STIINTA   ADEVARULUI  DIN  CARPATI  SI  INDIFERENTA  LUMII

Mosnenii de azi, fii legitimi ai Daciei strabune, recunoscuti pentru darul cunoasterii drumului catre simplitatea lucrurilor

 

            Dupa aproape trei milenii de vietuire plina de virtuti si daruire in slujba dreptatii si libertatii dintre semeni, mereu la ei acasa si dintotdeauna pe vatra stramoseasca a neamului dacoroman, mosnenii au ramas consecventi si constant loiali interesului general in toti acesti ani de cand sunt consemnati de istorie drept modele demne de urmat pentru generatiile viitoare.

           

            Transformati in timp de catre invatatii lumii in stalpi de aducere aminte asupra adevarului biblic(Fapte ; cp.IV, v.29-35) si istoric asa cum sunt descrisi de : Pitagora (Legile Morale si Politice), Mircea cel Batran (documentele vremii, 1386-1418) s.a., mosnenii au ajuns sa fie martori vii si credinciosi, pentru pamantul si cerul de deasupra Daciei, impotriva vrajmasilor de ieri si de azi ai nostri.

            Temeinicia adevarului mosnenilor se sprijina si pe declaratia a sase martori de netagaduit:

           

            DUHUL, SANGELE,  APA, CREDINTA ORTODOXA, SAREA si SFANTA TRADITIE.

             

            SAREA dregand rostul tuturor, ea fiind pentru noi, prin abundenta sa, dovada materiala a legamantului DUMNEZEIESC cu lumea aceasta si neamul dacoroman (Lev.CpII.v 13). Nici o alta tara din lume, nu intrece prin bogatia de sare Dacia mama. Pentru manifestarea continua a binecuvantarilor lui DUMNEZEU catre Romania, dacoromanii ar fi trebuit sa ramana un popor care sa traiasca deosebit si sa nu se numere laolalta cu alte popoare, adica sa nu deprinda purtarile rele si rusinoase ale acestora. Asocierile cu cei rai au stricat obiceiurile bune mostenite de la parinti, iar noi avem obligatia de a le pastra si transmite mai departe, nu sa le schimbam sau sa le desfiintam dupa cum bate vantul.

            Mosnenii au inteles ca atunci cand din randul poporului, lipseau vrajitoriile si farmecele (nu ca in ziua de acum cand si presedintele se lasa descantat la congresul vrajitoarelor), puterea, ajutorul si binecuvantarea Cerului se manifestau din plin asupra noastra ca popor, pe toate caile, spre groaza si uimirea multor neamuri. Istoria fiind plina de asemenea exemple prin care DUMNEZEUL nostru ne-a purtat de grija, caci el a fost, este si va fi cel mai tare dintre dumnezeii popoarelor si va ramane singura nadejde sigura a romanilor, intarindu-ne inima in toata naivitatea ei, spre a nu ramane inselati de cei potrivnici. Ca popor ne-am ostenit sa ramanem mai departe tari, drepti si curajosi si sa asteptam vremea marii ingrijorari care ii va cuprinde pe cei ostili noua, caci cu siguranta, Dumnezeu ne va face dreptate. La porunca Lui pietrele vor vorbi, de oriunde ar fi ele, vor sari sa ne sprijine in adevarul pe care pana acum, altii s-au straduit sa ni-l ascunda. Ne vor recunoaste pana la urma de stapani permanenti ai acestor pamanturi, cel putin din vremea care rezulta din documentele lor. Lumea a tacut si inca mai tace, ascunzand voit acest adevar, pentru ca, zice ea, se teme de noi. Oare de ce ? S-a temut si inca se mai teme de redesteptarea constiintei nationale dacoramane si a unitatii dintre noi bazate pe adevar, cinste, omenie precum si de rasplata ce i se cuvine pentru atitudinea nedemna si duplicitara fata de adevar, in defavoarea civilizatiei universale. Semne de buna incurajare, spre reusita, au inceput sa apara, miscandu-se de pe drojdiile minciunii multe teorii, determinand o parte din cancelariile straine, slujitoarele minciunii, sa se teama de esuarea planurilor urzite de ele, datorita staruintei si statorniciei noastre in munca, credinta si adevar.

