainte încă de naşterea poporului român. Ei bine, de aici mai este doar un pas până la a spune că drepturile lor asupra teritoriului României sunt mai vechi decât ale noastre. Astfel, am ajuns să ne învăţăm istoria de la străini. Ungurii (hunii) ne spun că nu ne-au găsit aici când s-au aşezat în Transilvania şi în Câmpia Panoniei, iar evreii ne spun că nici nu ne născusem când ei erau stăpâni în Dacia ca cetăţeni romani.

Teoria ascendenţei evreieşti asupra românilor în teritoriilor dacilor (Dacia Traiana sau România Mare de mai târziu) a fost lansată într-o serie de studii ale autorilor evrei încă de la jumătatea secolului al 19-lea şi prima jumătate a secolului 20, pentru ca să revină în forţă la începutul mileniului 3, de data aceasta pe banii românilor şi fără nici o reacţie din partea istoricilor români. Cu totul alta a fost situaţia acum 90 de ani, când Nicolae Iorga îşi prezenta în şedinţa Academiei Române lucrarea Istoria Evreilor în Ţările noastre, dând replica necesară unor autori precum Johan Kaspar Bluntschli sau Bernard Stambler. Bluntschli afirmase la 1879, în lucrarea Statul român şi situaţia juridică a Evreilor în România că: „Fără îndoială (o siguranţă hazardată, am spune noi – n.n.) că un număr mare de familii israelite au venit în provincia dunăreană Dacia, încă sub domnia vechilor împăraţi romani. Aceste familii vechi israelite s-au conservat aici şi sunt cel puţin tot aşa de vechi pământene ca şi naţiunea română.

Ele formează şi sâmburele populaţiei evreieşti de astăzi din România”. Astfel de fundamentări fără nici un probatoriu decât imaginaţia autorilor evrei s-au dorit lucrări de „rigurozitate ştiinţifică” ce se publicau la momentele când evreii încercau să-şi consolideze poziţia socio-economică din România, ci nu de dragul adevărului ştiinţific.

„Provincia dunăreană Dacia”, despre care scria Bluntschli, era totuşi Dacia Traiană, iar împăratul Traian, aşa cum s-a văzut mai sus, nu i-a agreat deloc pe evrei în calitate de „colonişti”, punând armata chiar să îi extermine (cazul insulei Cipru). Scrierea lui Bluntschli a fost, însă, una politică, pusă în slujba evreilor din România, deoarece afirma, în chiar anul 1879, că familiile evreieşti sunt „cel puţin tot aşa de vechi pământene ca naţiunea română”, adică apărea chiar în vremea când evreii, năvălitori peste români, revendicau „împământenirea” de la tânărul stat român. (A se vedea capitolul următor.)

Nicolae Iorga, după ce enumera toate documentele în care este menţionată prezenţa unor evrei pe teritoriul Ţării Româneşti şi al Moldovei, răspunzând de fapt lucrării L’histoire des Israelites roumains et le droit d’intervention (Paris 1913) a evreului Bernard Stambler, formulează următoarea concluzie: „Astfel am ajuns la [anul] 1600 fără a găsi menţiunea unui element evreiesc aşezat în părţile noastre”: Adevărul despre apariţia evreilor pe pământurile românilor a fost totuşi scris de adevăraţii cercetători, mulţi dintre ei chiar evrei.

Este vorba despre autorii istoriei „Imperiului Khazar”, numit şi „Regatul Evreiesc”, sau cele „Nouă Tărâmuri” ale khazarilor – popor barbar răspândit în Caucaz, pe Volga şi pe Don, convertit la 3 mozaism în anul 740, integrat mai apoi ca „evreu” în Ucraina şi Polonia, după care împins cu ură de către aceste gazde spre românii din Moldova, ulterior anului 1600. În limba română a fost publicată traducerea remarcabilului studiu al lui Arthur Koestler, Al treisprezecelea trib, Khazarii (în 1987 la Roma, de către editura Nagard, anagramare a numelui Drăgan, al finanţatorului Iosif Constantin Drăgan).

O listă foarte mare de studii israeliene (în limba ebraică), dar şi din întreaga lume, folosite ca surse de către evreul Koestler, conduc la o concluzie cutremurătoare: cetăţenii actualului stat Israel nu au nici o legătură genetică şi rasială cu evreii de acum două mii de ani (semiţi), / autori ai textelor biblice, deşi au complotat şi revendicat teritoriul Palestinei pentru a înfiinţa Israelul, în baza dreptului lor natural asupra vechiului lor stat.

Aceşti israelieni îşi trag originea din sălbaticii khazari (numiţi şi aşkenazi), băutorii de sânge uman, popor fără cultură scrisă, care împreună cu rudele lor aliate, hunii, au îngrozit două continente acum 1.000 de ani, prin sadism şi plăcerea de a ucide. Unul dintre pionierii cercetărilor privind obârşia khazară a evreimii de astăzi este Abraham N. Poliak, profesor de istorie medievală a evreilor la Universitatea din Tel Aviv, subminând astfel legenda „poporului ales”, afirmă A. Koestler, prin cele două studii ale sale în limba ebraică: Convertirea khazarilor la iudaism (1941 editura Zion, Ierusalim) şi Khazaria – istorja unui regat evreieşti în Europa (1951 editura Mossad Bialik, Tel Aviv).

În introducerea lucrării sale, A. Poliak scrie că „realităţile impun un nou mod de abordare, atât a problemei relaţiilor dintre evreimea khazară şi celelalte colectivităţi evreieşti, cât şi a întrebării cât de departe putem merge în considerarea acestei evreimi khazare drept nucleu al marii comunităţi evreieşti din Europa orientală [cu principal debuşeu România – n.n.]. Descendenţii acesteia – cei care au rămas pe loc, cei care au emigrat în Statele Unite şi în alte ţări, precum şi cei care s-au dus în Israel – formează astăzi marea majoritate a evreimii mondiale.

 La rândul său Koestler adaugă: „Majoritatea  evreilor care a supravieţuit în lumea contemporană sunt de origine est-europeană, şi deci, probabil, mai ales khazară, strămoşii lor veneau nu de pe malurile Iordanului, ci de pe ale Volgăi, nu din Canaan, ci din Caucaz. Deci din punct de vedere genetic, ei se înrudesc mai de aproape cu triburile hunilor, ungurilor şi maghiarilor decât cu seminţiile lui Abraham, Isaac şi Iacob.”

Sursa: Trimis de un cititor fidel