           

            Sa nu reuseasca nimeni si niciodata sa te alunge de pe pamanturile tale, pamanturi ce ti-au fost ravnite de mai toti dusmanii si caracterizate de unitate exceptionala privind armonizarea vietii cu trasaturi multiple, pozitive si sincronizate, toate adunate intr-o simultaneitate spatiala cvadridimensionala, sub semnul Crucii care se cheama DACIA «  taramul bogatiei si al stiintei lumii », loc legendar fara egal pe fata pamantului, reprezinta dovada clara ca taina lumii, cea a luminii cunostiintei incepe in CARPATI, ea impunand dezlegarea enigmei stapanirii energiilor primare si insusirea la timp in Duh a cunostiintelor polidisciplinare privind rolul, rostul si locul omului in Univers de catre dacoromani, pentru a putea rezista cu demnitate incercarilor de tot felul traite in timp.

            Va incredintez ca acest secret din CARPATI ca nu a circulat si nici nu va circula vreodata pe suport material spre a fi transmis mai departe, asa cum si-au dorit si inca isi mai doresc unii, pentru a reusi sa-l intercepteze si sa-l viruseze prin inserarea mascata de neadevaruri pentru a-l compromite in viitor, cu scopul anihilarii puterii de transmitere a adevarului pe care il contine.Misterul continuitatii transmiterii MARELUI SECRET CARPATIC si al existentei lui, preocupa si astazi, in mileniul trei, pe foarte multi « oameni de bine », intrucat el depaseste limita rationamentelor lor si le scapa la limita ca printr-o minune, zadarnicindu-le prin aceasta planurile subtile si refuzand cu orice chip sa se descopere. Secretul este pastrat sigur, in mod fascinant prin lucrarea si puterea DUHULUI SFANT spre slava si pacea in viitor a Bisericii Ortodoxe Stramosesti, care nu raspunde metodelor stiintifice si moderne de manipulare nedeclarata a degradarii umane.

            Cugetul ma indeamna sa vorbesc despre ce simt, traiesc si inteleg, la fel ca si dumneavoastra, din pricina framantarilor ce ne-au cuprins deopotriva. Am auzit o invatatura plina de promisiuni si sfaturi viclene care m-a tulburat profund si atunci, pornirea launtrica a duhului ma face sa raspund cu tarie la aceasta invatatura in mod direct si lamurit, cum ca sunt incredintat la randu-mi ca prin ajutorul puterii lui Dumnezeu si straduinta noastra, in cele ce ne-am propus sa facem, se va dovedi pe fata, falsitatea si faradelegile ce decurg din aceasta invatatura. Iata ca aici fii pamantului strabun se ridica impotriva ei si a jocurilor murdare de culise prin metode democratice.

           

            Se stie ca democratie, dreptate si libertate este numai acolo unde duhul lui Dumnezeu salasluieste intre oameni, iar noi prea usor ne deprindem sa luam trenuri din mers care nu stim unde ne duc si in ce necazuri ne atrag. Au ajuns romanii sa se bucure de trenul care vine de nu stiu unde, sa ii ia pentru a-i transporta cu forta la periferia societatii?

           

            Nu cumva, pentru statornicie in credinta si libertate, mosnenii au ajuns sa fie facuti de politicienii de azi « maseaua stricata » si socotiti pe nedrept ghimpele societatii, pentru ca au refuzat sa-l vanda pe Hristos pe interese obscure, bani marire sau de frica vreunui partid? Cine se teme de continuitatea mosnenilor pe aceste meleaguri? De ce li se sugereaza ca ar fi ajuns de domeniul trecutului, cand ei de fapt, reprezinta cel mai bun, cel mai vechi si mai autentic model democratic socio-uman cunoscut pe Terra, care si-a demonstrat validitatea prin functionarea neintrerupta de trei milenii? Multe popoare au fost, dar se pare ca doar unul a ramas, cel al mosnenilor, pana in ziua de azi, spre cinstea numelui sau in ciuda dusmanilor de tot felul care ca o umbra mereu il pandesc cu gand sa-l piarda, mosnenii confirmand ca apa poate trece iar “pietrele” raman.

            Nenumarate sunete dau instrumentele muzicale “neinsufletite”, dar de nu vor da ele sunete deosebite unele fata de altele, cum va fi cu putinta a se cunoaste ce este din fluier, ce este din chitara sau din oricare alt instrument? Asa este si cu mosnenii. Au un sunet al lor limpede de pace, libertate si dreptate, inconfundabil in cultura popoarelor, sunet de dor pastrat prin traditie.

           

            Nu am venit sa va vorbesc aici ca un iscusit cuvantator, sau ca un intelept desavarsit.

            Cuvantul meu nu este un cuvant de induplecare al intelepciunii mintii omenesti cu care ati fost deprinsi pana astazi, minte care este prea obosita acum pentru a fi lucida, ci este cuvant de adeverire a duhului si a puterii care este si in voi pentru recapacitarea spirituala, astfel ca si credinta voastra de reusita in ce vom inteprinde impreuna sa nu fie dupa intelepciunea celor ce ne-au stat si vor sa ne stea impotriva cu toata rautatea, ci sa fie intru aratarea priceperii si a intelepciunii lui Dumnezeu, care spune : « Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-au suit pana acum, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-l cauta si-l iubesc pe El » le-a pregatit dacoromanilor.

            Omul firesc nu primeste cele ale duhului, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga. Cine nu stie ca adevarul numai in duh se traieste si se simte ? Nimeni sa nu se amageasca. Daca i se pare cuiva dintre noi ca este intelept in vremea aceasta, mai bine sa se faca nebun pentru adevarul cel de sus daca vrea sa ajunga cu adevarat intelept pentru cei de jos, caci intelepciunea lumii de azi mare nebunie este inaintea lui Dumnezeu si scris este «El ii va prinde pe cei « intelepti » in viclenia lor si-i va da pe fata inaintea tuturor popoarelor »

            Indrazneste, oare cineva dintre noi, avand vreo pricina impotriva altuia, sa se duca sa se judece inaintea celor nedrepti si sa nu caute sa ajunga la judecata inaintea celor drepti ? Au nu se stie ca judecata lumii se va face intru dreptate ? Pentru ce oare sa ajungem noi sa ne facem robi ai oamenilor si patimilor acestora ? Suferinta de pana acum ne-a adus rabdarea, rabdarea ne-a adus incercarea, incercarea ne-a intarit intru nadejde.

Nadejdea ne-a chemat la izbanda. Izbanda ne-a consacrat ca neam si pilda in istoria popoarelor lumii si aceasta pentru ca nadejdea reusitei nu rusineaza pe nimeni. Ce scop ascuns pot avea unii cu mosnenii, devreme ce se poarta asa cum se vede cu ei? Daca conducatorii de azi s-ar purta cu noi bine intentionati, asa cum declara, atunci raspundeti-mi va rog, pentru ce ne-au ajuns toate necazurile acestea?

            Pentru lamurire, domnilor, eu va adaug ca: nadejdea care se vede nu mai este nadejde. Cum ar nadajdui cineva in ceea ce se vede? Iar daca nadajduim in ceea ce nu vedem, atunci inseamna ca asteptam linistiti, cu rabdare si sufletul impacat pana la implinirea celor scrise, astfel ca ordinea fireasca a actiunilor sa fie respectata si anume: chemat-indreptat iar apoi marit ca om si ca popor. Iar cand Dumnezeu aste cu noi, pentru ca adevarul este de partea noastra, care popor ne mai poate sta impotriva?

            Nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor sa fie, nici puterile, nici inaltimea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi, dacoromanii, de dragostea lui Dumnezeu, cea intru Hristos Iisus Domnul nostru.

            Spun adevarul in Hristos, nu mint, martori fiindu-mi constiinta mea in Duhul Sfant. Cand nu cauti ceva din credinta, ci din faptele legii celei de oameni facute, niciodata nu ajungi la legea dreptatii, pentru ca te poticnesti de piatra poticnirii, adica de inima impietrita a celor care au facut legea. Vrednic de crezare este cuvantul si voiesc sa adeveresc aceasta cu tarie, pentru ca sa se linisteasca si inima noastra. Putere avem impreuna si drept este sa facem un bine ca acesta, caci cine mustra cu duhul blandetii sadeste in inima oamenilor pacea.

            In cine si-au pus acestia nadejdea de s-au razvratit impotriva firii lucrurilor si a dreptatii lui Dumnezeu. Cu cine vor asemana ei pe cel Preaputernic si unde vor putea gasi altul asemenea Lui sau mai puternic si mai bun decat Dumnezeul Romanilor ? Nu cumva ei au dat demult bir cu fugitii pentru ca stiau ca toti aceia care voiesc sa traiasca cucernic vor fi prigoniti si atunci au facut pact cu « iluminatii ». Daca este asa atunci sa dea inapoi din actiunile lor si sa se rusineze toti ce si-au pus nadejdea in idoli de orice natura.

            Noi oamenii nu avem dreptul sa fim cu doua fete, ce avem in inima acestea sa graim sa indemnam si sa mustram cu toata vehementa, iar pentru aceasta nimeni nu poate sa ne dipretuiasca.

            Acestia n-ar fi trebuit ei oare, sa creada cu inima spre dreptate, iar cu gura sa marturiseasca adevarul pe care il stiu? De unde atata minciuna si pe ce cai se sponsorizeaza?

Demult mosnenii stiu ca : dregatorii nu sunt frica pentru fapta buna ci pentru cea rea, ca nu e bine sa dea adevarul pe idoli (aurul, banii, masinile si luxul strainilor), nu e bine sa se increada in cuvinte inselatoare de tipul celor folosite de “unii alesi ai poporului”, sau sa dea cumva ascultare basmelor iudaicesti. Cand dreptii domnesc se bucura tot poporul, iar cand stapanesc cei fara de lege, suspina in suferinta mosnenii. Cand cu buna stiinta te complaci in nestiinta inspre perpetuarea si slujirea minciunii, atunci de buna voie te transformi de indata in vrajmasul natiunii tale, indiferent de pe ce pozitie sociala te-ai afla.

            Vrajmasii au ca scop sa indeparteze multimea de la adevar si sa rapeasca fiilor neamului dacoroman, daca s-ar putea si pentru totdeauna, bucuria si increderea in continuitatea lantului energo-materio-informational al inaintasilor nostrii de pana acum pe aceste meleaguri, ai caror exponenti ai zilelor noastre ei sunt.

            Ma intreb: cati dintre cei prezenti printre noi aici ne-au venit in ajutor, manati de duhul intelepciunii, duhul sfatului si al tariei, duhul cunostiintei si al bunei credinte, ca sa ne implineasca cele ce le sustinem, nu dupa idei preconcepute sau zvonuri, nu dupa infatisarea cea dinafara chipului lor sau dupa interese nedemne de fiinta umana, ci din temeinicia faptelor traite, consemnate si pastrate cu bun simt prin sfanta traditie.

            Primeste Doamne tot binele pe care ne straduim sa-l facem din tot sufletul, poporului, iar voi cei ce ne ascultati fiti gata sa ne ajutati sa sporim la orice lucru bun pe care-l veti gasi de cuvinta ca trebuie facut.

            E timpul sa lasam rautatea lumii in pace caci se va stinge ea de la sine, macar pentru adevarul care ne uneste si sa ne ocupam de treburile serioase ale noastre. Datori suntem ca noi sa nu abandonam idealurile, pana ce lumina nu se va face. Nu prin voia politicului de azi ci prin consecventa principiilor noastre. Indemnul nostru nu vine din ganduri necurate sau din inselaciuni, caci niciodata nu ne-am aratat cu cuvinte de lingusire sau cu porniri ascunse fata de domnitorii tarii.

            Popor iubit, cei care te conduc, te ratacesc, te amagesc, isi bat joc de tine si te abat vicleneste de la calea dreapta pe care tu vrei sa mergi inainte.

            Veniti langa noi. Veniti sa aparati dreptul vostru, mostenirea voastra, apropiati-va cu dovezile voastre. Acum e vremea sa ne sustineti pe calea adevarului. Vulturul Carpatin si-a reluat zborul, nimeni dintre siretii si viclenii lumii nu-l mai poate opri; Dumnezeu de asta data din nou este cu noi. Rascumparati-va vremea, caci zilele sunt rele si asta o simtim din greu cu totii. Nu va mai imbatati de amagire in care nu este decat pierzanie. Caci cine alearga dupa lucruri de nimic se va umple curand de rusine si saracie. Nu va mai osteniti ca sa ajungeti cu orice pret bogati si nu va mai puneti iscusinta in a face deservicii neamului.Cand intalnesti un om plin de intelepciune, salta inima in tine de bucurie.

            Voi cu totii sunteti fii ai luminii si fii ai zilei, nu sunteti fii ai noptii nici ai intunericului celui semanat printre noi prin tot felul de aliante politice si vraji. Tinta poruncii vietii noastre a fost si este dragostea din inima curata, din cuget bun si din credinta nefatarnica fata de tot omul, de la care unii ratacind, s-au intors spre desarta vorbire, voind cu orice pret sa fie invatatori ai legii omenesti si se straduiesc in fel si chip, cu tot dinadinsul sa va ingenuncheze ca sa ajunga ei pe placul oamenilor puterii, ei neintelegand nici cele ce spun, nici cele pentru care zadarnic se straduiesc sa ne obisnuiasca cu o falsa adeverire.

            Sa incepem sa adunam cu meticulozitate adevarul si sa nu-l vindem pentru idolii amintiti, sa adunam din nou intelepciune si invatatura si buna chibzuiala, asa cum am fost invatati.

            Sa nu ne mai ostenim ca egoistii numai la sporirea lucrului personal, ci sa conlucram la sporirea indeobste a lucrurilor noastre. Prostia nu este oare ea decat o rautate zanateca ?

            Omul de nimic, omul necinstit si viclean se declara « diplomat » cand umbla cu minciuna pe buze, face cu ochiul, da din picioare,  face semn cu degetele mimand intentii bune de pace, dar in inima lui, este numai viclesug, in tot locul si in tot timpul se gandeste sa faca raul si seamana galceava ori de cate ori are ocazia.

            Daca si hotului care a fost prins ca a furat ca sa-si astampere foamea ii va fi iertata fapta prin plata inseptita inapoi catre pagubas, acestor oameni de nimic oare acum ar trebui sa le rasplatim ? Invata-ne Doamne lucru acesta.

            Este adevarat ca omenirea s-a umplut de interese meschine. Pentru ce motive sa uitam ca reusitele de pana acum au venit din darzenia si motivarea spirituala a inteleptilor neamului?

            Noi nu ne certam pe cuvinte, lasam lucrul acesta avocatilor minciunii. Vedeti cum oamenii de nimic, oameni de ras, oameni vicleni sunt folositi si sustinuti pe fata de puteri oculte ca indrumatori si supraveghetori ai istoriei noastre si ai activitatilor noastre? Macar pentru motivul de contracarare a actiunilor negative ale acestora va trebui sa ne silim sa deprindem iscusinta de a ne putea lupta cu un adversar atat de perfid si de bine finantat, finantat chiar si din banii publici contrar declaratiilor oficiale. Oare acesti adversari nu vad ca ei insisi si-au prins capul in latul legaturilor minciunilor propri, ca acesta a inceput sa-i stranga datorita falsitatii cu care ei trateaza adevarul despre istoria omului si a societatii lui? Se vede clar ca “treieratul” li se apropie, minciuna avand picioare scurte?

            Atunci cand sustii si lupti pentru adevar, dorind din sufletul sa traiesti in adevar, tu pe tine te vei onora si pe cei ce te urmeaza si te asculta de asemenea.

            Oare nu se poate gasi acum intre noi, un om de omenie, cu nume bun, de neam bun, cu adanca putere de patrundere a lucrurilor, cunoscator al intelepciunii, de buna credinta, plin de pricepere si vazator a toata stiinta care sa poata da la o parte intelesurile slabe ale lumii?

            In gura a doi sau trei martori va sta tot adevarul, dar iata ca noi aici si in lume suntem nenumarati, de aceea rugam pe toti cei deprinsi cu raul sa inceteze a ne mai face strambatati si sa abandoneze vorbirea celor vicleni, imprumutata de la strainii de neam si de credinta.

            Mosnenii striga dupa obiceiul pamantului, doar atunci cand impilarea a intrecut toate marginile, convinsi fiind ca nimeni nu poate avea vreo putere impotriva a ceea ce este strigat venit din inima, strigat de Soim liber pe cerul Carpatilor. Strigam ca acum in mileniul trei, mai mult ca niciodata suntem inselati, ni se fac mari nedreptati, suntem furati, dezmosteniti si dezradacinati de pe proprietatile noastre, in numele unui haos autointretinut de vanzatorii si varsatorii de sange ce refuza a se satura. In acelasi timp multi stiau si vedeau acestea, dar taceau complice. S-au atins de credinta noastra, de traditia noastra si de cedrii falnici din muntii cei sfinti ai nostri, iar lumea sade incremenita de parca a orbit.

            Ne rugam sa fiti feriti si sa nu ajungeti ca Dumnezeu sa se poarte cu domniile voastre, oameni de nimic ce sunteti in fata Lui, asa cum voi va purtati de-o vreme incoace, fara motiv cu noi. Sa nu va aduca sa ajungeti sa fiti inselati, nedreptatiti, furati, dezmosteniti si dezradacinati de pe pamanturile voastre si sa ramaneti fara toata bogatia nedreapta pe care cu inselaciune ati strans-o, de pe urma celor simpli. Unde este dorinta de adevar si transparenta conducatorilor in privinta istoriei traditiei neamului ? Suntem noi asa de orbi incat sa nu vedem ca tulburarea care ni se face poarta girul puterii si are in final ca scop schimbarea si eventual stergerea randuielilor stramosesti, pe care le simtim cu trupul si le traim din inima ? Ni s-a pupazat vazul la toti ?

            Nimeni sa nu ne smulga biruinta printr-o prefacuta prietenie si printr-o fatarnica inchinare si supunere la « ingeri pazitori » de peste hotare, incercand prin aceasta sa patrunda, cele ce nu le-au inteles si nu le-au mai vazut in istoria altor popoare, motivandu-si actiunile secretoase prin binele colectiv, pe care cu de-a sila si cu orice pret, vor sa ni-l aduca din exterior catre noi prin metoda « Vrei nu vrei, bei Grigore aiasma »  acesta din urma fiind si motto aliantei puterii, care luandu-se prea mult cu grijile lumesti ne-au adus la poarta iadului. Noi ne supunem vointei Domnului si niciodata vointei omului celui decazut.

            Este bine sa nu schimbam sfatul dacoromanilor batrani, cu cel al strainilor (pentru ca strainul ramane tot strain chiar daca si apa i-o transformi in vin), sau al celor de o varsta sau mai tineri decat noi, pentru ca nici cei tineri nu se nasc invatati si te conduc la nenorociri, cum s-a mai intamplat de-a lungul timpului si atunci cine va da socoteala pentru dezastrele provocate ? Nu cei care fac aliante cu cei care ne urasc pe fata si impreuna cu care s-au hotarat sa ne ascunda adevarul timp de 70 de ani, folosindu-se de legile lor. Noi oamenii nu prin varsta si putere suntem tari, ci prin adevar. Adevarul cel ce face sa ne dainuiasca neamul, neamul dacoromanilor. Neam minunat, neam tare si biruitor, neam de mare sfat, neam al pacii si dreptatii, neamul luminii, asa a fost este si va fi neamul dacoromanilor autentici.

            De aceea ne intrebam : Ce stiu vrajmasii si noi fii neamului nu stim ? Ce pricep ei si noi nu pricepem ? Cand va veni bunul simt si la venetici si apatrizi nomazi pripasiti pe meleagurile noastre pentru a se integra in societate ? Cine ne intareste de fiecare data in vreme de rastriste si ne lumineaza din nou calea ?

            Oare nu duhul lui Dumnezeu celui pe care nu l-au schimbat  parintii nostri pentru toate bogatiile lumii, lucreaza si astazi in noi, este cu noi si pentru noi, facandu-ne viteji de neintrecut ?

            Caci spune Domnul : - « Cele prorocite altadata s-au implinit si altele mai mari decat acestea Va vestesc voua, inainte ca ele sa ia fiinta, Eu vi le dau de stire »- « Chemat-am pe vitejii mei, pe cei ce se veselesc de slava Mea, pe cei ce nu pun pret pe argint si care nu se lacomesc pentru aur, atunci toti vor fi cuprinsi de spaima, caci nu se vor mai putea impotrivi adevarului. Cand vor vedea inaltandu-se steagul dreptatii deasupra muntilor Mei, (deasupra Carpatilor), vor privi inmarmuriti, iar cand va suna trambita bucuriei reusitei neamului, o vor asculta resemnati ».

            De binevoieste cineva adevar, bunastare si prosperitate neamului sau, atunci sa nu mai nesocoteasca virtutile poporului.

            Va rugam, pentru numele Domnului, departati-va odata de vorbirile cele desarte pe placul lumii si de noile impotriviri mincinoase ale stiintei istoriei care, dupa cum v-ati dat seama, la momentul actual, nu se cuvine sa o mai numim si stiinta adevarului, ci stiinta de rastalmacire a lui.

V-as ruga, domnilor reprezentanti ai media, sa fiti cu luare aminte la tot ce vi s-a adus la cunostiinta cu acest prilej al congresului si sa va atintiti urechile si la cuvintele mosnenilor fiindca, dupa cum stiti, urechea in sine deosebeste cuvintele precum cerul gurii dulcele de amar, saratul de nesarat atunci cand omul isi doreste sa guste mancarea.

            Sa cercetam intre noi cu totii aici, ce este drept si ce nu este la locul lui.

            Sa recunoastem tot intre noi ce este bine, ce s-a gresit fata de adevarul istoric in general si fata de mosneni in special, acesti mosneni prin care este legitimata natia romana. Faceti lucrul ce trebuie sa-l faceti, sau sa-l facem impreuna pentru a veni in sprijinul adevarului mosnenilor, in vederea indreptarii situatiei in care se vrea sa fim adusi, stiindu-se ca toti oamenii au drepturi egale, mai cu seama atunci cand toti se declara ca sunt fii aceluiasi neam si ca vor sa se bucure in pace unii cu altii.

            Mosnenii, desi nevinovati sunt ei, au ajuns sa fie batjocoriti de artizanii societatii debusolate de azi, in ciuda documentelor istorice pertinente pe care acestia cu buna stiinta le ignora. Rana pricinuita de regimul comunist fiindu-le astazi nevindecata si contrar asteptarilor, li s-a adancit nedreptatea si suferinta mai ales pentru ca nu vor sa mearga pe o mana cu cei care numai din fatarnicie declara ca-si doresc pastrarea identitatii noastre nationale, a armoniei sociale din toate zonele tarii, dar de fapt cauta si tin cu tot dinadinsul sa ne instraineze de traditie si de pamanturile noastre. Mosnenii ca popor antic, demonstrat ca existenta, cu documente istorice de netagaduit si prin continuitate fizica neintrerupta cu numele si proprietatile, situate pe vechile amplasamente in interiorul Daciei strabune, nu se mai regasesc nicaieri in alta tara a Europei sau a lumii. Pentru aceasta cu greu unii vor sa ii recunoasca pe mosneni ca stapini de drept ai acestui mare munte de aur si de sare, pe care stau si-l stapanesc de cand e lumea. Printre cei ce refuza sa ii recunoasca pe mosneni ca stapani pe arealul lor firesc, se numara si cei ce pana mai ieri tot intr-o migratie au tinut-o, deci aviz tuturor plimbaretilor fie ei si intre partide.

            Numai cand ne vom pune cu totii impreuna in slujba adevarului din tot sufletul, atunci vietuirea impreuna va avea parte de roade bune. Aratarea de catre mosneni a adevarului fata de orice constiinta omeneasca nu trebuie sa se constituie intr-un motiv de opresiune a noastra. Chiar daca omul cel dinafara se trece, cel dinauntru nostru se innoieste pe zi ce trece. Iata un mare adevar revelat noua cu milenii in urma. Calea dreptilor e ca zarea diminetii ce se tot mareste mereu, pana ce se face ziua plina, ziua mare, se face lumina. Greu ne-a fost pana ne-am hotarat sa plecam pe aceasta cale.

            Ca urmare a acestei transformari continue, mosnenii cer sa li se faca dreptate.. Pentru claritatea si obiectivitatea acestor argumente, va rugam sa intelegeti ca nu se cuvine sa mai inchideti ochii la nedreptatile si cursele de tot felul, ce nu ne dau pace. In speranta unui atasament fata de o cauza atat de nobila si dreapta, va cerem din suflet sa faceti ceea ce stiti mai bine, dupa priceperea dumneavoastra, aratandu-ne ca ne intelegeti, ca nu rastalmaciti realitatea, ca ne sustineti, ca ne recunoasteti ca locuitori multimilenari pe pamanturile noastre, ca sunteti cu noi si ca stiti sa ne iubiti exact cum si noi va iubim din spirit altruist si solidaritate umana, in slujba binelui obstesc.

            Caracterul si personalitatea intotdeauna ni se afirma prin actiuni intreprinse cu asumarea responsabilitatii individuale asupra scopului si modului de finalizare a lor. Viata de zi cu zi traita de noi ne arata ca astazi nu exista interes pentru binele public in interes general(comunitar, obstesc), contrar poruncii lui Hristos, care ne avertizeaza ca viata indeobste si grija fata de aproapele sunt placute inaintea lui Dumnezeu si acestea le cere El de la noi. Citez: “Si nimeni, nici unul nu zicea ca este al sau ceva din averea sa, ci toate le erau de obste” (Noul Testament).

            Cu ingaduinta si permisiunea D-voastra, noi ne dorim ca toate cele prezentate sa le considerati ca pe o marturie de buna credinta, adusa la timpul sau de catre cei ce nu vor sa se mai lase pe mai departe inselati.

            Dragoste si spor in toate, pentru toti cei ce nu raman si nu stau pasivi la noile incercari de falsitate a istoriei noastre. Putere de rezistenta si mare tarie de caracter pentru cei ce nu vor vrea sa « inchida » macar un ochi in fata « generozitatii » falsificatorilor deghizati, autori ai manualelor alternative « la comanda », in functie de interese nu de realitate, de tipul noii Istorii a Romanilor, tiparita recent in mai multe volume, cu care voiesc sa ne obisnuiasca. Doamne, fereste-ne de asa ceva.

ASA SA NE AJUTE DUMNEZEU !

                                                                    Inventator Dumitru Misailescu Panu

                                                                          Un dacoroman, mosnean din tata in fiu,   bucuros de natiunea lui.